Pestera de sub Padina Popii
Date istorice. Intrarea este cunoscuta de localnici si sub numele de Pestera de sub Rol sau Pestera Ghicim. A fost explorata in 1961 - 1962, cind St. Negrea, A. Negrea si L. Botosaneanu i-au ridicat planul topografic si au descris-o.
Fig. 82. Schita bazinelor Ciclovei si Minisului.
Localizare si cale de acces. Din Ciclova Montana (jud. Caras-Severin) se merge pe drumul spre sonda, care mai intii urca, apoi coboara in Valea Ghicinului. De aici se apuca pe poteca din stinga drumului; aceasta suie in serpentine largi, urmeaza o curba de nivel pe sub abruptul Pietrei Rolului Nou si dupa o ora de mers se ajunge 757e42h aproximativ in dreptul virfului cu acest nume, unde sub poteca se deschide gura pesterii, greu de gasit fara calauza. Altitudine 740 m (traseul 1 si fig. 82).
Descriere. Pestera mijlocie (101 m), usor ascendenta, fosila. Stadiul avansat de concretionare impiedica distingerea diaclazelor si a stratelor. Parc opera apei de infiltratie pe fisuri. Deschiderea lata de 0,6 m si inalta de 0,3 m conduce intr-o sala obscura cu inaltimi de pina la 3m. In general, pestera are un contur foarte neregulat, reprezentind un sistem complicat de trei sali mici si de mai multe galerii joase si inguste, dificil de parcurs. Impresioneaza numarul mare de hornuri, cu scurgeri concretionare pe ele si cu numeroase cotloane inaccesibile. Apa de infiltratie c,are vine prin hornurile din fundul pesterii umple gururile si balteste pe argila; urmele de pe pereti arata ca la viituri nivelul apei poate fi destul de ridicat, formind un lac. Concretiunile abunda mai ales in partea terminala. Aici exista scurgeri si tuberculi pe pereti; stalactite si stalagmite izolate sau in grupuri, formind pe alocuri coloane de toate marimile; gururi cu margine de calcita cristalizata si in general crusta stalagmitica pe mari suprafete. Un strat neuniform de argila unge peretii si formeaza pe alocuri depozite pe planseu (fig. 83).
Fig. 83. Pestera de sub Padina Popii (nr. 62), cartata de St. Negrea, din L. Botosaneanu & al., 1967, simplificata.
Pestera destul de rece si foarte umeda (7 - 7,8°C si 100% UR in sala terminala, in iulie-sept.) curent slab doar in dreptul unui horn.
In sala de la intrare se adapostesc un mare numar de Micropterna nycterobia, Eccoptomera emarginata si Limonia nubeculosa. Fauna de pe putinele lemne putrede si de pe argila se remarca prin miriopodul troglobiont Lit-hobius (T.) dacicus. In apa din gururi si in acumularile de pe argila traiesc speciile tipic subterane Acanthocyclops reductus propin-quus si Niphargus maximus.
Conditii de vizitare. Este suficient echipamentul obisnuit (lampa, casca, salopeta). Pestera nu este ocrotita si nici amenajata. Timp de vizitare, 1/2 ora.
63. Avenul Mare din Muntele Simion
Date istorice. Intrarea este cunoscuta de localnici. Avenul a fost explorat in anii 1967 - 1968 de catre I. Povara, N. Schmidt si A. Petcu si mentionat sub numele de Avenul nr. 1 din Culmea Simion. Schita si unele date inca nepublicate ne-au fost puse la dispozitie de I. Povara.
Localizare si cale de acces. Ciclova Montana (jud. Caras-Severin). Avenul este sapat in Muntele Simion. Pornind din sat spre Schitul Calugara (vezi traseul 1 si fig. 82) mergem pe Valea Ciclovei pina la casa padurarului, aflata in dreptul unei vai seci de pe stinga drumului pe care am venit, adica la circa 100 m inainte de casa de ape de la confluenta Vaii Ciclova cu Valea Calugarului. Urcam prin stinga casei pe o poteca stearsa, avind tot timpul abruptul Culmii Simion in dreapta, pina la o platforma situata la aproximativ 150 m deasupra Vaii Ciclova. In continuare traversam pe o brina de pe abrupt pina la intersectia cu valea seaca deja amintita. Mai urcam pe vale circa 40 m si imediat pe stinga, adica in versantul drept al vaii, dam de gura avenului, o diaclaza largita (1,5 m inaltime si 0,5 m latime), greu de gasit fara calauza.
Fig. 84. Avenul Mare din Muntele Simion (nr. 63), cartat de I. Povara, N. Schmidt si A. Petcu, inedit.
Descriere. Aven de marime mijlocie (-92 ni), fosil, dezvoltat in cea mai mare parte pe fete de strat de catre apa de infiltratie. O galerie aproape verticala, cu sectiunea foarte ingusta (0,8 m), ne conduce intr-o portiune mai larga a avenului, prevazuta cu o salita laterala care are tavanul impodobit cu concretiuni excentrice. Cu alte cuvinte, prima parte a avenului se prezinta ca un fel de pilnie intoarsa. Mai departe, pina la cota - 55 m, trebuie sa coborim din salita o galerie mai larga ca cea de acces, dar la fel de verticala, avind panta argiloasa si cu sfarimaturi de calcar, iar peretele opus ei, in portiunile surplombate, impodobit cu stalactite. Intre cotele -55 si -60 m nu mai avem nevoie de scari, galeria devenind aproape orizontala. In aceasta portiune exista o acumulare de sfarimaturi de calcar pe podea, tavanul se lasa obligindu-ne la tiris, iar deasupra se deschid doua galerii in forma de V, ale caror brate se intilnesc si continua in directia deschiderii. Dupa cota -60 m panta galeriei devine din nou accentuata. Facind pe alocuri ramonaj si folosind treptele sapate in argila groasa de primii cercetatori ai avenului, ajungem la lacul cu apa de infiltratie cu care se termina galeria. In afara de masa impresionanta a concretiunilor obisnuite de calcita si de mondmilch, avenul contine multe concretiuni excentrice (cristalictite) si putine stalactite cu tuberculi pe suprafata lor, iar in pairtea terminala a avenului, niste jerbe de- cristale. Toate aceste minunate formatiuni impodobesc mai ales plafonul si partea de sus a peretilor, inainte de strangularile mai puternice ale galeriei (fig. 84).
Avenul este cald si foarte umed (10,5 - 12,5°C si 100% in zona terminala); curenti slabi.
Conditii de vizitare. Acest aven merita vizitat fiind cel mai adinc, cel mai dificil de explorat si cel mai spectaculos din carstul Ciclovei. Pe linga echipamentul obisnuit sint necesare scari pentru coborirea primilor 55 m, coarda de asigurare, pitoane si carabiniere. Avenul nu este ocrotit si nici amenajat. Timp de explorare, 3 - 5 ore.
|
