Pestera de la Caput
Date istorice. Desi intrarea relativ mare a pesterii era cunoscuta localnicilor din Arieseni si turistilor (este citata de G. Czaran in 1903 sub numele de Pestera Hamlet), prima explorare s-a efectuat de-abia in anul 1952 de catre M. Serban, I. Viehmann si M. Bleahu si s-a continuat in 1953 de catre aceeasi echipa, la care s-a alaturat D. Coman.
Localizare si cale de acces. Pestera reprezinta locul de pierdere a apei Vaii Izvorul Ursului, fiind situata in capatul aval al acestei vai oarbe. Ea este totodata 313g63d punctul terminal al bazinului hidrografic Izvorul Ursului - Piriul Sec.
Se ajunge la pestera urmind marcajul triunghi rosu ce duce de la Padis la Arieseni. Dupa ce se traverseaza Poiana Ponor si se coboara in Valea Izvorul Ursului, o derivatie scurta duce spre stinga la gura pesterii.
Descriere. Pestera activa, descendenta, cu o lungime de 1873m. Prezinta interesante forme de sapare sub presiune, putine concretiuni si depozite aluvionare in mare cantitate. Cursul de apa are un regim torential. Este sapata in calcare tithonice (fig. 30).
Intrarea (alt. 1080 m), situata la baza unui perete de 10 m inaltime, este relativ mare (inaltime 6 m). La stinga cum se priveste spre intrare se afla o prima saritoare de 5 m, unde apa face o cascada (apa nu curge insa permanent aici, caci in vreme de seceta se pierde in patul riului).
Prima saritoare poate fi evitata prin dreapta, urcind in fata gurii panta ce duce la o platforma (fata de strat) care ocoleste un pilon mare ce sustine tavanul. Se ajunge in felul acesta - coborind usor spre stinga - deasupra cursului de apa ce se gaseste la 8 m mai jos, si la care se ajunge folosind o scara sau chiar prin catarare libera.
De aici, mai coboara o succesiune de citeva marmite, dupa care
- urmeaza o marc treapta de 25 m ce conduce intr-o sala circulara de 20 m diametru, de unde se intra intr-un culoar cu bolta semicirculara, de 4-5 m diametru, care este un tipic tunel de presiune. Peretii si tavanul prezinta lingurite iar podeaua este acoperita de un strat gros de aluviuni.
Dupa tunelul de presiune urmeaza o largire a culoarului si ridicarea tavanului, ceea ce faciliteaza un regim de curgere cu nivel liber, din care cauza apar din nou marmitele si unele blocuri mari de prabusire din tavan. Aici se afla si gura unei galerii, complet infundata cu aluviuni.
Urmeaza apoi o alta portiune de tunel de presiune cu sectiune semicirculara, in care se gasesc dimburi mari de aluviuni, ce lasa uneori pina la tavan doar un spatiu de 1/2 m.
La circa 500 m de la intrare, apare un nou facies al galeriei, dezvoltarea pe fisura verticala. Galeria este strimta, foarte inalta, podeaua fasonata intr-o succesiune de marmite, in trepte, creind uneori diferente mai mari de nivel (2 - 3 m la locul denumit Marmita in Spirala).
Marmitele care se succed pe podeaua galeriei sint in parte umplute cu apa. In aval ele devin tot mai mari, transformind culoarul intr-o galerie cu apa in care nu se mai poate avansa decit cu barca. Apa este statatoare si ajunge, in lacul terminal, la 7 - 8 m adincime. Acesta este un lac tipic de sifon, alungit spre dreapta. Lemnele si resturile vegetale nu mai ajung aici, ele fiind oprite pe parcurs, astfel ca aceasta portiune finala este foarte curata, cu apa extrem de limpede.
Pestera de la Caput reprezinta drenajul subteran al bazinului Piriul Sec - Izvorul Ursului. Ea nu devine activa decit la ape mari, cind pe gura de intrare patrunde apa vaii (denumita in aceasta portiune terminala Vaiuga). Apa iese printr-un lac de sifon in galeria amonte de la Cetatile Ponorului.
Conditii de vizitare. Pestera accesibila numai cu materiale speciale: scara de 40 m (30 m + 10 m), barca pneumatica, cizme de cauciuc, coarda, cordelina, pitoane, mijloace de iluminare pentru 6-10 ore.
Vizitarea si explorarea ci nu sint recomandabile decit pe timp de seceta, intrucit in caz de crestere brusca a nivelului apei retragerea este imposibila.
|
