Pestera lui Epuran
Date istorice. Descoperirea acestei pesteri se inscrie printre cele mai interesante realizari speologice din ultimul deceniu. Existenta ei a fost presupusa de catre exploratorii Pesterii Topolnita (V. Decu, M. Bleahu) ca reprezentind o posibila cale de patrundere a apelor Ponoratului dinspre satul Jupinesti spre Galeria Racovita din complexul Topolnitei.
In 1962, C. Nicolaescu-Plopsor executa sapaturi arheologice la baza unui perete de calcar din apropierea satului Jupinesti. Deplasarea unui bloc de calcar din peretele sapaturii dupa aproape doi ani produce degajarea unei guri de pestera de mici dimensiuni. Pe aici patrunde la putin timp dupa aceasta D. Staicu din Jupinesti, care exploreaza circa 200 m d 818c28i e galerii. In anul 1964, o echipa a speologilor amatori din Brasov formata din Fr. Thomas, W. Gutt, L. Munthiu si altii patrunde in sistemul principal al galeriilor pesterii printr-un punct extrem de dificil (Strimtoarea Sperantei). In 1966, Fr. Thomas, L. Munthiu si C. Ghim-basan publica prima harta a pesterii insotita de o descriere amanuntita a ei. In anul J973 o echipa a Institutului de speologie din Bucuresti (I. Povara, G. Diaconu si C. Goran) impreuna cu D. Staicu descopera posibilitatea de intrare in etajul inferior activ prin coborirea unui put de 55 m si exploreaza peste 1300 m de galerii necunoscute. Lucrarile de explorare continua.
Localizare si cale de acces. Pestera lui Epuran se gaseste la circa 600 m SE de Jupinesti, corn. Ciresu, jud. Mehedinti, pe cursul piriului Ponorat, la 425 m alt. absoluta (vezi fig. 129, 131 si traseul 1).
Descriere. Este o pestera mare (3 604 m lungime), cu galerii dispuse pe doua etaje, unul superior fosil si altul inferior activ. Dupa parcurgerea galeriei joase de la intrare (lunga de 2 m si inalta 0,5 m) ajungem sub bolta puternic descendenta a unei sali, din care coborim spre nord circa 30 m pe blocuri prabusite din tavan si patrundem intr-o sala cu dimensiuni medii. Escaladind o imensa ingramadire de blocuri, ajungem In Sala Nordica, situata la aceeasi altitudine cu intrarea (425 m). Din partea de est a acestei sali, o galerie-tunel lunga de 100 m, avind numeroase ramificatii care se infunda, ne conduce la o salita aparent inchisa in toate directiile. Un spatiu redus, in care se simte un curent puternic de aer, permite inaintarea pina la Strimtoarea Sperantei. Urmeaza un traseu de 150 m lungime extrem de dificil. Exploratorul este nevoit sa mearga tiris pe sub blocuri de calcar, cautind in permanenta continuarea galeriei. Pastrind directia generala spre sud depasim Sala dintre Strimtori, apoi inaintam din nou printre blocuri de calcar pina in Sala Prabusirilor. Efortul exploratorului este rasplatit din plin de bogatia si varietatea concretiunilor care impodobesc peretii si tavanul salii. Spre SE, un mic urcus conduce in Sala Ursilor, parca mai frumos concretionata decit cea pe care abia am parasit-o. Numeroasele schelete de Ursus spelaeus imprastiate pe planseu au fost fixate in decursul timpului prin concretionare cu cristale albe de calcit, inchisa in toate directiile, Sala Ursilor nu ofera nici o posibilitate de continuare a explorarii. Trebuie sa revenim deci in Sala Prabusirilor si de aici, mergind spre SV, patrundem intr-un mic tunel, care se termina intr-o diaclaza inalta de 15 - 20 m. Partea inferioara a acestei diaclaze este prea ingusta pentru a putea fi parcursa; inaintarea se poate face numai in ramonaj, cu