geografie

CAPITOLUL I

AsEZAREA GEOGRAFICĂ. CADRUL ISTORIC ……………………………………. 3

CAPITOLUL II

STRUCTURA LITOLOGICĂ ……………………………………………………………... 5

CAPITOLUL III

RELIEFUL ………………………………………………………………………………….. 8

3.1 Morfometria …………………………………………………………………………….. 10

      3.1.1 Hipsometria ………………………………………………………………………..

      3.1.2 Densitatea fragmentarii reliefului ………………………………………………… 10

      3.1.3 Adâncimea fragmentarii reliefului ………………………………………………... 12

      3.1.4 Geodeclivitatea ……………………………………………………………………. 12

      3.1.5 Expozitia versantilor ……………………………………………………………… 14

3.2 Procese de modelare a versantilor ………………………………………………………. 15

      3.2.1. Eroziune areala ……………………………………………………………………

      3.2.2. Eroziunea liniara …………………………………………………………………. 19

3.3 Abordarea la nivel de bazine a proceselor geomorfologice …………………………….. 21

3.4 Procese geomorfologice de risc si metode de prevenire ………………………………... 22

CAPITOLUL IV

POTENŢIAL METEOROLOGIC sI

RISCURI CLIMATICE …………………………………………………………………... 25

CAPITOLUL V

HIDROGRAFIA …………………………………………………………………………... 28

CAPITOLUL VI

POTENŢIAL BIOGEOGRAFIC ………………………………………………………… 31

CAPITOLUL VII

POTENŢIAL PEDOGEOGRAFIC ……………………………………………………… 33

CAPITOLUL VIII

POTENŢIAL DEMOGRAFIC …………………………………………………………… 35

8.1 Evolutia numerica a populatiei ………………………………………………………….

8.2 Dinamica populatiei: natalitate, mortalitate, spor natural, spor migrator la nivelul anilor 1992-2002 …………………………………………………………………………………... 38

8.3 Densitatea populatiei: generala, agricola si fiziologica …………………………………. 39

8.4 Structura populatiei pe sexe si grupe de vârsta …………………………………………  40

      8.4.1 Structura populatiei pe sexe ………………………………………………………. 40

      8.4.2 Structura populatiei pe grupe de vârsta …………………………………………… 41

8.5. Structura etnica a populatiei ……………………………………………………………. 42

8.6 Structura confesionala a populatiei ……………………………………………………... 43

8.7 Sistemul de asezare ……………………………………………………………………... 45

CAPITOLUL IX

INFRASTRUCTURA ……………………………………………………………………... 48

9.1 Reteaua rutiera si feroviara ……………………………………………………………... 48

9.2 Alimentarea cu apa ……………………………………………………………………… 49

9.3 Reteaua de gaz ………………………………………………………………………….. 50

9.4 Telefonie si cablu TV …………………………………………………………………… 50

CAPITOLUL X

POTENŢIALUL ECONOMIC …………………………………………………………… 51

10.1 Potentialul agricol ……………………………………………………………………... 51

10.2 Comertul si Industria …………………………………………………………………...

CAPITOLUL XI

ASPECTE SOCIALE ……………………………………………………………………... 57

11.1 Învatamânt …………………………………………………………………………….. 57

11.2 Sistemul sanitar ………………………………………………………………………... 60

11.3 Cultura …………………………………………………………………………………. 60

11.4 Culte …………………………………………………………………………………… 61

11.5 Nivelul de trai ………………………………………………………………………….. 62

11.6 Delicventa sociala ……………………………………………………………………... 63

Bibliografie …………………………………………………………………………………. 65

Teaca se afla în partea de SE a judetului Bistrita-Nasaud, pe Câmpia Transilvaniei având ca vecini la N comunele Galaii Bistritei, Mariselu, sieu; la V: Sânmihaiu de Câmpie, la SV: comuna Milas, iar la S: comuna Lunca, aceasta din urma constituind si limita cu judetul Mures.

