Pestera de la Podul Natural
Date istorice. O descriere sumara a acestei pesteri, cunoscuta si sub numele de Pestera de la Cracu Muntelui, Pestera de la Ponoare sau Pestera de la Podul de Piatra, a fost publicata de C. N. Ionescu in 1913. P. A. Chappuis si A. Winkler o exploreaza in 1928, iar rezultatele le publica in 1951 (in P. A. Chappuis si R. Jeannel). In sfirsit, alte doua lucrari apartinind lui M. Bleahu si V. Decu, V. Decu si 656e46g M. Beahu au fost publicate in 1963 si in 1967. Ele contin descrierea completa si trateaza despre rolul retelei de culoare a acestei pesteri in cadrul complexului hidrografic Zaton-Ponoare-Bulba. In 1973, I. Povara si G. Diaconu au intocmit studiul pentru proiectul de amenajare turistica.
Localizare si cale de acces. Este amplasata in raza comunei Ponoarele (jud. Mehedinti) si sapata in Dealul Cracu Muntelui, la 365 m alt. (vezi fig. 138 si traseul 4).
Descriere. Este o pestera sub-orizontala formata dintr-o retea de culoare fosile, subfosile si active sapate in cea mai mare parte pe fata de strat. Prezinta doua deschideri largi, care constituiau punctele de intrare si respectiv de iesire a apei Zatonului cind aceasta curgea la acest nivel (fig. HO).
Galeria principala are un caracter subfosil accentuat datorita prabusirilor survenite atit la deschiderea din amonte (catre Zaton), cit si la cea din aval (dinspre Pod) si care au barat apa in Zaton. Aceasta galerie este larga, inalta si in panta inspre cele doua deschideri.
Din galeria principala (subfosila) se detaseaza doua culoare mai mici, de asemenea subactive: cel din dreapta (nordic) este meandrat si prezinta numeroase nivele de eroziune, iar cel din stinga (sudic) reprezinta o diaclaza si se termina cu un put de 17,60 m. impreuna cu aceste doua culoare mai mici, Galeria Subfosila joaca rol de preaplin al retelei active de care este legata printr-un sorb de - 6 m situat cam la mijloc (unde poate fi auzit zgomotul apei) si prin putul de 17,60 m. Sorbul si putul servesc la umplerea si golirea apei din pestera, in functie de nivelul apei din Zaton. Cind reteaua subactiva este submersa se pot auzi la intervale regulate bubuituri intense cauzate, probabil, de amorsarea si dezamorsarea vreunui sifon.
Galeria Fosila incepe in apropierea deschiderii din aval si se continua inspre Zaton la un nivel superior, aproape paralel cu Galeria Subfosila. Foarte bogat concretionata, ea se termina cu o scurgere masiva, care a suprimat orice posibilitate de comunicare cu exteriorul. Deschiderea ei inspre Zaton, partial vizibila, a fost astupata cu material cazut de pe versant.
Fig. 139. Pestera Bulba (nr. 107), cartata de Cercul de speologie "Focul Viu' din Bucuresti, inedita.
Fig. 140. Pestera de la Podul Natural (nr. 108), dupa V. Decu si M. Bleahu, 1967, completata.
Peretii, plafonul si o mare parte din planseu sint acoperiti cu concretiuni numai in Galeria Fosila, predominante fiind stalactitele tubulare. In Galeria Sub-fosila planseul este acoperit cu material alohton format din argila, nisip, material elastic, fragmente de calcar si detritus organic.
Este o pestera calda (10°C in profunzimea culoarului fosil, in septembrie 1961), foarte umeda si strabatuta de curenti de aer in Galeria Subfosila.
Conditii favorabile pentru existenta unei faune cavernicole prezinta numai galeria fosila. Aici fauna este bogata (s-au gasit gasteropode, izopode, pseudoscorpioni, araneide, miriopode, coleoptere etc), dar nu cuprinde forme troglobionte. De remarcat bogatia de indivizi de Trachysphaera costata de pe planseul acestei galerii.
Pestera a fost sapata de apele care conflueaza in Depresiunea de la Zaton si se scurg catre Depresiunea Ponoarele. Drenajul se face acum - asa cum aratam mai sus - la un nivel inferior, impenetrabil, catre Pestera Bulba.
Conditii de vizitare. Pestera se parcurge usor, dar necesita mijloace de iluminare si eventual echipament de protectie.
|
