Portile Bihorului
Date istorice. Fenomen carstic descris de K. Peters in 1861 sub numele de "Portale', descriere reluata si completata apoi de numerosi oameni de stiinta (de exemplu, A. Schmidl in 1863) si de turisti. In 1929, R. Jeannel si E. G. Racovita o prezinta sub numele de "Portile Bihorului'.
Localizare si cale de acces. Este situata in Valea Cosuri, afluent pe dreapta al 353c28d Crisului Negru, in portiunea amonte de confluenta cu Valea Calului. Se urmeaza Valea Crisului circa 15 -20 min pina cind soseaua face un usor cot la stinga si incepe sa coboare; trebuie sa fim atenti sa urmam poteca ce suie costis la stinga, taiata in stinca. Trecem o muchie si urcam lin, prin padurea deasa de foioase, poteca acum bine taiata, ce urmareste de la inaltime malul drept al Vaii Cosurilor. Dupa 350 m ajungem la un luminis traversat de o apa ce vine din stinga. Urmind-o, dupa 5 min ajungem in fata unui perete de stinca in care sint sapate Portile (vezi fig. 23).
Descriere. Fenomen carstic de mare amploare, constituit dintr-un aven accesibil pe la baza. In el se deschide o galerie modesta, de obicei inundata, care functioneaza ca o resurgenta.
In peretele de calcar de peste 40 m inaltime ce bareaza mica vale care se termina aici in fund de sac este sapat un portal semicircular de 12 m latime si 10 m inaltime. Aceasta prima "poarta' ne conduce intr-o sala mare, orizontala, cu podeaua acoperita in intregime de prundis, prin care isi face loc apa piriului. Dupa 17m sala este inchisa de o saritoare de 4 m inaltime, peste care apa se arunca formind o cascada. Ea a creat la piciorul treptei o marmita adinca. Vizitarea mai departe nu este posibila decit daca pe saritoare se propteste un trunchi de pom care ne ajuta sa ajungem pe buza rupturii. Sus, deasupra cascadei, in stinga se gaseste un horn deschis prin care, privind in sus, vedem cerul si pomii de pe marginea deschizaturii. Avansind apoi putin ajungem intr-o a doua sala, circulara, care se continua spre dreapta cu o incapere ce reprezinta de fapt fundul unui aven urias, cu pereti verti-ginosi si netezi de peste 30 m inaltime. Arcada pe sub care pasim pe fundul avenului, si cu care se termina de fapt tunelul subteran pe care am venit, este o a doua "poarta', de unde numele la plural de "Portile Bihorului'.
Incinta ce reprezinta fundul circular al avenului are un diametru de 12 m. Apa iese din dreapta dintr-o gura joasa de galerie sapata la marginea peretelui. In mod normal galeria nu este accesibila, fiind inundata de apa. In vreme de seceta se poate patrunde intr-o galerie scunda si ingusta de circa 50 m lungime. Ea coteste la inceput la dreapta, apoi de doua ori la stinga, terminindu-se intr-o salita cu un put adinc, plin de apa. Temperatura aerului este de 9°C, iar aceea a apei, de 8°, ambele luate in galerie.
Portile Bihorului reprezinta un interesant caz de formare a unui aven de prabusire, cu fasonare ulterioara a peretilor prin apa de prelingere. Biospeologice pestera este importanta prin prezenta coleopterului Pholeuon (s. str.) leptoderum janitor Jeannel, precum si a unor forme inca neidentificate de Niphargus si de turbelariate albe existente in apa subterana.
Conditii de vizitare. Nici o restrictie. Nu sint necesare mijloace de iluminare. S-ar putea sa se iveasca unele dificultati ca acces, intrucit partea inferioara a vaii se afla in perimetrul minier.
|