Comuna Teaca se afla între urmatoarele coordonate geografice:

1 latitudine N: 46°57’30”

2 latitudine S: 46°50’00”

3 longitudine V: 24°23’00”

4 longitudine E: 24°35’30”

Drumul national 15 A traverseaza comuna de la N la S, facând legatura cu orasele Bistrita si Reghin, orase de care o desparte aproximativ egala (32 km de Bistrita, 29 km de Reghin). Drumul judetean DJ 17 B face legatura cu comunele sieu si Milas trecând prin satele Pinticu si Ocnita. De ase menea teritoriul comunei e traversat si de drumurile comunale numarul 17 si 18.

De comuna Teaca apartin urmatoarele sate: Teaca, Ocnita, Pinticu, Archiud, Budurleni, Viile Tecii. Distantele rutiere dintre centrul de comuna si celelalte sate apartinatoare sunt:

Teaca – Viile Tecii   5 km                                       Teaca – Pinticu             5 km

Teaca – Budurleni    8 km

Teaca – Archiud       7,5 km

Teaca – Ocnita          7 km

Rezulta de aici o raspândire uniforma a satelor fata de centrul de comuna, distanta medie fiind de 6,4 km.

Sapaturile si descoperirile arheologice atesta ca satul Teaca cât si localitatile componente dateaza înca din neolitic.

Pozitia geografica a localitatii a favorizat asezarile umane înca din timpul dacilor si a constituit o zona de legatura între castrele romane din Odorheiu-Bistritei si Reghin-Brâncovenesti, marturie stând si astazi drumul pietruit de romani de pa Hagaul Tecii.

Prima atestare documentara a localitatii dateaza înca din anul 1318 când comitele de Alba Iulia la data de 14.10.1318 raporteaza regelui Carol Robert ca mosia soimus (Stupini) a dat-o magistratului Petru. Pentru ducerea la îndeplinire a fost încredintat parohului Eberhard din Teke (Teaca). În timp Teaca a purtat mai multe nume cum ar fi: Teke – 1318, Opidum Teke – 1446, Vilia Theke – 1464, Tyaka – 1808, Tekendorf – 1854.

Etimologia locului s-ar deduce de la grecescul Theke (sau Theka în limba germana, Teka în latina) în limbajul curent însemnând „teaca”, ceva în care se pot tine anumite lucruri.

Exista si varianta Decke ce înseamna învelis, ceva ce acopera (papura, stuf), care face aluzie fie la asezarea ocrotit de culmile din împrejurimi, fie la plantele de stuf, utilizate multa vreme ca materie prima în confectionarea acoperisurilor de case. Exista ipoteza ca ar fi existat lacuri, însasi vatra satului ar fi fost un fund de lac.

Seria sedimentara cuprinde depozite apartinând: Miocenului, Pliocenului si Cuaternarului.

Miocenul Inferior (Miocenul de sub tuful de Dej) este constituit în general din marne cenusii, mai rar cafenii, cu intercalatii. Partea inferioara a Miocenului apare bine deschisa pe linia Pinticului în nord-estul comunei Teaca. Aici e constituit din marne cenusii în care sunt intercalate gresii în bancuri de 0,1-0,2 m. La circa 250 m sub limita cu argile sarate este un banc de cinerit de circa 0,2 m, care poate fi urmarit la Pintic înspre SV. Grosimea totala  complexului ce apare în aceasta zona este de 600 m.

În ce priveste vârsta acestor depozite este vorba de Helvet-Burdigalian, deoarece întreg complexul repauzeaza pe depozite acvitanian-oligocene iar peste el urmeaza formatiuni de sare si conglomerate cu forma tectonica. Astfel pozitia acestor depozite împreuna cu formatiunea de sare pe care o suporta este fixata între Oligocen si Tortonian.

În partea superioara a acestui complex se gaseste formatiunea cu care este constituita din marne, argila sarata si sare masiva. În zona Pinticului „formatiunea cu sare” apare tot interstratificata între conglomeratele tortoniene si depozitele Helvetian-Burdigalian.

