Pestera de la Pojarul Politei
Date istorice. Prima mentiune a pesterii este facuta de R. Jeannel si E. G. Racovita sub numele de Pestera de la Pojarul Ghetarului (1929). Explorarea intregii pesteri a fost facuta in anul 1949 de M. Serban, I. Viehmann si St. Rotarid 222f58c es, iar ridicarea hartii, in 1955 de I. Viehmann, M. Bleahu si J. Dan. Este declarata monument al naturii si inchisa cu o poarta de fier in 1952.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla in versantul sudic al Dealului Pojarului, spre Valea Politei, la altitudinea de 1000 m. Se ajunge la ea urmind marcajul triunghi rosu de la Cabana Scarisoara la Arieseni. Dupa bifurcatia ce duce la Ghetar se merge pina la o mare poiana, unde se paraseste marcajul si se urmeaza curba de nivel inapoi, la stinga, pina la gura avenului.
Descriere. Pestera fosila constituita din galerii strimte dezvoltate pe diaclaze si dintr-o sala mare, la un nivel inferior, apartinind unui sistem de drenaj independent. Gura reprezinta un aven format secundar (fig. 52).
Intrarea are o forma triunghiulara de 2,5 m latime si 2 m inaltime. O verticala de 3 m duce intr-un culoar puternic descendent. El este impartit mai jos in doua de o concretiune verticala.
Se coboara prin dreapta cu asigurare, caci citiva metri mai jos galeria se termina deasupra unei verticale de 10 m ce necesita o scara. La baza rupturii se afla o sala de 15 m lungime, plina cu bolovani si trunchiuri de pomi cazuti de sus. Din ea la stinga, imediat sub locul in care am coborit, se deschide o fereastra ce duce in sectorul vestic, iar la capatul din dreapta incepe galeria ce conduce la sectorul estic, cu galerii puternic ornamentate.
Sectorul vestic este constituit in principal din Sala Mare, la care ajungem strecurindu-ne prin fereastra de acces din Sala Scarii, dupa care coborim o diferenta de nivel de 3 m in ramonaj, pe concretiuni. Urmeaza o galerie strimta de 12 m, pe care se coboara pina in Sala Mare. Aici incep sa apara concretiunile specifice acestei parti a pesterii: cristale de calcit alb ce formeaza un fel de boboci pe un fond de calcit rosu, precum si formatiuni perlate de tipul coralite, cu broboane cu pedunculi lungi. Pe peretii salii si in diversele ei nise se gasesc cristalictite, cristale de calcit arborescente, placi subtiri cu cristale de calcit dispuse in benzi (tipul denumit "furnir'), precum si formatiuni de mondmilch cu microgururi.
Sala Mare are o lungime de 23 m, este orizontala, iar in cele doua capete are nise mai ridicate. Spre sud se afla doua galerii distincte ascendente, la 8 m, sus terminindu-se spre Sala Mare cu un fel de estrada de depuneri albe. In capatul nordic apare o galerie ascendenta mai putin ornata, cu multe prabusiri si cu un aport masiv de argila rosie. In sfirsit, linga peretele estic, cel pe unde am ajuns in sala, se afla o imensa formatiune stalagmitica cu diametrul de 6 m si inaltimea de 8 m, care izoleaza In spatele ei un culoar scurt si o camaruta extrem de concretionata. In ansamblu, Sala Mare este una dintre cele mai bogat, interesant si frumos concretionate goluri subterane din tara.
Fig. 52. Pestera de la Pojarul Politei (nr. 39), cartata de I. Viehmann, M. Bleahu si J. Dan, din Viehmann, 1976
Sectorul estic incepe din Sala Scarii, unde in dreapta se afla o parte coborita in care se aduna apa sub forma unui lac. Aici se urca o diferenta de nivel de 10 metri pe un planseu calcitic ce formeaza podeaua culoarului inaltat. Acesta este bogat concretionat cu coloane, stalagmite si valuri acoperite draperii albe de mondmilch intarit, cu peretii incrustati cu cristale fibe-rosii, cu clustente si diaclaze cu cristalictite perlate. Este un fel de rezumat a tot ce vom intilni mai departe in pestera.
