Pestera Ponor-Uscata
Date istorice. Este cunoscuta in Steierdorf si in imprejurimi sub numele de Pestera Ponor, Pestera Crivina sau Pestera de la Bradet. Ea a fost cercetata, cartata si descrisa sub numele de Pestera Ponor de V. Sencu (1964). Cu prilejul completarii schitei si a continuarii cercetarilor, St. Negrea o denumeste Pestera Ponor - Uscata, pentru a nu fi confundata cu Intrarea Ponor a Pesterii Ponor-Plo 838j93i pa (L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea, 1967).
Localizare si cale de acces. Localitatea Steierdorf (orasul Anina, jud. Caras-Severin). Este situata in Podisul Uteris, in locul denumit Crivina al padurii Plopa. Se poate ajunge la pestera pornind din Steierdorf fie pe la Cantonul silvic Iudina, fie pe la Putul carbonifer nr. 5 (vezi traseul 2 si fig. 82). Altitudine 620 m.
Descriere. Pestera mijlocie (265 m), in general descendenta, fosila, sapata pe diaclaze tectonice in calcare barremian-aptiene. Ea este creata de piriul Ponor, care in evolutia sa a parasit albia de la suprafata si a drenat Pestera Ponor - Uscata. Ulterior piriul si-a gasit o cale la nivel mai inferior, fiind captat la Intrarea Ponor a Pesterii Ponor-Plo 838j93i pa. Aceste captari succesive au avut loc probabil in pleistocenul mediu si superior, cind conditiile climatice erau favorabile unor asemenea fenomene (fig. 85).
Pestera este reprezentata de o galerie accesibila prin pilnia mare a unei doline, dar care mai comunica cu exteriorul si prin trei avene adinci pina la 6 m, de fapt sparturi in tavan create de prabusiri. Gratie acestor deschideri partea centrala a pesterii este luminata difuz. Imediat dupa intrare, in stinga, trecind pe sub un pod natural si coborind o panta cu bolovanis dam de o galerie inalta de pina la 3 m, cu podeaua si peretii complet concretionati. In dreapta intrarii se afla o galerie larga, plina de blocuri mari desprinse din tavanul aflat la 8 - 10 m deasupra noastra, avind in mijloc un stilp gros de calcar, martor al eroziunii violente a apei fostului piriu subteran. Din aceasta galerie, coborind la stinga un prag de 6 m (amenajat pentru circulatie), dam intr-o ramificatie in care la viituri se aduna apa evacuata treptat prin niste sorburi in directia Pesterii Ponor-Plo 838j93i pa. In dreapta, dincolo de o strimtoare, patrundem intr-o galerie inalta de pina la 15 m, cu podeaua acoperita de crusta stalagmitica, cu gururi, domuri si stalagmite si cu peretii si tavanul imbracati in minunate scurgeri proeminente si in stalactite; ne retine atentia un candelabru imens cu 4 brate.
Pestera este destul de rece (6,5 - 8,3°C la extremitati in luna iulie) si de umeda (95 - 100%); avind mai multe deschideri este parcursa de curenti de aer.
In afara de problemele morfogenetice (a captarilor carstice succesive) pe care le ridica, pestera prezinta interes prin fauna acvatica tipic subterana si cea fosila. Astfel, in apa gururilor si in baltoacele formate de apa de picurare traiesc Elaphoidella phreatica, Acanthocyclops reductus propinquus si Niphargus maximus, iar pe planseu, izopode si diplopode. Dupa informatiile primite de la Muzeul din Timisoara in aceasta pestera s-ar fi descoperit oseminte de Ursus spelaeus.
Conditii de vizitare. Pestera neocrotita, practic neamenajata, usor accesibila si relativ des vizitata, din care cauza nici o formatiune de pe planseu nu mai este intacta. Se poate vizita in circa jumatate de ora la lumina unei lanterne. Din cauza tavanului amenintat de prabusire in zona intrarii se recomanda casca de protectie.
|
