Pestera de la Galaseni
Date istorice. Intrarea acestei pesteri, astazi punct de disparitie al unui modest curs de apa de suprafata numit de localnici Valea Deblei, era cunoscuta de multa vreme. Cu toate acestea, prima explorare a fost facuta in perioada celui de-al doilea razboi mondial de catre un grup de tineri speologi amatori clin Oradea si din Cluj-Napoca. Cunoasterea pesterii a fost completata de cercetarile unui colectiv clujean al Institutului de speologie "E. Racovita'.
Localizare si cale de acces. Situata pe platoul carstic de la Galaseni, la capatul aval al Vaii Deblei, la circa 2 km sud-vest de Josani.
De la statia C.F.R. Vadu-Crisului (linia ferata Cluj-Napoca - Oradea) se urmeaza drumul carosabil spre comuna Dobricionesti, apoi pe Valea Galasenilo 242j97c r pina la izbucul de la Moara Jurjii (4 km). De aici se urca poteca spre biserica din comuna Galaseni, in apropierea careia se afla pestera (800 m distanta de la Moara Jurjii). De asemenea, exista drumuri carosabile pina la Dobricionesti sau Josani, de unde se poate ajunge apoi pe jos la pestera. Accesul cel mai comod este insa de pe soseaua asfaltata Astilcu-Rosia (ce se desface din D.N.l la Alesd). La aproximativ 1 km dupa iesirea din comuna Calatea, soseaua face o curbura la marginea careia se afla un drum secundar, carosabil cind e uscat, spre Galaseni. De la soseaua asfaltata pina la pestera sint 2 km (vezi fig. 7).
Fig. 14. Pestera de la Vadu-Crisului
Descriere. Pestera este activa, de insurgenta, lunga de 2357 m. Ea este constituita din doua sisteme de coridoare: unul activ, care dupa ce capteaza cursul de apa de la suprafata (Valea Deblei) il conduce spre un grup de izvoare din Josani; altul fosil, orizontal si concretionat, paralel si la un nivel superior (fig. 15, care reprezinta numai 962 m).
Intrarea, de mici dimensiuni, este situata la baza unui bloc urias de calcar la altitudinea de 380 m. Se patrunde de-a lungul piriului care dispare in pestera intr-un coridor ingust, dar inalt de circa 2,5 m, pina la o saritoare de 5 m, peste care apa formeaza o cascada. Se coboara pe linga aceasta cascada cu ajutorul unei scari speologice intr-o sala mai spatioasa, de-a lungul careia piriul subteran isi continua drumul spre nord-est.
Coridorul activ (Galeria cu Apa), aflat in continuarea salii, prezinta dupa 6 m o sala laterala (lunga de 15 m) in stinga, apoi se continua circa 22 m pina la un sorb de disparitie a apei ; aceasta reapare in Galeria cu Apa dupa circa 35 m, pentru a-si urma cursul pina la sifonul terminal (A).
Coridorul superior, fosil, se deschide la o diferenta de nivel de circa 5 m deasupra apei din sala cu cascada amintita; doua praguri permit un acces relativ usor spre aceasta portiune. Deasupra celui de al doilea prag urmeaza o portiune scunda, ascendenta, ce da acces la doua sali te succesive, incepind cu a doua salita, coridorul se inalta (h pina la 3 m), concretiunile isi fac aparitia mai ales pe tavan. Galeria efectueaza apoi un cot spre dreapta, iar in peretele sting se deschid doua mici galerii laterale neinsemnate, ascendente. O a treia galerie laterala stinga, scunda (h 0,6 m) si ascendenta la inceput, da acces, peste un mic planseu, intr-o sala mai mare, inalta, bogat concretionata pe tavan la inceputul ei. Sala se mareste considerabil, devine ascendenta, avind tavanul la o inaltime de 8 m (Sala Liliecilor). Revenind la coridorul principal, acesta se bifurca: in dreapta, o galerie neregulata, cu forme de coroziune, strimta si scunda; in stinga, o galerie usor ascendenta, scunda, cu concretiuni. Se patrunde, destul de dificil, intr-un spatiu largit, cu aspect haotic, plin cu bolovani prabusiti; deasupra acestora apare dupa citiva metri, in dreapta, gura unei galerii superioare bogat con cretionata pe tavan. In conti- acces, alaturi de un alt coridor, nuare, coridorul devine foarte spre Sala Capitei de Argint. Aceas-abrupt, aproape vertical, dind ta sala, destul de spatioasa, constituie zona cea mai bogat concretionata a pesterii. Este descendenta, iar in continuare se urmareste un coridor mai ingust, lipsit in general de concretiuni. De-a lungul unui sector foarte strimt (0,5 m) se ajunge intr-o zona mai largita, dupa care se deschide in dreapta o galerie laterala puternic ascendenta avind aspectul unui horn. Coridorul isi mentine in continuare o latime relativ constanta (4-5 m), pentru ca dupa circa 50 m de hornul amintit sa formeze o saritoare de 6 m. Dedesubtul acesteia coridorul se mareste, iar pe o panta descendenta de 15 m se ajunge intr-un nou coridor activ, parcurs de Piriul Subteran II (cercetarile efectuate pina in prezent nu au lamurit daca este vorba de acelasi piriu din Galeria cu Apa amintita sau de altul).
Fig. 15. Pestera de la Galaseni (nr. 8), cartata de C. Plesa, inedita.
Galeria activa a piriului 11 se poate parcurge foarte dificil, ca avind o latime de 0,5 m, care se mentine aproape constanta atit in amonte (4 5 m), cit si in aval (80 m).
Cercetarile au demonstrat ca apa Vaii Deblei, care se pierde in Pestera de la Galaseni, iese la zi prin mai multe izvoare. Biospeologic, pestera este destul de bogata in fauna; in ambele retele de galerii predomina elementele troglofile, iar dintre troglobionte putem mentiona unele coleoptere (de exemplu, Drimcolus sp.) si diplopodul Trachysphacm sp.
Conditii de vizitare. Desi pestera nu este ocrotita deocamdata prin lege, se impun unele masuri de protectie. Vizitarea ci in intregime necesita cizme de cauciuc lungi, doua scari speologice de 10 m, o cordelina de 10 m, pitoane si mijloace proprii de iluminare.
|