asigurare in coarda, la 6 - 7 m fata de baza diaclazei. Este, fara indoiala, sectorul cel mai dificil al pesterii, numit Marele Ramonaj. Dupa numai 30 m diaclaza se largeste, dar inaintarea este tot dificila din cauza prabusirilor si a unor puturi care se deschid in planseu. Unul dintre aceste puturi, adinc de 55 m, permite coborirea in etajul inferior recent descoperit. Dupa parcurgerea acestor pasaje dificile ajungem in Galeria Placilor de Namol, inalta si larga, in care inaintarea este mult mai usoara. Planseul galeriei este acoperit cu depozite de argila care se desprind la partea lor superioara in placi de forma geometrica. Dupa circa 200 m, o ultima strimtoare, Portita Comorilor, permite accesul in Galeria Comorilor. Bogatia si varietatea concretiunilor justifica din plin denumirea galeriei. Aceasta galerie se termina intr-o sala descendenta, de unde urcam spre sud un prag (in parte concretionat) si patrundem in Galeria cu Bazine, zona cea mai frumoasa din intreaga pestera. Apele de percolatie se acumuleaza in gururi de dimensiuni mari, din care se inalta spre tavan albul imaculat al stalagmitelor ; un briu de cristale de calcit imbraca partea inferioara a peretilor galeriei si stalagmitele, marcind nivelul maxim de acumulare al apelor. Etajul superior se termina aici prin concretionarea excesiva a capatului Galeriei cu Bazine in punctul numit Bazinele Cadinelor.
Fig. 131. Pestera lui Epuran (nr. 101), cartata de I. Povara, G. Diaconii, C. Goran, Cercul de speologie din Brasov si Cercul de speologie "Focul Viu' din Bucuresti, inedita.
Etajul inferior, descoperit in vara anului 1973, insumeaza circa 1300m de galerii. Morfologia acestui etaj este identica cu morfologia etajului inferior din Pestera Topolnita, cu care, desigur, are legatura. Spre sud inaintarea este oprita de un lac de sifon cu diametrul de 10 m, iar spre nord, de prabusirea galeriei. Jonctiunea cu Pestera Topolnita se va putea realiza dupa depasirea sifonului mentionat. Datorita dificultatilor foarte mari pe care le pune coborirea celor 55 m ai putului, a echipamentului de explorare necesar, vizitarea acestui etaj este extrem de grea.
Pestera lui Epuran are in prezent o lungime de 3,6 km si reprezinta de fapt partea cea mai nordica a Pesterii Topolnita. Ea a fost creata prin actiunea combinata a apelor piraielor Ponorat si (probabil) Topolnita, care se unesc in subteran si curg prin Galeria Neagra spre Gaura lui Ciocirdie (vezi Pestera Topolnita). Prabusirea galeriilor si umplerea priri aluvionare si concretionare au intrerupt legatura dintre cele doua pesteri la nivelul etajului superior; comunicarea dintre ele exista in prezent la nivelul etajului activ.
Desi are o singura deschidere, Pestera lui Epuran este strabatuta in permanenta de un curent de aer, mai puternic in zonele strimte ale galeriilor. Temperatura aerului este cuprinsa intre 7 - 9,5°C.
Din punct de vedere biospeologic se constata existenta unei faune asemanatoare cu cea din Pestera Topolnita. De remarcat numarul mare de indivizi de Closania orghidani.
Conditii de vizitare. Pestera lui Epuran, declarata monument al naturii, este inchisa cu o poarta metalica; ea poate fi vizitata numai cu aprobarea C.M.N. Explorarea pesterii presupune echipament special: salopeta, cizme de cauciuc, casca de protectie, 80 m coarda, 50 m scara speologica, pitoane, carabiniere, mijloace de iluminare. Timp de parcurgere a etajului superior 4 - 5 ore, iar a etajului inferior, 8-10 ore.
|