Badenianul este constituit din conglomerate, gresii, marne si cinerite. Îl gasim depozitat în toate axele cutelor din regiune si mai ales în partea de nord. Are o grosime de circa 900 m.

Badenianul inferior este constituit dintr-o alternanta de tufuri vulcanice si depozite detritice fine cunoscute sub denumirea de „Complexul tufului de Dej”. Acest complex e urmat de o formatiune de sare având o vârsta badenian medie depozitata pe o grosime de 200 m. Dar datorita plasticitatii sarii, determinata de fortele tangentiale la care aceste depozite au fost supuse în timpul ridicarii lantului carpatic, sarea a dat nastere unor structuri diapire dintre care unele au strapuns formatiunile acoperitoare ajungând chiar pâna la suprafata actuala de relief. În zonele de aparitie a sarii se produc dizolvari si tasari.

Badenianul superior are un caracter detritic fin: marne cu un continut redus de nisip fin (în jur de 10%). Afloreaza pe flancurile structurilor diapire având caderi mari, se afunda sub stratele mai tinere. Are o grosime relativ mica (în jur de 200 m) si o litologie si comportare asemanatoare straturilor sarmatiene de acoperire.

Peste argilele sarate ale „formatiunii de sare” se gaseste un pachet de marne în parte nisipoase care alterneaza cu gresii în bancuri subtiri (0,1-0,15 m) a carui grosime variaza între 200-250 m. În partea superioara a acestui pachet se gaseste uneori un banc de cinerit de circa 0,2 m grosime. Peste aceste depozite se dezvolta un puternic pachet de conglomerate intercalate cu bancuri de nisip, gresii si marne.

Tuful de Ghiris care reprezinta limita dintre Tortonian si Saratian este întâlnit numai sporadic.

Sarmatianul prezinta 2 organizari bine distincte, unul inferior (~ 1500 m grosime) în care predomina conglomeratele si unul superior (~ 1100 m) în care predomina marnele si nisipurile.

Straturile sarmatiene sunt reprezentate prin roci detritice: marne, argile mai mult sau mai putin nisipoase, nisipuri si conglomerate, cu intercalatii de tufuri vulcanice. În baza predomina depozitele mai fine, argile si marne iar în partea superioara nisipuri si gresii slab cimentate.

În împrejurimile localitatii Teaca, sarmatianul apare constituit din marne, nisipuri si conglomerate. La est si sud-est de Viile Tecii apar marne stratificate cu rare fete albe cu ghips secundar, cu pachete de gresii, strate subtiri de nisip fin. De sub marnele mentionate apare un alt complex cu strate de gresii subtiri, sisturi feruginoase si doua intercalatii subtiri de tuf dacitic. Acestea se continua în jos cu marne stratificate cu rare intercalatii de nisip dispus în strate de pâna la 15 cm, gresii si strate subtiri de calcare galbui dure, groase, vizibile în Dealul Co 22522m1210w asta Strâmba. Dedesubtul lor urmeaza un complex de nisipuri cu concretiuni uneori neregulate, dispuse în bancuri de pâna la 2 m grosime, separate de strate subtiri marnoase si cu o intercalatie de pietris conglomeratic de 4 m grosime. Acest complex este deschis pe o grosime de 200 m de alunecari fiind vizibil la est si sud-est de Viile Tecii.

Depozitele mai tinere de Sarmatian nu s-au pastrat decât sub forma de aluviuni mai vechi sau mai recente ale principalei retele hidrografice, precum si depozitele de coluvii si conuri de dejectie ale câtorva pâraie.

Pliocenul are o grosime de circa 1000 m si este constituit din marne, nisipuri si pietrisuri marunte. Limita dintre Sarmatian si Pliocen este relativ usor de pus. În marnele si marnele nisipoase din partea superioara a Sarmatianului (ultimii 100 m) în care se gasesc fosile sarmatiene se intercaleaza gresii, calcare cenusii-albicioase în plachete subtiri (1-2 cm) la distante care variaza între 0,10-50 m. Acestea dau un aspect caracteristic acestei zone de trecere.

