Precautii practice: ce atitudini luam cand abordam muntele iarna:
Specialistii in avalanse insista asupra necesitatii depistarii riscului de avalansa, asupra masurilor preventive si le enumera. Poate ca cel mai bine le-a sistematizat elvetianul Werner Munter. E deja binecunoscuta a sa Metoda 3 x 3:
a. Inainte de a pleca de acasa (cu o seara inainte):
- afla buletinul meteo si de avalansa,
- planuieste tura cu harta topo1:25.000,
- spune rudelor si prietenilor ruta si cand ar trebui sa te intorci.
b. La/dupa sosirea in statiune ( dimineata):
- pune in rucsac lopata, sonda, telefonul mobil (desi stii ca in unele zone nu e semnal),
- testeaza functionarea aparatului emitator-receptor si bateriile lui,
- informeaza-te despre conditiile din zona.
c. In timpul turei si la abordarea pantei respective:
- analizeaza conditiile. Poate s-au schimbat peste noapte,
- urmareste evolutia vremii (temperatura, vant, ninsoare),
- renunta incaz de dubii.
Toate acestea, tot ce aflam, analizam si facem in aceste trei etape, e cu scopul de a evita sa fim implicati intr-o avalansa.
Fara sa dam detalii, relevam doar ca din Metoda 3 x 3, lansata din elvetianul Werner Munter, reies trei timpi 525k1015f importanti in care trebuie sa ne pregatim a depista riscul de avalansa. :
- inainte de a pleca de acasa
- la/dupa sosirea in zona/statiune
- la abordarea pantei respective
Toate acestea, tot ce gandim, citim, facem in aceste trei etape, e cu scopul de a evita sa fim implicati intr-o avalansa.
2.1. Precautii legate de planificarea temporala (alegerea momentului turei):
2.1.1. Perioada calendaristica. In muntii nostrii in general (atentie!: "in general"!) cea mai favorabila, cea mai putin periculoasa perioada e luna martie In caz de ierni mai blane: sfarsit de februarie si inceput de martie. Am vazut deja ca in lunile de iarna pornesc si singure avalansele uscate, pudroase ("pulver") iar in lunile de primavara cele "umede".
2.1.2. Momentul zilei. Primavara, mai ales in zile insorite, sunt mai sigure orele de dimineata devreme sau de seara, deoarece la amiaza zapada se "inmoaie" si creste substantial riscul de avalansa. Dintr-un punct sigur de belvedere poti vedea in astfel de zile curgand "la ora fixa" avalanse (umede, declansate spontan!) pe multi versanti.
2.2 Precautii legate de planificarea spatiala (Alegerea traseului exact al turei):
2.2.1 Orientarea versantului. In lunile decembrie - ianuarie - februarie - fetele sudice, unde soarele contribuie la stabilizarea straturilor, sunt mai putin periculoase ca cele nordice. Un asemenea versant (nordic) le-a fost fatal in 22 ianuarie 1974 in Caldarea Podragu la doi din cei trei alpinisti din echipa lui Misi Szalma. Toma Boerescu - competentul sef de atunci al Salvamontului Sibiu - ii pusese in garda la plecare: "Atentie marita baieti la versantul nordic! E doar ianuarie! "
In lunile aprilie - mai este invers: fetele nordice, mai umbrite (versantii din umbra) sunt de regula mai sigure ca cele sudice (batute de soarele puternic). W. Munter formula pitoresc sentinta: "O panta virgina, la orele amiezii, este deja insarcinata cu o viitoare avalansa".
