Pestera Popovat
Dale istorice. Pestera Popovat, cunoscuta si sub numele de Pestera Megiureca, a fost descoperita prin 1890, in timpul construirii unei linii ferate inguste, cind prin dinamitare s-a realizat o deschidere care a fost imediat zidita. Ulterior aceasta a fost redeschisa si i s-a pus o poarta metalica, folosita si in prezent. Intrarea naturala a pesterii, colmatata de multa vreme, este situata 232h78c sub fosta linie ferata si dadea in Sala Inferioara. Planul pesterii si primele cercetari au fost facute de E. Balogh cam in acelasi interval cu Pestera Comarnic (1936-1939). Cercetari mai recente (1961 - 1965), in care s-a pus accentul pe biospeologie, au fost facute de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea, iar in ultimii ani de V. Secu.
Localizare si cale de acces. Ca si precedenta, este situata in raza satului Iabalcea, in Dealul Navesul Mare (678 m) si are intrarea in versantul drept al Vaii Carasului, la 421 m altitudine absoluta si 45 m altitudine relativa. De la Cantonul Comarnic, situat pe Drumul Stegului, la 14 km de Resita (vezi traseul 1 si fig. 66), se merge circa 500 m in directia Aninei; ajungind la intersectia cu terasamentul distrus si napadit de buruieni al fostei linii ferate inguste se inainteaza pe el circa 1 km, se trece printr-un tunel si se mai merge inca circa 1,5 km, pina in dreptul usii metalice.
Descriere. Pestera mare (1121 m), suborizontala ascendenta, alcatuita dintr-un etaj fosil si altul subfosil, majoritatea galeriilor urmind diaclaze (fig. 68).
Intrarea, orientata spre vest, conduce printr-o galerie ingusta si scurta in etajul superior fosil, compus din Sala cu Prabusiri si galeria Drumul lui Adam. Sala are inaltimi de pina la 20 m, este puternic descendenta spre vest si contine o ingramadire haotica de stincarie si concretiuni prabusite din tavan, peste care s-au format stalagmite si o crusta stalagmitica. Peretii salii, ca si cei ai galeriei amintite, sint impodobiti cu scurgeri parietale proeminente si uriase.
Etajul inferior subfosil, format din sali mari, legate intre ele de galerii inguste si cotite, este parcurs de un curs de apa temporar care formeaza cinci sifoane in locurile unde tavanul este lasat. Din Sala cu Prabusiri se poate patrunde in Sala Inferioara printr-o galerie larga si scunda. Aceasta sala are plafonul orizontal si destul de jos (2 - 4 m) si planseul acoperit cu nisip si mil, iar in cotloane, crusta stalagmitica cu oase de rozatoare, lilieci etc.; un con de grohotis marcheaza locul fostei intrari naturale. Situata la cota cca mai joasa a pesterii, la viituri intreaga sala se transforma intr-un lac. Tot din Sala cu Prabusiri, mergind tiris prin galeria extrem de ingusta si de joasa dintre sifoanele 1 si 2, se patrunde in Sala cu Oase, frumos concretionata, inalta de pina la 15 m, ea adaposteste numeroase resturi scheletice de lilieci si de rozatoare si chiar colti de urs de caverna. In continuare se patrunde intr-un sistem de galerii extrem de intortocheate, dezvoltate mai mult pe diaclaze strimte si joase, prin care trebuie sa ne tirim aproape continuu; la intersectia unor diaclaze galeriile se largesc si se inalta formind sali (Sala Mica, Tripla Sala si Sala cu Argila). In aceste galerii scunde si cu multe sifoane predomina hieroglife, lapiezuri de coroziune, inele de eroziune si polite de silex, iar pe podea exista mult nisip, pietris si mil. Ultima galerie, inalta de pina la 15 m, da in cea mai mare incapere a pesterii, Sala Finala (80 m lungime, 10 - 20 m latime si pina la 20 m inaltime), dezvoltata pe un sistem de diaclaze. Din extremitatea sa dreapta se poate cobori prin trei puturi (adinci intre 7 si 12 m) in Galeria Emilian Cristea, lunga de 110 m, cu peretii, tavanul si o parte din podea splendid concretionate si strabatuta de un mic curs de apa care apare in Sala Finala sub forma de izvor, al carui piriias poate ajunge pina la Sala cu Argila. Sala Finala, cu pante abrupte spre ambele extremitati, incarcate de un strat gros de argila, are peretii ingrosati in mai multe locuri de scurgeri parietale monumentale, prezinta coloane, stalagmite-luminare si stalactite uriase, iar in extremitatea stinga o succesiune de salite cu formatiuni concretionare de o mare frumusete si, ce este mai rar, intacte, alcatuind o veritabila colectie de muzeu. Sala Finala este una dintre cele mai impodobite sali ale lumii subterane din Romania.