În general între depozitele sarmatiene si pliocene, se constata o perfecta continuitate de sedimentare si se crede ca orizontul din baza Pliocenului, primii 150 m în care se gasesc Helicide si Ostracode, reprezinta probabil Meotianul.

Cuaternarul e reprezentat prin terase si aluviuni.

Terasele inferioare sunt constituite aproape exclusiv din pietrisuri, cele medii prezinta unele intercalatii de loess, iar cele superioare partial sunt spalate ramânând numai componentele mai consistente, pietrisurile.

Terasele ocupa suprafete importante, au o patura de acumulare aluvionara. Grosimile aluvionare nu depasesc 3-4 m. Aluviunile sunt alcatuite la baza din pietrisuri andezitice. Se poate urmarii o descrestere a dimensiunilor elementelor dinspre amonte pâna la avale si o descrestere de la baza orizontului aluvionar înspre partea superioara.

Comuna Teaca se înscrie, prin întreg teritoriul sau, Bazinului Dipsei.

Bazinul Dipsei este integrat din punct de vedere geostructural Depresiunii Transilvaniei. Bazinul se constituie într-o subregiune care înglobeaza o gama larga de caracteristici proprii dar mai ales comune cu ale unitatii majore careia i se raporteaza.

Din multitudinea actiunilor favorizate de relatiile stabilite între factorii fizico-geografici s-a conturat acest spatiu, aflat sub incidenta schimburilor aflate în timp între aria transilvana si fatada vestica a Carpatilor Rasariteni (I. Irimus, 1998).

Evolutia acestei zone se identifica cu a bazinului transilvan, din apropierea de ramura muntoasa a Orientalilor, putându-se remarca trasaturile generale stabilite între cele doua arii majore. Ele s-ar transpune prin schimburi energetice, de informatie si substanta, care au conditionat în perimetrul regiunii, „un transfer carpatic”, prin furnizarea de material spre exemplu, dispus în alcatuirea petrografica a regiunii.

Morfologia actuala a regiunii studiate, prezinta astfel de la vest la est, în sensul apropierii de rama muntoasa, trasaturi si directii de evolutie a acestei zone de tranzitie, de la caractere apropiate Carpatilor (pericarpatice) la cele de tip depresionare, si reflectate de asemenea în configuratia micro ti topo-climatica, în regimul hidric, precum si în trasaturi biopedolitosferice.

Pozitionarea în estul si nord-estul Bazinului Dipsei a Dealurilor sieului putem afirma ca în acest spatiu se desfasoara „tranzitia” propriu-zisa dintre „câmpia” transilvana si zona pericarpatica mai înalta de unde rezulta multiplele relatii stabilite între cele doua arii, reflectate în morfologia actuala a regiunii.

Aceasta limita a fost mult timp discutata, o parte a cercetatorilor împingând limita câmpiei dincolo de Dealurile sieului, pâna la Valea sieului.

Criteriile ce conditioneaza folosirea termenului de „câmpie”, ne fac sa credem ca Valea Dipsei reprezinta limita nord-estica a Câmpiei Transilvane si nicidecum Valea sieului.

V. Gârbacea (1957) include astfel Dealurile sieului, în Dealurile Bistritei, alaturi de Piemontul Calimanilor si o zona de dealuri înalte si depresiuni.

Diferentierile între aspectele de peisaj proprii Dealurilor sieului si cele ale Bazinului Dipsei sunt evidente. Astfel, altitudinile sunt mai mari cu circa 150-200 m fata de cele din câmpie (altitudinea maxima 783 m în Vârful Paltinis), pantele prezinta valori mult mai ridicate, tectonica mai accentuata, lipsa sau numarul redus de alunecari mai profunde, covorul vegetal (culmea fiind masiv împadurita spre deosebire de zona de câmpie, defrisata antropic), cantitatile mai mari de precipitati, toate acestea si numai, conferind deosebiri evidente între cele doua areale.