2.2.2 Utilizarea reliefului. Pentru urcare sau coborare se folosesc crestele, muchiile, spinarile, fetele (zonele) cu denivelari (eventual stiute de vara!). Nu se folosesc valcelele, culoarele, fetele netede, ierboase. Vaile largi se parcurg pe firul lor nu pe versanti. Acestia sunt periculosi, mai ales la baza unor culoare ce coboara din crestele vecine vaii. In acest fel nu riscam sa declansam noi o avalansa ca cea declansata "pe poteca de vara" in 23 nov. '97 de clujeanul Mihai S. in valea Balii. Daca o avalansa a pornit spontan dinspre creasta, noi fiind pe fundul vaii avem timp s-o evitam, mai ales daca e avalansa de primavara, care am vazut ca e mai "lenta". In zonele suspecte, mai ales pantele, pe cat posibil nu se traverseaza, nu se urca si nu se coboara in diagonala sau in serpentine ci direct, pe linia de cea mai mare panta. Daca totusi trebuie sa traversam o zona potential periculoasa, putem diminua cu ceva riscul astfel: traversarea pantei suspecte o vom face pe cat mai sus posibil, pe sub stanci daca sunt, dar nu pe sub cornise. O vale e mai sigur sa o traversam peste valcelele de obarsie decat in partea inferioara, dupa confluenta acestora.
2.3 Precautii legate de atitudinea membrilor echipei.
2.3.1. Tehnica de inaintare. In zone de risc se calca cu pasi mari in aceeiasi urma. Nu se taie poteca (transee) in zapada. Daca "taiem" zapada cu schiurile sau chiar fara ele dar tarand picioarele prin zapada, creste enorm riscul declansarii avalansei. Mecanismul este comparat si demonstrat uneori la scolile de alpinism - salvamont cu o tava (placa) cu prajitura: tinuta la o anumita inclinatie, sectionarea verticala cu cutitul e fara efect; sectionarea orizontala insa initiaza alunecarea zonei de sub taietura, urmata si de cea de deasupra.
Urma lasata de avalansa ii determina pe unii, care nu sunt documentati despre avalanse, sa afirme ca nu cei in cauza au declansat avalansa ci ca ea "a pornit/venit de sus si i-a surprins". Am auzit acest "argument" de mai multe ori: "se vede clar ca avalansa a pornit de sus, nu din locul pe unde au trecut ei! ". Ceva e adevarat: am scris deja in capitolul III/2, ca uneori fractura/fisura zapezii nu se produce "sub picioarele" celor ce trec, ci la o anumita distanta. Dar nu mare, ci doar zeci de metri.
Pe schiuri, o coborare directa sau in viraje fine, serpuite, poate sa nu declanseze o avalansa care insa sa porneasca la primul viraj brusc, larg sau la o cazatura.
2.3.2 Dispunerea si atitudinea membrilor echipei. In zonele periculoase se pastreaza o distanta de 10 - 15 pasi sau chiar mai mare intre coechipieri. Un culoar periculos se traverseaza pe rand, cate unul, restul stand la loc sigur, gata de interventie la nevoie. Se inainteaza in liniste, cu atentie sa nu cadem. Unul din grup ramane mai la distanta, ca observator. Am putea -dar n-o facem- sa dam exemple unde au murit oameni de munte care nu au respectat acest principiu elementar.
2.3.3 Problema legarii in coarda. In privinta legarii in coarda in zonele periculoase, parerile sunt impartite. Niculae Baticu, comentand in RP 9/89 avalansa din 27 nov. '88 de pe Valea Costilei din Bucegi care i-a rapus pe Dumitru Tudorie si Mihai Suler (doi din 5) afirma ca ar fi avut sanse mai mari daca ar fi fost "in coarda" - exemplificand cu tragedia din acelasi loc din 16 martie 1936. Atunci au fost opt alpinisti dusi de avalansa din buza platoului pana la Refugiul Costila. Din cei patru legati in coarda a murit doar unul, din cei 4 nelegati au murit 3! Majoritatea specialistilor insa nu indica legarea in coarda, ea fiind chiar periculoasa de cele mai multe ori. Legarea in coarda poate fi utila cand se traverseaza un culoar ingust si cel "de afara" (secundul in prima faza, capul de coarda in faza a 2-a) e autoasigurat. Asa ceva relateaza recent Robert Domnesteanu in revista ALPIN info nr. 1/2004. La fel ne putem lega in coarda la traversari pe langa pereti de stanca unde cei in cauza se pot asigura in pitoane. (au facut asta doi prieteni pe Brana Mare a Costilei si le-a fost utila).
