Pestera de la Vadu-Crisului
Date istorice. Descoperirea acestei pesteri, in 1903, se datoreste cantonierului K. Handl din comuna Vadu-Crisului. G. Czaran publica in 1905 un prim ghid turistic al pesterii, insotit de o remarcabila schita, iar H. Kessler exploreaza pentru prima data portiunea dintre cele doua sifoane, intre 1955 si 1962, pestera a fost intens cercetata de un colectiv din Cluj-Napoca al Institutului de speologie. Pestera este cunoscuta si sub numele de Pestera de la Va 222g68c d sau Pestera lui Zichy.
Localizare si cale de acces. Situata in zona centrala a defileului Crisului Repede, la baza versantului sting al Crisului, pestera se afla la o departare de circa 2,5 km amonte de comuna Vadu-Crisului.
De la halta C.F.R. "Pestera' Vadu-Crisului, situata pe linia ferata Cluj-Napoca - Oradea, se parcurg pe, jos, pe poteca, 300 m pina la pestera. De asemenea, se mai poate pleca de la statia C.F.R. Suncuius (2,5 km), de la halta C.F.R. Vadu-Crisului (2,5 km), sau de pe soseaua asfaltata Cluj-Napoca - Oradea (D.N.l), de unde se deviaza de la biserica situata in apropierea bornei km 582 spre comuna Vadu-Crisului (asfalt, 3 km), apoi se continua pina la iesirea din comuna, pina vizavi de fosta cariera de piatra. De la acest punct se continua drumul pe jos, prin defileu (1,5 km), pe poteca, pe linga linie, pina la pestera (vezi fig. 7).
Descriere. Este o pestera activa, emergenta, dezvoltata In calcare cretacice, parcursa de-a lungul unui coridor principal de un curs de apa originar din platoul carstic de la Zece Hotare (Pestera Batrinului). Lungimea totala circa 1000 m (fig. H).
Intrarea (alt. 305 m) este scunda, situata la baza unui perete surplombat care evidentiaza fete de stratificare; inaltimea maxima, sub bolta de la intrare, este de 1,7 m, iar latimea la baza de aproape 5 m. indata dupa intrare tavanul se inalta treptat, iar dupa poarta de fier (la 4 m) coridorul principal devine spatios. Vizitarea pesterii, in aceasta parte, se face de-a lungul potecii largi, cimentate, din stinga piriului subteran. Coridorul coteste usor spre dreapta. In stinga se deschid doua galerii laterale care converg in portiunea lor superioara, iar mai departe, in amonte, se deschide o a treia galerie laterala; cele trei galerii sint ascendente. Urmeaza podul peste lac (Podul Suspendat), dupa care se ajunge la o formatiune sferica, mai mare, denumita Globul Pamintesc.
Indata dupa Globul Pamintesc se despart doua cai: una inferioara, de-a lungul piriului, si alta superioara, etajul. In cursul inferior, activ, eroziunea apei este slab marcata. La etaj se parcurge un coridor rectiliniu, apoi urcam pe o scara o diferenta de nivel de aproximativ 3 m, ajungind aproape de tavanul pesterii. Pe alte citeva scari se coboara din aceasta sala superioara in Sala Balconului un urias prag la mijlocul diaclazei, cu blocuri prabusite de marimi impresionante. Drumul se continua pe dedesubtul blocurilor prabusite, pina cind se ajunge la diaclaza inalta care constituie sectorul denumit Iadul. In continuare urmeaza Sala Mare a pesterii, de la care amonte piriul subteran prezinta pe aproape intregul sau parcurs numeroase plaje de pietris cu argila. Apare apoi o sala ovala, inalta de 10-15 m, de unde se ajunge intr-o sala din al carei perete nordic se deschide o mica galerie laterala colmatata cu argila.
In continuare coridorul se ingusteaza si drumul se continua la marginea piriului pina la Salita Circulara, dupa care se patrunde printr-un spatiu din nou scund. In partea superioara se distinge apoi un etaj concretionat, deocamdata inaccesibil vizitatorilor, iar in continuare se patrunde in Coridorul Baldachinelor. Se trece pe dedesubtul unui grup de bolovani si blocuri (Strimtoarea), pina se ajunge intr-un spatiu mai larg, in care apa se ridica uneori la nivele impresionante. Diaclaza este oblica in sectiune dupa Strimtoare, pina la penultimul cot al coridorului din aval de lacul sifonului I. Cu ajutorul unei barci de cauciuc se poate parcurge acest lac, pentru ca dupa aproximativ 15 m sa se patrunda, nu fara dificultate, intr-o sala mare situata in cealalta parte a sifonului. La o departare de 40 m de aceasta sala coridorul se desparte in doua sectoare: unul nordic, uscat, prin care se poate ocoli in conditii comode cursul de apa (Coridorul Blocurilor Prabusite), si unul sudic (Tunelul cu Apa), scund si accesibil doar cu barca de cauciuc . Cele doua coridoare converg, pentru a se continua sub forma unui coridor unic pe o distanta de 40 m, pina la sifonul II, neexplorat. In general, portiunea dintre cele doua sifoane, totalizind o lungime de 250 m, este cea mai frumos concretionata zona a pesterii.
Pestera de la Vadu-Crisului prezinta o importanta biospeologica deosebita. Fauna existenta aici este reprezentata prin numeroase forme troglobionte, dintre care amintim: nematodul Anatonchus filicaudatus, arhianelidul Troglochaetus beranecki, gasteropodul Paladilhiopsis transsylvanica, ostracodul Cordocythere phreaticola, ciclopidul Speocyclops troglodytes, izopodul Microcerberus plesai, remarcabile forme de amfipode apartinind genului Niphargus, coleopterele care traiesc si in Pestera Batrinului etc.
Conditii de vizitare. Pestera, monument al naturii, este electrificata. Vizitarea ei se poate face numai in prezenta unui ghid (de la cabana). Nu este nevoie de nici un echipament special, vizitarea portiunii dintre cele doua sifoane fiind interzisa publicului, in vederea protejarii ei.
|