Bazinului dipsean îi corespunde un relief de dealuri mijlocii, cu alunecari de teren profunde dar si cu un remarcabil relief structural. Valea Dipsei, apartinatoare Câmpiei Transilvaniei, pastreaza caracteristicile acesteia înscriindu-se în terasa a IV-a a sieului, dovada fiind fragmentele de terasa întinse care se pastreaza pe versantul stâng în afara arealului comunei Teaca spre N la Lechinta (confluenta cu pârâul Lechinta la 30 m altitudine relativa).

Culmea sieului este strâns legata de Depresiunea Bistritei si Piemontul Calimanilor, din punct de vedere genetic alcatuind unitati cu o evolutie morfologica comuna, odata cu exondarea din timpul Pliocenului si Cuaternarului inferior.

Elementul caracteristic care apropie dealurile de câmpie propriu-zisa este evolutia versantilor, manifestata în ambele cazuri printr-o spalare în masa a solului, dar mai ales prin alunecari si prabusiri puternice la care se adauga surparile, curgerile noroioase, tasarile etc. Pe flancul nordic, cu o frecventa mai mica acestor procese, se poate urmarii succesiunea monoclinala a stratelor cu petrografia variata, care cad spre est si nord pâna la Valea sieului, ce constituie limita cu Piemontul Calimanilor si, deci, cu masivul eruptiv. Din punct de vedere geologic zona poate fi caracterizata ca o zona de tranzitie între zona montana si cea de câmpie.

Petrografic, Dealurile sieului au o constitutie asemanatoare cu zonele de câmpie învecinate, adica sunt constituite din depozite de marne, argile, pietrisuri si nisipuri specifice zonelor de câmpie, spre deosebire de nord-estica, a Piemontului Calimanilor, în care domina aglomeratele vulcanice.

Situatia se inverseaza la tectonica, unde anticlinalele prezinta cute similare celor specifice zonelor montane, pe când zonele aflate în sud prezinta boltiri sau strate cvasiorizontale.

Valea Dipsei, similar cu cea a sieului, desi pe alocuri larga si ajunsa într-un stadiu de maturitate, formarea ei este de data relativ.

3.1 Morfometria

 Printr-o serie de metode de analiza morfometrica ce se bazeaza pe un complex metodic de calcule de ordin cantitativ, se ajunge la determinarea anumitor parametri sau coeficienti, materializati pe harti hipsometrice, harti ale densitatii si adâncimii fragmentarii reliefului, geodectivitatii, expozitiei versantilor.

3.1.1 Hipsometria

Harta hipsometrica executata transpune într-un mod mai general formele de relief într-o serie de ansambluri de nivele hipsometrice.

Hipsometria reliefului din cadrul comunei Teaca releva caracterul de regiune colinara, cu altitudini în medie –450 –500 m. Altitudinea maxima este atinsa în imediata vecinatate a satului Pinticu în Dealul Pustii – 640 m iar cea minima în albia Vaii Dipsei – 340 m în dreptul localitatii Viile Tecii.

Se poate spune ca reteaua hidrografica si miscarile neotectonice au compartimentat aceasta suprafata, a carei altitudini variaza în general între 350 m (în lunci) si 400-500 m pe fluviile secundare care separa între ele bazinele de ordin inferior.

Altitudinile maxime predomina pe interfluviul Dipsa – sieu, mentinându-se ridicate pe interfluviul Dipsa – Comlod (ultimul fiind integrat bazinului muresean) în jurul a 500 m si peste aceasta valoare (exemplu: Mazariste –534 m, Ţigla 524).

Spre interior altitudinile scad la 400-450 m în mod obisnuit pe interfluviile secundare, ajungând la 350 m si chiar mai putin în lunci.

 Din suprafata initiala miocena (550 – 600 m) s-au pastrat doar martorii izolati, acoperiti cu paduri (exemple: Dealul deasupra Poenii –595 m, Dealul Ciuha –554 m, Dealul Stendes – 594 m). Ramâne preponderent doar nivelul de eroziune de 400-450 m, iar de-a lungul vailor, treapta de 350 m.

