Pestera de la Finate

Pestera de la Finate

Date istorice. Pestera de la Finate a facut obiectul uneia dintre cele mai vechi descrieri consacrata unei pesteri de pe teritoriul tarii. In urma vizitei efectuate in anul 1772, Elek Nedetzky o descrie amplu in limba latina, intr-o brosura aparuta la Viena in 1774. Ea a fost apoi citata in numeroase lucrari si studiata de A. Schmidl in 1863 si de Jeannel si Racovita in 1929.

Localizare si cale de acces. Este situata in versantul sting al Vaii Bulzului, la o altitudine de 560 m. Se ajunge la ea din soseaua Lunca-Baita, pe care o parasim la km 8 pentru a intra pe Valea Bulzului. Urcam pe aceasta 2 km pina iesim intr-o frumoasa poiana, in care valea se ramifica in trei. Ramura din mijloc, singura cu apa, se infunda intr-un perete de calcar ce inchide poiana spre est. Ramura din dreapta (sud) se termina la partea superioara cu o puternica saritoare. Urcam spre aceasta costis pe o poteca ce incepe mai jos, din poiana, si dupa ce am depasit buza superioara a saritorii prindem o potecuta care o ia in acelasi versant, facind o serpentina inapoi la dreapta, pentru a cistiga inaltime. Ea ne duce in marginea de sus a potecii, unde se deschide in padure gura larga a pesterii (vezi fig. 23).

Descriere. Pestera este o galerie unica, orizontala, de mari dimensiuni, inactiva, cu concretiunile distruse. Lungime totala 270 m (fig. 27).

Gura spatioasa, de 9 m latime si 4 m inaltime, conduce intr-o prima sala ce se lateste la dreapta, unde razbat alte doua guri secundare mici. La 50 m de la intrare galeria se strimteaza din cauza proeminarii peretelui din dreapta ; ea are o latime de 3 m si inaltimea de 3-6 m. Apoi, la circa 80 m de la intrare, galeria se lateste considerabil, iar inaltimea atinge 10-15 m. Spre partea terminala, la 150-200 m de la intrare, galeria cistiga In inaltime ajungind la 25 m, apoi coboara treptat si se termina printr-un culoar scurt, sinuos. inaintea acestui culoar, pe dreapta se poate urca la un balcon ce domina sala de la inaltimea de 8 m.

Fig. 27. Pestera de la Finate (nr. 18), dupa R. Jeannel si E.G. Racovitza, 1929.

Pestera este orizontala, cu podeaua constituita dintr-o argila fosfatica de 1,5-3 m grosime. Nu exista nici o concretiune intacta, totul fiind distrus de vizitatori, iar putinul ce s-a pastrat a fost innegrit de fumul faclelor. In lucrarile vechi se mentioneaza ca pestera era foarte bogat si frumos concretionata.

In afara interesului istoric (una dintre primele pesteri de pe teritoriul Romaniei care a fost descrisa), ea este importanta si prin umplutura de humus fosfatic (Ca₃PO₄₂ : 17,85% si P₂O₅: 8,17%) ce provine din distrugerea resturilor scheletice de Ursus spelaeus, gasite in mari cantitati in trecut. Pestera si-a cistigat o celebritate si prin fauna cavernicola, din care amintim coleopterele Duvalius (Duvaliotes) paroecus, Drimeotus mihoki rothi si Pholeuon leptoderum leptoderum, araneidul Nesticus fodinarum si pseudo-scorpionul Neobisium brevipes.

Conditii de vizitare. Accesul liber. Sint necesare doar mijloace proprii de iluminare.