Fig. 68. Pestera Popovat (nr. 49), cartata de E, Balogh, din U Botosaneanu & al., 1967, completata de St. Negrea.
Pestera Popovat s-a format in calcare barremian-aptiene in special sub actiunea Ogasului Ponicova.
Pestera Popovat este calda (8,6 - 9°C in Sala Finala; se inregistreaza valori mai mari vara si mai mici iarna numai in Sala cu Prabusiri si in Sala Inferioara, influentate, de exterior) si foarte umeda (100%) in sistemul sub-fosil, unde exista si multa apa de condensare. Vara etajul subfosil este strabatut de curent venind dinspre Sala Finala, mai puternic la strimtori. Iarna, cind Marele Sifon (Sifonul 1) este impenetrabil, se remarca un curent venind dinspre fosta intrare naturala catre cea artificiala.
Fauna parietala este in general bogata in galeria de acces si la inceputul Salii cu Prabusiri, retinindu-ne atentia vara prin numarul marc de Limonia nubeculosa si Helomyza brachyplerna si uneori de Stenophylax permistus. Fauna de pe planseu este relativ variata, dar saraca In indivizi. In afara de speciile troglofile Mesoniscus gr ani ger si Arrhopalites pygmaeus, merita mentionata specia troglobionta Lithobius (T.) dacicus. Dintre lilieci traiesc numai rinolofi izolati. Resturile scheletice din Sala cu Oase arata ca pestera a fost populata de circa 8 specii diferite, printre care si Myotis becksteini si Eptesicus nilssoni, foarte rare in Romania. Sapaturile din etajul fosil au scos la iveala numeroase resturi ale uriasului urs de pestera si ale unui rozator fosil (Cricetulus ntigratorius), precum si fragmente de os utilizate ca unelte de stramosii nostri, pentru care pestera a reprezentat un adapost bun.
Conditii de vizitare. Pentru vizitarea etajului subfosil este nevoie de casca, cizme de cauciuc si salopeta, iar pentru puturile din Sala Finala, de o scara electron si o coarda de asigurare. Atragem atentia ca mai ales in prima sala exista formatiuni vechi, alterate, care se pot rupe si prabusi, ca etajul subfosil - unde se inainteaza mai mult tiris - devine o periculoasa capcana in cazul unui suvoi care poate obtura cele cinci sifoane la o viitura cit de mica, numai in citeva ore. Mai adaugam ca Marele Sifon (Sifonul 1) poate taia retragerea din interior chiar in timpul iernii, daca zapada din doline se topeste brusc. Pentru o cercetare de durata se recomanda folosirea unui telefon de campanie.
Pestera Popovat are statut de rezervatie speologica din 1963 si este inchisa cu poarta metalica. Ghidul Pesterii Comarnic are voie sa introduca vizitatori numai in etajul superior. Durata: 1/2 ora pentru etajul fosil; 2-3 ore pentru etajul subfosil si inca 1-2 ore pentru vizitarea Galeriei Emilian Cristea.
|
