Pestera Tolosu
Date istorice. Desi intrarea este cunoscuta de localnici si de speologi de multa vreme, pestera n-a putut fi explorata din cauza lacului-sifon de la intrare. Abia in septembrie 1961, dupa o perioada lunga de seceta, L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea reusesc sa patrunda pina la sifonul 4, iar in luna urmatoare Val. Puscariu, T. Rusu si I. Vi 636e48g ehmann ajung pina la sifonul 1, ridicind planul pesterii. In octombrie 1963, echipa formata din A. Negrea, St. Negrea, V. Sencu si E. Cristea exploreaza galeria si putul din dreptul sifonului 5 si efectueaza cercetari speomorfolo-gice si biospeologice in intreaga pestera. Alte denumiri sub care este cunoscuta pestera: Pestera de la Trei Cazane; Pestera de la Trei Cazi; Pestera de la Caldari; Pestera de la Curmatura Ciobanului; Pestera Tololosu; Pestera Iabalcei.
Fig. 72. Cuptoru Ciumei (nr. 53), cartat de G. Karban, inedita.
Fig. 73. Pestera Tolosu (nr. 54), cartata de I. Viehmann, V. Puscariu si T. Rusu, din L. Botosaneanu & al., 1967, completata de St. Negrea.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla in apropierea satului Iabalcea (corn. Carasova, jud. Caras-Severin), este sapata in versantul drept al Cheilor Carasului, sub Virful Tolosu. Se poate ajunge la ea coborind prin chei dinspre Comarnic (sau urcind prin ele de la Carasova) pina in dreptul marmitelor de la Tolosu, de unde se inainteaza anevoie pe linga albia torentului pina in gura pesterii, aflata la baza unui perete inalt de peste 100 m (vezi traseele 1, 2 si fig. 66). Se poate ajunge la pestera si venind din Iabalcea pina in dreptul Virfului Tolosu, urmind un timp marcajul banda albastra si coborind apoi versantul abrupt al cheilor, cautind deschiderea, care este foarte greu de gasit fara ghid. Altitudinea 335 m; 50 m fata de riul Caras.
Descriere. Pestera mare (1125 m), suborizontal-ascendenta, cu portiuni descendente, subfosila, dezvoltata in special pe fisuri tectonice in calcare urgoniene orientate sud-vest nord-est, sub actiunea apei de infiltratie care patrunde prin numeroasele doline de pe platoul Iabalcei. Deschiderea, larga de 10 m si inalta de 5 m, este orientata spre sud si lasa lumina sa patrunda pina la sifonul 5. La viituri apa parcurge mai bine de 1 km prin galerii, in citeva locuri trecind prin tunele de presiune, de la cota 310 m (sifonul 1) la cota 335 m (la iesire). Fiind vorba de sifoane in care apa stagneaza vreme indelungata, exista mari depozite de nisip. Faptul ca apa vine ca un suvoi violent prin pestera explica prezenta, in foarte multe portiuni, a peretilor si planseului lustruit si sculptat de apa in forme extrem de variate , precum si relativ slaba ei concretionare. Dezvoltarea concretiunilor a fost posibila mai ales in portiunea 30-56, unde exista diaclaze pina la 20-25 m inaltime, iar nivelul maxim al apei nu depaseste 2 m. Acest nivel este marcat pe pereti prin suprafetele lustruite ca marmura, colorate de oxizi in nuante de rosu, galben, alb si negru, ca si prin dezvoltarea neintrerupta de crusta si de formatii stalagmitice deasupra acestui nivel, prezente in special sub forma de numeroase scurgeri masive. In putul de -8 m exista marmite cu foarte mari si frumoase bile de marmitaj. Mentionam, de asemenea, prezenta pe alocuri a mondmil-chului si haosul de blocuri prabusite din unele sectoare, cel mai mare si mai dificil de escaladat fiind Labirintul (fig. 73); Tolosu este o pestera calda (10,1 -11°C la sifonul 1, august-septembrie), foarte umeda (98- 100% intre punctele 1-60), de tip static (curenti normali in zona intrarii).
Pestera este remarcabila prin grandoarea galeriilor cu peretii minunat sculptati de apa, prin cele citeva concretiuni extrem de frumoase, prin sifoanele impresionante si prin marimea acumularilor de nisip curat. In zona intrarii, pe pereti se gasesc mai ales dipterele Helomyza brachypterna si Leriacaptiosa, iar pe frunzele moarte si lemnele putrede care exista ici-colo pe argila si nisip, putine ogligochete, gasteropode, izopode (Mesoniscus gra-niger), diplure, colembole si diptere. Inundatiile neasteptate matura fauna sau o retin captiva intre sifoane. Asa se explica prezenta a numeroase insecte moarte pe peretii primei sali de la intrare, precum si a cadavrelor de Myotis si a oaselor apartinind la sase specii de lilieci. Fauna din bazinase, gururi si marmite din zona sifoanelor 2-4 si a putului se remarca prin citeva elemente hi-pogee: Dendrocoelum botosaneanui, Haplotaxis bureschi si Niphargus maximus.
Conditii de vizitare. Pestera Tolosu se afla in perimetrul ocrotit al rezervatiei botanice Cheile Carasului. Nu este amenajata. Pentru parcurgerea ei este nevoie de casca, cizme de cauciuc si salopeta, iar pentru coborirea in put, de o scara si o coarda de asigurare. Explorarea se recomanda numai pe timp secetos, la mult timp dupa ce nu mai iese torentul din gura pesterii, numai in echipa si cu o calauza cunoscatoare nu numai a caii de acces, dar si a pesterii. Deoarece la cele mai mici viituri sifoanele se umplu cu apa, taind retragerea din pestera, se impune legatura cu exteriorul prin telefon de campanie. Timpul de vizitare: 3-4 ore (exclusiv putul).
|
