Pestera-aven 2 din Sohodoalele Mici
Date istorice. Pestera a fost explorata si cartata in 1961 de V. Decu, iar descrierea ei, semnata de V. Decu si M. Bleahu, s-a publicat in 1967.
Localizare si cale de acces. Situata in amonte de satul Motru Sec, pestera este sapata In masivul Sohodoalele Mici, pe dreapta vaii Motru Sec, la 540 m alt. absoluta si la 150 m deasupra talvegului vaii Motru Sec (vezi fig. 141 si trase 747d34h ul 5).
Fig. 144. Pestera-aven 2 din Sohodoalele Mici (nr. III), dupa V. Decu si M.Bleahu, 1967, completata.
Descriere. Este o pestera fosila, dezvoltata pe un sistem de diaclaze, lunga de 210 m (fig. 144). Se coboara panta dolinei si se patrunde in subteran printr-un orificiu larg, coborind aproximativ 7 m pe peretele nordic al avenului (cu ajutorul unei corzi). Din fundul acestuia se desfac doua culoare, estic si vestic, ambele in panta spre vest. Plafonul culoarului estic este jos in prima parte, apoi se inalta treptat; el prezinta multe hornuri. Orificiul de patrundere in culoarul vestic (Culoarul cu Stalactite cu Fatete) este foarte mic si astupat in mare parte de blocurile acumulate In baza avenului. Acest culoar are dimensiuni mai mari, iar in peretele lui sting se deschide o retea complicata de alte culoare mai mici care, in partea terminala, este foarte accidentata si dispusa pe patru etaje. Doua puturi suprapuse de -10 si -5 m, separate printr-un planseu stalagmitic, dau acces in ultimele etaje. In cea mai mare parte, aceasta retea de culoare mici este uneori acoperita cu apa, ca si portiunea terminala a culoarului estic (Culoarul cu Stalactite Comune), unde apa care se prelinge de pe pereti si tavan se acumuleaza in mici bazine.
Formatiunile concretionare din cele doua culoare sint net deosebite: cele din culoarul estic sint ca structura si forma de tip comun, iar cele din culoarul vestic sint de un tip particular, constituite din fatete separate prin creste. Geneza acestor ultime formatiuni se datoreaza procesului de gelifractie (I. Povara si G. Diaconu, 1974). Culoarul estic este foarte bine concretionat, cu peretii aproape in intregime acoperiti cu calcita. Culoarul vestic este mult mai sarac si are planseul acoperit in mare parte cu sol, argila, placi de crusta stalagmitica, fragmente de calcar si numeroase anemolite.
Pestera este relativ rece (6,6- 8°C, in ianuarie, august si octombrie 1961), foarte umeda si cu curenti de aer bine precizati in special in culoarul vestic si in portiunea initiala a celui estic.
Resursele trofice sint bogate, ca si fauna strict cavernicola (troglobionta), reprezentata prin colonii de Trichoniscus cf. inferus, Trachysphaera orghidani, Lithobius decapolitus, Closania winkleri, Duvalius spiessi. Aceasta pestera este remarcabila nu numai prin fauna pe care o adaposteste ci si prin formatiunile stalactitice cu fatete, existente pina in fundul culoarului vestic.
Conditii de vizitare. Cele doua galerii se parcurg relativ usor; ceva mai dificil este coborisul in aven. Sint necesare: o coarda, eventual o scarita speologica de 10 m, echipament de protectie si mijloace de iluminare.
Traseul 6. Baia de Arama - corn. Pades - satul Closani- Pestera Closani - Pestera-aven din Cioaca Brebeneilor - Pestera-aven din Foeroaga ingusta.
Pentru aceste trei pesteri pornim din Baia de Arama inspre satul Closani (vezi traseul 5). Pe raza acestui sat, cam in dreptul scolii, se afla situata in masivul Cornetu Satului, Pestera Closani. Tot din Closani, din saua denumita Curmatura, situata deasupra Statiunii speologice, se merge pe Valea Izvoarale, pe Calea din Cornet inspre N-NV si dupa circa 600 m se ajunge la Pestera-aven din Cioaca Brebeneilor.
In sfirsit, pentru Pestera-aven din Foeroaga ingusta se porneste tot din Closani si se continua pe drumul de pe Valea Motrului Mare pina dincolo de cheile mari ale Motrului. Apoi se urca inspre NE o panta destul de repede, acoperita in mare parte cu grohotis. Pentru ultimele doua pesteri este necesar un ghid.
|
