Pestera cu Apa din Valea Lesului
Date istorice. Cu toate ca intrarea acestei pesteri era cunoscuta si chiar semnalata in literatura turistica din trecut, explorarea ei a fost facuta abia in anul 1953 de catre un grup de speologi amatori din Cluj si continuata, in 1954-1955, de colectivul Institutului de speologie "E. Racovita' din Cluj.
Localizare si cale de acces. Situata in versantul drept al Vaii Lesului, la circa 3 km amonte de confluenta acesteia cu Valea Iadului. Locul este marcat printr-o largire u 848i87i soara a vaii, care efectueaza aici un cot spre dreapta (in sensul in care se urca) si prin prezenta unei pante largi acoperite cu grohotis si vegetatie, de-a lungul careia mai multe piriiase provenind din pestera se varsa in cursul principal care strabate Valea Lesului.
Pentru acces vezi itinerarul indicat la Pestera cu Apa de la Bulz; se urmeaza apoi in continuare drumul carosabil ce strabate Valea Iadului, pina la varsarea Vaii Lesului (circa 18 km), iar de aici pe Valea Lesului pina la pestera (3 km). Distanta Bucea - Pestera cu Apa din Valea Lesului este de 27 km (fig. 7).
Descriere. Pestera orizontala dezvoltata in calcare jurasice, activa, debitoare, parcursa de un piriu ce face mai multe meandre. Destul de bogat concretionata, arc o lungime totala de circa 800 m (fig. 10).
Fig. 10. Pestera cu Apa din Valea Lesului (nr. 3), dupa I. Viehmann si C. Plesa,
Intrarea (alt. circa 700 m) larga (lat. 15 m), cu bolta la inceput de 4 m, apoi mai scunda (2 m), situata dedesubtul unui perete de calcar surplombant. Prima incapere este spatioasa, cu tavanul relativ scund (h 2m), ocupata aproape in intregime de un depozit insemnat de argila, la dreapta caruia piriul subteran iese la zi. La capatul acestei plaje uriase de argila se trece peste o punte de lemn prinsa deasupra piriului, care are aici o adincime de peste 1,5 m (in continuare poate atinge chiar 2 - 2,5 m), pina deasupra unui alt banc de argila, depozitat linga peretele din stinga (dreapta, geografic). Se inainteaza de-a lungul acestui banc aproximativ 40 m, apoi se trece pe partea opusa, unde o poteca - tot pe argila - permite o inaintare de-a lungul peretelui din dreapta de data aceasta pe inca aproximativ 60 m. Pe o portiune de circa 150 m de la intrare, pestera poate fi vizitata purtind cizme de cauciuc, insa numai pe timp secetos; la nivele mai ridicate este necesara o barca de cauciuc. Nivelul apei piriului subteran este controlat cu regularitate prin intermediul a doua mire hidrometrice instalate in pestera (prima la o departare de circa 160 m de la intrare, a doua la aproximativ 430 m). In sectorul unde se afla prima mira, coridorul efectueaza doua coturi importante care marcheaza o remarcabila meandrare subterana. Tavanul coridorului este in general scund (hO,5m, in medie), avind pe distante mari aspect plan-orizon-tal, independent de fetele de stratificare. Acest aspect constituie principala caracteristica a sectorului coridorului principal, de la circa 200 m pina la aproximativ 400 m de la intrare. Coridorul marcheaza in acest sector alte coturi importante. Dupa ultimul cot, coridorul devine aproximativ rectiliniu. La circa 30 m amonte de acest cot, tavanul se inalta. In mijlocul galeriei se distinge o formatiune activa de prelingere, iar in dreptul acesteia, pe partea stinga, apare un mic afluent subteran. In zona celei de a doua mire hidrometrice, infipta in pat, galeria are o largime de 10- 12 m. La 20 m amonte de mira, in stinga, se deschide o diaclaza uriasa (Diaclaza Mare), a carei inaltime atinge 15 - 20 m. La o mica distanta amonte se deschid in dreapta, la o departare de 15 m una fata de cealalta, gurile unei galerii laterale a pesterii; la extrema nord-estica a acesteia se afla un coridor ascendent si ingust (Coridorul Ursilor), iar in partea de est, un diverticul scund, argilos (Plaja Coleopterelor). Este o zona bogata in oase de urs de caverna ingropate In argila de pe podea. De asemenea, este sectorul cel mai bogat in lilieci din pestera. Revenind in coridorul principal, acesta incepe sa fie obstruat cu bolovani si blocuri, printre care mai putem inainta circa 70 - 80 ni, pina intr-o zona foarte scunda si inaccesibila, marcata printr-un mic sifon. In aceasta ultima portiune a pesterii panta este mai accentuata, ascendenta.
Pestera relativ rece, cu temperatura aerului intre S - 8,5°C, iar a apei, intre 6,8-8,5°C.
Prin terasele si martorii de eroziune pe care ii prezinta (in special tavanul plan-orizontal), pestera este propice studiilor de speleomorfologie. Biospeologic, ea este importanta atit prin resturile de oase existente in zona Coridorului Ursilor, cit si prin fauna actuala, din care mentionam : amfipodele Niphargus foreli bihorensis, Niphargus andropus, coleopterele Drimeotus (s. str.) liovacsi viehmanni si Duvalius (Duvaliotes) paroecus mocsaryi, acestea din urma abundente pe Plaja Coleopterelor.
Conditii de vizitare. Pestera ocrotita, vizitarea ei neputindu-se face decit in prezenta unui ghid. Trebuie sa avem mijloace proprii de iluminare, iar cind apele sint mari, cizme de cauciuc lungi, barca de cauciuc si o cordelina de aproximativ 25 m pentru legarea barcii.
|
