Pestera de la Jgheabul lui Zalion
Date istorice. Pestera a fost descoperita de invatatorul Birte Leon din Gersa in anul 1958 si explorata de colectivul clujean al Institutului de speologie "E. Racovita (I. Viehmann si colab., 1964) si de echipa de alpinisti de a CCA. condusa de E. Cristea.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla in partea de vest a Obcinei Sesurilor (Muntii R 616g67g odnei), pe piriul Orbului (afluent al Vaii Seci, bazinul hidrografic al Somesului Mare). Se merge cu trenul pe linia Salva-Viseul de Jos si se coboara la halta Telciu, iar de aici pe jos, pe Valea Telcisorului, pina la pestera sint circa 9 km. Se mai poate pleca din soseaua neasfaltata Salva-Viseul de Jos, din care se deviaza pe drumul de care de la Telciu pe Valea Telcisorului, apoi se merge pe jos (fig. 182).
Descriere. Pestera, sapata in una din benzile de calcare eocene din partea de nord-vest a Masivului Birlei, este alcatuita dintr-un singur culoar aproape rectiliniu lung de 535 m, descendent, avind pe parcurs un put de 44 m si o denivelare totala de 130 m. Este slab concretionata si strabatuta deunpiriu subteran. Intrarea, situata la o altitudine de 800 m, este orientata spre nord-est. Galeria de la intrare, descendenta inca de la inceput, se termina dupa aproximativ 15 m cu un put care se poate cobori cu trei scari a 10 m fiecare (desi adincimea totala este de 44 m). Pe parcursul putului se afla o treapta care constituie si locul de aparitie a piriului subteran. De la baza putului se coboara tot timpul pe piriul subteran. Dupa parcurgerea a circa 50 m, coridorul se ingusteaza foarte mult, incit omul abia se mai poate strecura. De remarcat existenta a numeroase cascade, precum si aparitia unor mici afluenti pe stinga. In prima portiune a coridorului se pot observa grupari de concretiuni de gips fibros, iar in zona terminala, incrustatii de calcit; acestea sint, de fapt, singurele concretiuni din pestera. La capatul coridorului se afla un put cu cascada, dupa care inaintarea este imposibila. Piriul subteran reapare la suprafata dupa inca 2 km de traseu necunoscut, intr-o resurgenta comuna cu cea a piraielor din Pestera Izvorul Tausoarelor (fig. 184).
Temperatura aerului este coborita (sub 8°C), iar cea a apei piriului subteran are 7,6°C (decembrie 1960).
Pestera constituie un bun exemplu de gol tectonic preexistent care a captat si dirijat un curs de apa epigeu, in functie de structura masivului. Sub raport biospeologic ea a fost putin cercetata. S-a descoperit aici miriopodul Romanosoma cavernicola, o specie probabil troglobionta.
Conditii de vizitare. Fiind una dintre cele mai greu accesibile pesteri din Romania, vizitarea ei necesita o foarte buna pregatire fizica si un echipament special: 1 coarda de 40 m, 50 m scari speologice, pitoane, carabiniere, costum impermeabil, cizme de cauciuc.
|
