Pestera din Valea Fundata
Date istorice. Deschiderea principala a acestei pesteri a devenit vizibila incepind din toamna anului 1949, cind in urma unei puternice explozii hidraulice a fost indepartata umplutura care o astupa. Descrierea si schita pesterii au fost publicate de Margareta Dumitrescu si Tr. Orghidan in 1958. In 1974, I. Povara, G. Diaconu si T. Constantinescu au intocmit studiul pentru proiectul de amenajare turistica.
Localizare si cale de acces. Pestera este sapata in calcare jurasice, in versantul apusean al masivului Postavaru, la 3,5 km de Risnov (jud. Brasov) (fig. 168).
Pentru a ajunge acolo se porneste din Risnov pe Valea Cetatii (trecind pe linga Motel Cetate) si se merge pina la confluenta cu Valea Fundata, iar de aici se urca pe vale pina la deschiderea din aval a pesterii (deschiderea principala A) de pe malul drept al vaii. Pestera mai prezinta inca doua deschideri, B si C, situate mai in amonte, la aproximativ 150 m, ambele reprezentind puncte de absorbtie a apelor piriiasului din Poienita Dracului, afluent de dreapta al Vaii Fundata. Altitudinea deschiderii principale 790 m.
Fig. 169. Pestera din Valea Fundata (nr. 131), dupa M. Dumitrescu si Tr. Orghidan, 1958, modificata.
Descriere. Se patrunde prin deschiderea principala (A) si dupa 60 m se merge printr-un culoar cu profil de tunel scaldat uneori de apa care, patrunsa prin deschiderea B, strabate partial pestera si se varsa la exterior in Valea Fundata (fig. 169).
Urmeaza Sala Mare (de aproximativ 80/60 m), cu podeaua acoperita de o cantitate imensa de blocuri prabusite, multe dintre ele cu concretiuni si material aluvionar. Tavanul este destul de ridicat, atingind inaltimi de aproape 20 m si bogat impodobit cu stalactite. Formatiuni concretionare frumoase si multe s-au format si la suprafata depozitului de umplutura al podelei, mai ales in partea ei vestica. Piriiasul care strabate sala si-a sapat o albie printre blocuri si bolovani, pe unde coboara destul de repede datorita pantei, a carei denivelare intre punctul pe unde apare in sala si acela pe unde o paraseste este de 10 m. Demn de observat aici este restul de planseu stalagmitic usor inclinat de la est la vest, prabusit de-a lungul cursului subteran. El are grosimi ce variaza intre 10 si 40 cm si acopera un strat gros de material alohton aluvionar (argila, nisip, pietris) si autohton de prabusire.
Parasind sala, pestera continua inspre est cu culoarul principal activ si cu alte doua culoare fosile ascendente destul de greu accesibile si care dupa un scurt traiect se unesc cu cel principal. Culoarul principal, lung de aproape 210 m, este in cea mai mare parte ingust, fiind dezvoltat pe diaclaze, si cu podeaua acoperita cu multe blocuri de prabusire. Dupa 170 m acesta intilneste o ramificatie sudica subfosila care este scaldata de apa la viituri.
Portiunea amonte a retelei pesterii, de fapt cea initiala, este putin accesibila si face legatura cu exteriorul prin cele doua deschideri, B si C, dintre care numai cea din aval (B) functioneaza astazi in mod normal ca insurgenta; cealalta, altadata functionala, introduce apa in reteaua subterana a pesterii numai la ploi mari.
Este interesanta geneza acestui gol subteran. Deschiderea A, functionala in trecutul indepartat, a fost ulterior colmatata, (ca dealtfel si culoarul care duce inspre Valea Fundata, precum si Sala Mare, unde la suprafata depozitului de umplutura s-a format o crusta stalagmitica, ale carei margini se vad si azi de o parte si alta a albiei cursului subteran) si numai in toamna anului 1949 (bogata in ploi) s-a redeschis. Atunci, in urma unei puternice explozii, o cantitate imensa de apa a tisnit la exterior cu presiune, proiectind la mari distante fragmente de stinca si concretiuni de diferite marimi. Explozia a fost determinata de acumularea unei cantitati mari de apa in Sala Mare, care a fortat ruperea echilibrului hidrostatic si a materialului depus (fig. 169, 1-4).
Prezentind mai multe deschideri, pestera are un caracter dinamic, intensitatea curentilor de aer fiind amplificata si de cursul fie apa. Este o pestera relativ rece si umeda. Fauna nu prezinta interes, fiind si foarte saraca.
Conditii de vizitare. Se recomanda prima parte a pesterii, adica culoarul care porneste de la deschiderea A, si Sala Mare, care dealtfel va incepe sa fie amenajata turistic in cursul anului 1976. Pentru aceasta parte nu este nevoie de un echipament de protectie, ci numai de mijloace de iluminare.
|
