Pestera cu Apa din Cheile Girlistei
Date istorice. Intrarea in pestera nu era cunoscuta de locuitorii din comuna Girliste. A fost descoperita si explorata in 1955 de Val. Puscariu si I. Viehmann, care ridica planul topografic si o descriu sub numele de Pestera c 919e47j u Apa. intre 1963 si 1969 L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea efectueaza cercetari biospeologice.
Localizare si cale de acces. Comuna Girliste (jud. Caras-Severin). Pentru a ajunge la pestera sapata in versantul drept al Cheilor Girlistei se pleaca din comuna pe drumul care urmareste cursul Piriului Girliste pina la Izvorul Peris (circa 2,5 km), apoi 300 m pina la un fost pod metalic si inca 1700 m pe poteca de pe malul drept pina In dreptul unui mic afluent temporar marcat prin bolovanis inverzit de muschi. Urcind pe linga el se ajunge la gura pesterii mascata de arbori desi. Se poate ajunge la pestera si pornind din Anina (vezi traseul 3 si fig. 66). Altitudine 320 m; 18 m deasupra piriului.
Descriere. Pestera mijlocie (397 m), usor ascendenta, sub-fosila, dezvoltata pe diaclaze si fete de strat in calcare cretacice sub actiunea apei de infiltratie. Terasele cu material aluvionar de la intrare si cele cu pietris de la bifurcatie arata ca pestera a avut odinioara o faza de colmatare si ca ulterior a redevenit activa. Deschiderea mare, ogivala, orientata sud, sud-vest, conduce intr-o galerie larga si inalta de pina la 9 m, luminata pina la primul cot (41 m); ea se indreapta mai intii spre nord, apoi spre est, pentru ca in partea terminala sa se bifurce si ambele ramuri sa devina impenetrabile prin colmatare cu nisip si pietris. La viiturile mai puternice aceste ramuri sint strabatute de doua mici cursuri de apa care se intilnesc in punctul 14, umplu barajele stalagmitice dintre punctele 32-35, facind trecerea dificila (numai prin apa!) si, iesind din pestera, se varsa in Girliste. Urmele apei se vad pretutindeni in pestera: terase de eroziune, marmite cu apa si lame ascutite pe podea, lingurite, lapiezuri, hieroglife si vermiculatii pe pereti, septe si cupole pe tavan si, tot ca rezultat al eroziunii apei, noduli si polite de silex alb sau negru. In mai multe locuri podeaua, tavanul si peretii sint bine concretionati. Remarcam guru-rile cu margini foarte inalte de la Trecerea Dificila; scurgerile lamelare sau in forma de orga din apropiere; domurile lipite sau nu de pereti; grupurile stalagmitice cu coloane si "padurile' de sta-lactite-tubulare de la bifurcatie. In capatul ramurii drepte, dupa ce se trece prin Fereastra si pe linga marmitele cu apa, se ajunge La Altar. Aici un anonim a modelat in argila groasa depusa pe o "scurgere-orga', folosind si stalagmitele acesteia, o compozitie reusita reprezentind un drumeag pe care un mos si o baba imbracati in costume nationale urca spre o casuta cu usa deschisa. Pe laturi se gasesc doua sfesnice cu luminari ce pot fi aprinse pentru a admira originala opera de arta. Pentru ca apa spala periodic pestera, depuneri mai insemnate de nisip, pietris si argila exista numai in zona intrarii, iar depozitul de guano atinge grosimi mai mari doar in locurile mai ferite dintre punctele 36-42. Acest depozit este apreciat la circa 20 t si ar putea fi exploatat in interes local.
Fig. 78. Pestera cu Apa din Cheile Girlistei (nr. 59), cartata de I. Viehmann si V. Puscariu, din L. Botosaneanu & al., 1967, completata de St. Negrea.
Pestera calda (11,2-11,8°C in punctul 14, iunie-octombrie), foarte umeda (100%), parcursa de curenti puternici ce vin din capatul galeriei (punctul 21) catre bifurcatie (punctul 14) la toate datele cercetarii.
In timpul verii peretii din zona luminata difuz sint plini de Limonia nubeculosa si de diferite specii de fluturi, iar toamna apare Culex pipiens. Pe lemnele putrede si planseul stalagmitic acoperit de argila se remarca izopode albe. Fauna guanoului, bogata numai in prezenta marilor colonii de rinolofi si miniopteri, se compune din putine specii apartinind mai ales acarienilor, coleopterelor si dipterelor (multa musca de guano). Fauna acvatica contine citeva crustacee tipic subterane:
Acanthocyclops reductus, Ellaphoiaella phreatica, Bathynclla cf. natans si Niphargus maximus in apa ce imbiba nisipul si pietrisul plajelor, iar Bryocamplus (R.) typhlops, in apa din capetele de stalagmite.
Conditii de vizitare. Pestera nu este ocrotita si nici amenajata. Pe alocuri formatiunile sint rupte de turisti, care dealtfel si-au lasat si iscaliturile pe pereti. Cind piriiasul este prezent se impune, pe linga casca si salopeta, o pereche de cizme lungi. Timp de vizitare: 1 - 2 ore.
|
