Pestera de la Gura Plaiului
Date istorice. A fost descrisa de P. A. Chappuis si A. Winkler in 1951 (in P. A. Chappuis si R. Jean-nel, 1951), in cea de a 8-a serie din "£numeration des grottes visitees'.
Localizare si cale de acces. Este sapata in calcare jurasic-cretacice la locul denumit "Gura Plaiului', la o altitudine de aproximativ 650 m (vezi fig. 148 si traseul 1).
Descriere. Lunga de aproximativ 150 m, pestera incepe cu un mic aven de 7 m avind forma unei crapaturi de 9 m lungime, care poate fi coborit, in lipsa unei scari, cu ajutorul unei corzi sau pe un trunchi de copac. In baza avenului, un con de grohotis si de resturi vegetale conduce inspre sud, prin intermediul unui culoar in panta, intr-o sala de aproximativ 70 m lungime si 4 m inaltime, cu concretiuni bogate si foarte frumoase.
De la mijlocul acestei sali, pe stinga, un pasaj in panta conduce intr-o alta sala paralela cu prima, la fel de mare si la fel de concretionata. In continuarea acestei sali urmeaza un culoar la inceput orizontal, apoi ascendent si plin de formatiuni de calcita.
Podeaua pesterii este acoperita in prima parte cu mult grohotis amestecat cu sol si resturi vegetale. In rest, in afara zonelor de calcita, exista argila si ceva guano. Se gasesc si mici bazinase cu apa in care traiesc nifargi.
Fauna este bogata si destul de variata. Ca elemente troglobionte exista Tismanella chappuisi diversa (o populatie foarte numeroasa), Trichoniscus cf. inferus, Trachysphaera jonescui tismanae si Harpolithobius oltenicus.
Este o pestera calda, umeda si lipsita de curenti de aer.
Conditii de vizitare. Se poate vizita in orice anotimp daca avem haine de protectie si mijloace de iluminare. Fiind declarata monument al naturii, a fost inchisa cu o poarta metalica si nu poate fi vizitata decit cu autorizatie eliberata de C.M.N.
|