Culoarul acesta este inaltat fata de podeaua de roca a pesterii caci imediat dincolo de el planseul care l-a constituit este prabusit, facind loc unei gropi de circa 8 m diametru si adinca de 5 m, al carui fund este ucupat de apa. Sala cu Gururi contrasteaza in mod izbitor cu splendoarea dinainte, avind peretii goi, sfirtecati de coroziune, podeaua plina de namol si argila moale. Dincolo de groapa se trece tiris printr-o poarta de numai 0,80 m inaltime intr-o sala lipsita de concretiuni. Apoi, pe sub o arcada de roca cu perforatii - semn al curgerii sub presiune de odinioara - se trece in Sala Alba, in care se revarsa o splendida cascada de mondmilch, cizelata extrem de fin in microgururi. Este Patul Zinei, in fata caruia se afla un mare bloc prabusit din tavan, asemanator unui animal infundat in noroi, Cerberul. Pe sub arcada de stalactite de mondmilch alb se trece intr-o noua sala, care si ea are pe dreapta o scurgere de mondmilch in cascada, lunga de 8 m, fasonata si ea de microgururi si care se continua pe podea cu mondmilch cu gururi mai mari, de unde numele de Sala cu Bazine.
Citeva stalagmite perlate din extremitatea salii anunta un nou aspect al pesterii. Faciesul dominant este cel de clusterite, adica de concretiuni sub forma de boabe de struguri, adunate in ciorchini si mase de o nemaipomenita bogatie. Pe parcursul a circa 30 m in aceasta diaclaza strimta si foarte inalta s-au acumulat numeroase formatiuni de calcit. Galeria face apoi un cot brusc la stinga, unde podeaua dispare in adinc. Din nou ne dam seama ca am mers pe un planseu format pe umplutura aluvionara, care aici a fost spalata. Prapastia, adinca de 5 m, se trece pe o birna de lemn proptita de peretele sting sau coborind cu o scara si urcind pe partea cealalta. Odata ajunsi dincolo de prapastie, galeria face un cot de 90° la dreapta si prezinta o denivelare de 2 m, pe care o suim usor. Ea marcheaza din nou o schimbare de facies, caci trecem acum in galerii cu peretii nuzi, foarte alterati, rosii, cu vine de calcit proeminente si cu cristalictite de talie mare, plasate in lungul fisurilor sau in zone cu aport de apa. Coborind usor, trecem in Galeria Excentricelor, din care se desprinde la stinga culoarul ascendent ce duce la etajul superior al pesterii. Galeria Excentricelor prezinta pe dreapta doua cuiburi de concretiuni excentrice. Alte excentrice se afla in capatul galeriei.
Etajul superior este constituit in principal dintr-un culoar orientat spre nord, la care se ajunge mergind pe un fel de tobogan abrupt, puternic concretionat. Urcind pe numeroasele formatiuni existente ajungem intr-o galerie situata la circa 20 m mai sus fata de galeria cu prapastia si care reprezinta de fapt prelungirea normala a acesteia la un nivel superior, ele utilizind aceeasi diaclaza. Dealtfel, indreptindu-ne spre sud ajungem deasupra unui abis in fundul caruia zarim birna de peste Prapastie.
Continuind sa inaintam spre nord urcam pe linga o frumoasa placa alba de concretiuni, de unde un cot la stinga ne conduce in partea cea mai bogat ornamentata a pesterii, cu nenumarate stalactite si stalagmite perlate, cu o placa "furnir' translucida si cu alte formatiuni ce creeaza un peisaj de basm. Galeria se termina cu o portiune descendenta cu mondmilch, un sorb al apelor ce se aduna pe timp de infiltratii puternice.
Pojarul Politei este una dintre pesterile cele mai bogate in concretiuni din Romania, in care insa nu numarul formatiunilor conteaza, ci varietatea lor. Se pot deosebi mai multe faciesuri de concretionare si ar fi interesant de studiat factorii care determina aceste variatii. Pestera este interesanta si ca forme de sculptare, si ca geneza, fiind rezultatul legarii intimplatoare a unor goluri formate independent.
Conditii de vizitare. Accesul este interzis cu desavirsire. Gura pesterii este dealtfel inchisa cu un grilaj metalic. A fost vizitata de grupe foarte restrinse numai in scop de cercetare.
|
