Pestera de Ia Minastirea Tismana
Date istorice. In 1928 pestera a fost explorata de P. A. Chappuis si A. Winkler, care in 1951 publica in seria a 8-a din "Enumeration des grottes visitees' o descriere sumara a ei, fara schita. Este cunoscuta si ca Pestera Tezaurului, fiindca in timpul celui de al doilea razboi mondial a fostasc 353g62d uns aici tezaurul Bancii Nationale Romane.
Localizare si cale de acces. Este sapata la aproximativ 350 m alt. in versantul drept al vaii Tismana (masivul Stirmina) si se afla linga minastirea cu acelasi nume (vezi fig. 148 si traseul 1).
Descriere. Din curtea minastirii se urca treptele de beton care conduc la deschiderea acestei pesteri lungi de aproximativ 200 rn. Linga aceasta pot fi vazute mai multe adaposturi sapate in stinca in care au locuit diferiti calugari. Deschiderea este mica si amenajata pentru a fi inchisa cu o poarta metalica. Pe aici paraseste pestera cursul subteran care, condus printr-un canal, trece pe sub minastire si se varsa in piriul Tismana, nu inainte insa de a da nastere unei foarte frumoase cascade de aproximativ 40 m.
De la deschidere incepe o sala destul de mare, dezvoltata pe diaclaza si strabatuta de cursul de apa. In trecut aceasta comunica larg cu exteriorul, insa la inceputul secolului trecut a fost zidit un perete si pusa o poarta metalica. Urmeaza un tunel de aproximativ 3 m care conduce in cea de a doua sala. Ca si prima, aceasta este practic lipsita de concretiuni si are planseul acoperit cu material aluvionar si scinduri putrezite. Urmeaza apoi un prag de ciment construit ca stavilar pentru apa; in acesta a fost incastrat capatul unei conducte metalice care transporta apa la un bazin exterior lipit de peretele pesterii. Apa din bazin este utilizata astazi pentru nevoile minastirii, dar in trecut folosea si la punerea in miscare a unui mic generator de curent electric. In dreptul stavilarului, culoarul este mai ingust (datorita si unei amenajari) apoi, dupa ce se mai largeste putin, continua ingustindu-se treptat si sifoneaza mai aproape sau mai departe (in general cam dupa 150 m), in functie de debitul apei.
In aceasta portiune peretii sint lipsiti de concretiuni, iar podeaua este acoperita cu aluviuni si blocuri mari. Pe citeva din aceste blocuri se gaseste guano.
Este o pestera calda (aproximativ 10°C in zona de fund), foarte umeda si cu caracter dinamic, schimbul de curenti de aer fiind generat de cursul de apa.
Fauna acestei pesteri este destul de bogata. In afara unor elemente subtroglofile sezoniere, prezente intr-un numar foarte mare pe peretii salii a doua si cei ai culoarului dintre cele doua sali (vara Limonia nubcculosa si Tarnania fenestralis, iar iarna Culex pipiens, Exechiopsis magnicanda si Acrolepia pulicariae), traiesc aici specii permanente, troglofile (cum este o specie de Nesticus) si troglobionte: Haplophthalmus tismanicus, Trichoniscus cf. inferus, Trachysphaera jonescui tismanae, Onychiurus closanicus si Tismanella chappuisi chappuisi (,,tismanite'). Mai mentionam o mica colonie de lilieci (de Rhynolophus ferrumequihum), care pot fi observati pe tavanul salii a doua si mai in interiorul pesterii, dincolo de stavilar.
Importanta pesterii este hidrologica si mai ales biospeologica, caci ea adaposteste cinci specii de animale troglobionte. Dintre acestea, Haplophthalmus tismanicus se intilneste numai aici, iar Tismanella chappuisi chappuisi, care traieste si in mica pestera de sub minastire, are aici cea mai importanta populatie.
Fig. 150. Schija Cheilor Runcului.
Din punct de vedere turistic este importanta in cadrul complexului pe care-l formeaza cu Minastirea Tismana si minunata vale a Tismanei.
Conditii de vizitare. Nu este nevoie de un echipament special (eventual doar incaltaminte de cauciuc sau bocanci), ci numai de mijloace de iluminare.
|
