Populatia

DEFINITII
Populatia - reprezinta totalitatea unitatilor simple sau complexe care formeaza obiectul cercetarii.
Esantionul - reprezinta o parte sau un numar de elemente ale populatiei totale.
Esantionarea - este metoda prin care putem deduce caracteristicile unei populatii intregi, interogand doar cativa indivizi din aceasta.

Notiuni generale
Un esantion bun:
- ofera posibilitati de determinare a numarului de subiecti necesar;
- specifica probabilitatea ca fiecare individ din populatie sa poata fi inclus in esantion;
- da posibilitatea estimarii erorii de esantionare;
- permite determinarea gradului de incredere pe care-o putem avea in estimarile populatiei esantionului.

Reprezentativitatea este o calitate esentiala pe care esantionul trebuie sa o aiba. Ea consta in capacitatea esantio 727k1023h nului de a produce cat mai fidel structurile si caracteristicile populatiei din care este extras.
Factori care determina sau influenteaza marimea esantionului:
- omogenitatea populatiei, adica gradul in care indivizii sunt asemanatori cu referire la caracteristicile comunitatii studiate;
- metoda de esantionare;
- timpul, banii si personalul;
- numarul categoriilor prin care vor fi analizate datele;

Tipuri de esantioane:
- aleatoare (probabilistice);
- nealeatoare (neprobabilistice).
O procedura de esantionare este aleatoare atunci cand fiecare individ din populatie are o sansa diferita de zero de a fi ales in esantion.
O procedura de esantionare care nu respecta aceste reguli, este nealeatoare.
Reprezentativitatea esantionului se poate calcula doar in cazul esantioanelor probabilistice. Chiar daca procedura folosita nu e strict aleatoare, introducerea unor elemente de selectie are efecte benefice asupra cercetarii, pentru ca inlatura in buna parte distorsiunile.

Procedeee de esantionare
Esantionarea simpla aleatoare - este procedura cea mai simpla in sensul ca nu presupune operatii prealabile de grupare a indivizilor sau de repetare a selectiei. Indivizii componenti ai esantionului sunt alesi uniform si cu o probabilitate identica pentru fiecare.
Exista doua proceduri de esantionare simpla aleatoare:
1. Procedura loteriei sau a "tragerii la sorti"
Acest procedeu consta in extragerea dintr-o urna a unor bile sau jetoane identice reprezentand elementele populatiei; se extrag bile sau jetoane pana se obtine esantionul de marimea proiectata.
Acest procedeu are doua variante:
- cu reintoarcerea bilelor sau jetoanelor (sondaj repetat);
- fara reintoarcerea bilelor sau jetoanelor (sondaj nerepetat);
In practica, deoarece este greu de confectionat bile sau jetoane elementele populatiei se inregistreaza pe cate un cartonas.
Acest procedeu este indicat in cazurile in care se cerceteaza populatii mai restranse.
2. Procedeul tabelului cu numere intamplatoare
Acest tabel se alcatuieste cu ajutorul unei masini de amestecat numere (randomizatoare). Procedeul e o varianta de selectie probabilistica. Utilizarea tabelelor cu numere aleatoare consta in extragerea din cadrul populatiei a unitatilor ale caror numere de ordine stabilite printr-o numerotare prealabila, au fost citite dupa o anumita ordine din tabelul numerelor aleatoare. Tabelul numerelor aleatoare contine 10 coloane si 100 de randuri (numerotate de la 1 la 10 respectiv de la 1 la 100), deci e compus din 1000 de numere a cate 4 cifre, grupate cate doua. Citirea numerelor se face de la stanga la dreapta si de sus in jos in ordine crescatoare a numerelor de ordine ale coloanelor si ale randurilor.

Esantionarea prin stratificare este o procedura probabilistica, care are la baza urmatoarea idee. Se divide populatia dupa un criteriu A in s clase de efective N1, N2, ...Ns, care insumate dau efectivul total al populatiei. Subesatioanele provin din cate un strat al populatiei si sunt proportionale cu marimea stratului respectiv:
n1/N1=n2/N2=...=ns/Ns
Astfel in raport cu caracteristica A esantionul este perfect reprezantativ in sensul ca in fiecare proportie din esantion reproduce proportia corespunzatoare din populatie:
ni/n=Ni/N

Esantionarea multistadiala (Grupala) se bazeaza pe ideea ca populatia umana poate fi privita ca fiind formata din indivizii ce apartin unor grupuri in cadrul carora ei se gasesc; la randul lor aceste grupuri sunt formate din altele mai mici, care si ele sunt formate din altele si mai mici, si asa mai departe se ajunge la nivelul individului. Astfel intr-un prim stadiu se alege un esantion de grupuri de rang inalt, apoi de rang 2, iar in final se va alege un esantion de indivizi care cuprinde intreg efectivul ultimului esantion de grupuri.
Denumirea de "multistadial" provine din faptul ca exista mai multe stadii in alegerea esantionului final.
Esantionare multistadiala are ca scop reducerea costului si timpului de culegere a informatiei. "Un esantion multistadial este mai putin reprezentativ, la volum egal decat unul simplu aleator".

