Pestera nr

Pestera nr. 9 din Cheile Virghisului

Date istorice. Descrierea detaliata si o schita completa a acestei pesteri au fost publicate de Tr. Orghidan si Margareta Dumitrescu in 1963. Pestera este mentionata si in lucrari mai vechi, dar acestea sint pline de erori.

Localizare si cale de acces. Este situata pe malul drept al Cheilor Virghisului, in dreptul podului nr. 7 (fig. 170). Pina in chei, calea de acces este aceeasi ca si pentru cele doua pesteri descrise anterior. La circa 8 m aval de pod porneste o poteca prin padure in directia sud-vest. Se inainteaza pe aceasta poteca si dupa aproximativ 150 m de urcus se ajunge la un perete de calcar. De aici dupa inca 15 m de-a lungul acestui perete spre stinga se afla deschiderea pesterii. Altitudine circa 650 m, la 72 m diferenta fata de talvegul vaii.

Descriere. Pestera fosila cu galerii orizontale, a caror lungime totalizeaza 300 m. Unica deschidere este mica (3/1,30 m) si conduce intr-un sistem de galerii mai complicat in comparatie cu cele ale altor pesteri din defileul Virghisului. Pot fi distinse o galerie (A) si patru diaclaze paralele (D.-D,) (fig. 173).

Galeria A incepe cu o panta usoara si se mentine scunda pe aproape toata lungimea ei. Peretii sint slab concretionati, iar podeaua este formata dintr-un depozit de fosforit acoperit spre fundul galeriei de un planseu impodobit pe alocuri cu gururi cu perle.

Din galeria A se trece in prima diaclaza, larga si inalta (Dj), cu aspect de sala, pe deasupra unui bazin cu apa, peste care au fost puse doua trunchiuri de copaci, incaperea este foarte frumos impodobita cu concretiuni de calcita alba, iar peticile de calcar brun contrasteaza in mod placut cu concretiunile albe. A doua diaclaza (D₂) are aspect de galerie lunga si este mai putin concretionata fata de cea de a treia (D₃), reprezentind cea mai frumoasa zona a pesterii. Ultima diaclaza (D₄) mai putin interesanta pentru vizitatori, are podeaua acoperita cu argila si bolovani.

Este o pestera rece (6°C in iulie 1957 si 5°C in martie 1958, in profunzimea diaclazelor), foarte umeda si lipsita de curenti de aer.

Fig. 173. Pestera 9 din Cheile Virghisului (nr. 134), dupa Tr. Orghidan si M. Dumitrescu, 1963, modificata.

Fauna este bogata si variata, dar nu s-au descoperit specii troglobionte. Dintre cele troglofile sau subtroglofile ar fi de amintit: Mesoniscus graniger, Meta menardi, Leptyphantes leprosus, Micrargus herbigradus, Amblyteles quadripunctorius, Triphosa si Scoliopteryx. S-au descoperit resturi scheletice actuale si fosile de Ursus spelaeus si Canis lupus fossilis, precum si fragmente de ceramica.

Pestera prezinta interes prin fauna bogata si variata pe care o adaposteste, precum si prin frumusetea si bogatia podoabelor de calcita.

Conditii de vizitare. Se recomanda sa fie vizitata vara, data fiind diferenta de nivel si traseul mai dificil care trebuie strabatut pina la deschiderea pesterii. Sint necesare mijloace de iluminare si o imbracaminte sumara de protectie.