2.3.4 Masuri privind echipamentul. La intrarea in zona periculoasa se inchid toate fermoarele, scaiurile, capsele etc. Se pune gluga pe cap. Cand zapada e tip "pulver", se protejeaza gura si nasul cu masca de tifon, cu un guler inalt, fular, batista, esarfa. Un brat se scoate din cureaua rucsacului. Mainile se scot din curelele betelor de schi si - daca avem "Langriemen" (chingile de siguranta de la schiurile de tura) - se desfac si ele. Se pregateste ghemul cu snurul de avalansa pentru a fi aruncat (derulat) la nevoie. (Mai nou snururile de avalansa au la capatul liber si un mic balon rosu -Balonul Holder- cat o minge de fotbal, care, tragand de un maner, se va umple cu aer si se va mentine la supratafa zapezii, usurand depistarea. ) Se pregateste echipamentul specializat, daca il avem: se pregateste mu (nd)stiucul (amboul) aparatului Avalung de respirat in avalanse (costa 140 Euro) la indemana, mai corect la inde. . . gura! (Dar purtatorul trebuie sa aiba si un emitator pentru a fi gasit!). Se deschid aparatele de emisie-receptie (engl. "transceivers") de depistare a victimelor din salvare din avalansa -"Ortovox", "Pieps", "ARVA" etc. - fixandu-le pe pozitia "emitere". Cei dotati cu rucsac-balon ABS (Avalanche Balloon System -un fel de Airbag, costa 660-725 EU) il verifica si ii potrivesc manerul de declansare sa fie cat mai la indemana. Dupa actionare se umfla cu 15, 30 sau 50 litri de aer si mentine victima la suprafata zapezii.
2.3.5. "Curatarea terenului" prin declansare controlata a avalansei. Sunt montaniarzi, mai ales schiori, care isi asuma riscul de a declansa intentionat avalansa cu schiurile sau cu petarde improvizate la obarsia unui culoar pe care vor sa coboare. Nu recomandam nimanui aceste manevre foarte riscante, nici chiar celor cu mare experienta. In strainatate se fac asemenea manevre, dar numai de catre specialisti, de la distanta, cu cu mijloace specializate.
Cativa prieteni din generatia mea -DM- au fost colaboratori/ cascadori la realizarea unui film romanesc intitulat chiar "Avalansa". Aurel Irimia, Mitica Chivu si altii, au incercat in fel si chip sa declanseze o avalansa la Balea, in zona unde mai apoi au murit cei 23 in apr. 1977. Au incercat si cu schiuri, asigurati in coarda, si cu petarde. . . si nimic! Dar a pornit mai apoi singura. . . fara sa-i anunte pe cei care realizau filmul!
Cand am facut in 1972 cu Misi Szalma o repetitie pentru Meridionali intre Predeal si Podragu, el avea cateva petarde de cand fusese alpinist la Armata. Dar nu le-am folosit. Le luase de fapt si pentru lupi, de care el avea groaza, mai ales de la Rudarita pana la golul alpin, gol in care l-am asigurat ca lupii nu umbla iarna.
Īndrumar avalanse - Comportarea in avalansa. Consecintele avalansei
Motto: Ajuta-te si cerul te va ajuta.
(Proverb)
Daca am respectat precautiile prezentate in capitolul anterior, precautii necesare in zona cu pericol de avalansa si totusi am fost surprinsi de ea, trebuie sa fim pregatiti pentru a actiona in asa fel incat sansele de scapare din avalansa sa fie cat mai mari.
|