Esantionarea multifazica consta in alegerea unui esantion de dimensiune mare la nivelul caruia se aplica un instrument de cercetare mai simplu, esantion care se supune unor operatii succesive de esantionare, rezultand loturi din ce in ce mai mici, carora li se vor aplica si alte instrumente mai complexe. De exemplu, pe un esantion mare de cateva mii de persoane putem aplica un chestionar cu numar mic de intrebari folosind modalitati usoare de inregistrare a raspunsurilor. Un subesantion poate fi supus apoi chestionarii cu un instrument mai complicat (atat in privinta numarului de intrebari cat si a formelor de inregistrare a raspunurilor). Din punct de vedere temporal este posibil ca operatiile din diferite faze sa fie realizate concomitent sau succesiv. In cazul in care culegerea datelor se face concomitent operatorul de interviu va alege din esantionul mare pentru faza a doua tot al cincilea individ si apoi, pentru faza a treia tot al zecelea din cei alesi in faza a doua. Avantajul acestui procedeu este de natura materiala si promptitudine. In cazul in care culegerea datelor se face succesiv o faza ulterioara nu incepe decat dupa ce s-au cules si prelucrat datele din faza anterioara.

Esantionarea pe cote este cea mai cunoscuta si mai utilizata procedura de esantionare nealeatoare, limitand subiectivitatea operatorilor in alegerea subiectilor si impunand incadrarea acestor alegeri in anumite cote (indicand frecventele indivizilor care prezinta anumite insisiri). Daca se cunoaste distributia populatiei dupa un numar de variabile atunci operatorilor li se va indica sa selecteze indivizii astfel incat esantionul final sa aiba aceeasi distributie procentuala ca si populatia totala.
De exemplu, sa presupunem ca se cunoaste despre o populatie ca se compune din 52% femei si 48% barbati, iar dupa mediul in care ea locuieste, repartitia e de 60% in mediul urban si 40% in mediul rural. Daca esantionul propus pentru anchetare vrem sa cuprinda 1000 de persoane, atunci va trebui sa se aleaga:
- 520 de femei si 480 de barbati
- 600 de oraseni si 400 de rurali
Aceste cifre se defalca apoi pe operatori. Daca lucram cu 40 de operatori, care vor realiza fiecare 25 de chestionare, impartirea se poate face uniform, revenind fiecaruia drept "cote" urmatoarele cifre:
- 13 femei si 12 barbati
- 15 oraseni si 10 sateni
Cotele pot fi:
- Independente (cand variabilele nu depind una de alta; ex: diviziunea pe sexe nu depinde de cea pe medii)
- Legate (daca variabilele sunt incrucisate)
Un motiv important pentru care se utilizeaza esantionarea pe cote este ca operatorul de interviu nu mai e nevoit sa caute o persoana anume, pe care trebuie s-o identifice corect si pe care trebuie s-o convinga sa raspunda. Aici, operatorul e lasat sa gaseasca el singur persoanele ce corespund cotelor indicate.

Esantioane fixe (Panel)
Esantioanele fixe sunt esantioane supuse unei investigatii repetate, cu un acelasi instrument (chestionar) sau cu unele apropiate. Tehnica panel se foloseste atunci cand se urmareste scoaterea in evidenta a schimbarilor petrecute, in cadrul unei populatii in ceea ce priveste atitudinile, opiniile, etc.
Avantajele pe care le prezinta folosirea unui esantion panel sunt de doua categorii:
a. De accesibilitate:
- facilitati legate de costurile materiale;
- facilitati legate de de selectia si instruirea operatorilor;
- operatorii nu mai trebuie sa convinga persoanele sa participe la sondaj.
b. De cunoastere:
- subiectul are o mai mare incredere in operator;
- nonraspunsurile vor fi foarte rare.

Avantajul principal al esantioanelor fixe este ca inregistrarile facute la doua momente de timp pe un acelasi lot de indivizi, conduc nu numai la detectarea schimbarilor la nivel de esantion, ci permit si identificarea persoanelor care prezinta sau nu schimbari de comportament.
Uzura morala a esantionului (conditionarea indivizilor) este una dintre problemele aparute in cazul esantionarii pe cote. Oamenii, constienti ca vor fi interogati in mod repetat, cu privire la anumite aspecte ale vietii lor, pot ajunge sa-si schimbe comportamentele in raport cu aceste probleme si astfel esantionul isi pierde din reprezentativitate.

Bibliografie
1. Rotariu, T., Ilut, P. (1999), Ancheta sociologica si sondajul de opinie. Teorie si practica, Iasi, Editura Polirom.
2. Marginenu, I., (1999), Proiectarea cercetarii sociologice, Iasi, Editura Polirom.