Harta hipsometrica a comunei Teaca reprezinta o sursa de informatii pe care o ofera în vederea amenajarii si întretinerii unor constructii în vatra localitatilor, cailor de comunicatie, zonarii si amenajarii turistice, zonarii productiei agricole, exploatarii si întretinerii fondului forestier, exploatarii pasunilor si fânetelor etc.

3.1.2 Densitatea fragmentarii reliefului

Densitatea fragmentarii reliefului reprezinta gradul de discontinuitate generat în plan orizontal al suprafetei morfologice din cadrul regiunii, de catre factorii exogeni.

Trasatura esentiala care rezulta si caracterizeaza în ansamblu fragmentarea orizontala a reliefului se materializeaza în alternanta culoarelor de vai cu spatiile interfluviale. Cu cât aceasta alternanta este mai frecventa în limitele spatiului studiat, cu atât fragmentarea orizontala este mai ridicata si corespunzator, valoarea coeficientului sau.

Pentru analiza acestui parametru a fost întocmita harta densitatii fragmentarii reliefului la scara 1:50.000 cu ajutorul metodei izoliniilor. Avantajul acestei metode este acela de a surprinde repartitia relativ scazuta a arealelor cu diferite valori ale fragmentarii reliefului permitând stabilirea unor corelatii între relieful actual si etapele prin care a trecut acest areal precum si importanta factorilor pasivi si dinamici în modelare.

Astfel, Dealurile Tecii au valori de 1,5-2,5 km/km² ale densitatii fragmentarii reliefului fata de Câmpia Fizesului si Dealurile sieului (densitate medie: 0,4-0,5 km/km²) sau fata de Dealurile Lechintei (1,0-1,5 km/km²), parametrul mentinându-se cel mai accentuat.

Densitatea medie calculata pe bazinele integrate comunei Teaca sunt redate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 1

Orientarea sud-nord a structurilor cutate a fost urmata si de reteaua hidrografica, care le intersecteaza doar partial în sectoarele de obârsie si pe cursurile inferioare, unde de regula, se abat catre pozitia nivelului de baza.

Ca urmare, inversiunile de relief sunt mai putin semnificative, iar versantii în crusta s-au dezvoltat mai mult pe partea dreapta a vailor Dipsa, Archiud.

În investigatia geomorfologica a teritoriului, redarea parametrilor procesului fragmentarii orizontale reprezinta prima etapa, dupa care apoi se realizeaza studiul parametrilor energiei reliefului, pantele, expozitia versantilor.

Harta densitatii fragmentarii reliefului are importanta datorita implicatiilor modului de manifestare a factorului geomorfologic în prospectarea si valorificarea economica a teritoriului analizat.

3.1.3 Adâncimea fragmentarii reliefului

 Acest parametru exprima, în esenta sa, intensitatea si profunzimea pâna unde a patruns eroziunea liniara (verticala), generata în mod predominant de apele curgatoare.

Împreuna cu densitatea fragmentarii si pantele, adâncimea fragmentarii reda una din trasaturile morfometrice esentiale ale reliefului, reflectând un anumit grad de evolutie al acestuia si într-o strânsa corelatie cu intensitatea proceselor morfodinamice actuale. Specificul pe care îl îmbraca acest parametru cantitativ al reliefului exprima o anumita particularitate a genezei spatiului studiat.

Energia de relief demonstreaza prin valorile sale cât de apropiate ori îndepartate sunt bazele locale de eroziune, cât de intensa este eroziunea liniara, care este proportia versantilor si unde sunt posibile ruperi de echilibre în morfologia unei regiuni.

Valorile adâncimii fragmentarii în bazinul Dipsei sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 2

Reiese faptul ca valori mai mari (40-60 m) apar doar în bazinetele din zonele de dealuri mai înalte (Pintic) care îsi au obârsiile în Culmea sieului, o zona de cutare anticlinala, în care pârâurile se adâncesc continuu, fiind într-un stadiu de tinerete. Adâncimea fragmentarii reliefului apreciata ca moderata (30-50 m), se întâlneste în bazinele Dipsei si Achiudului, reflectând o evolutie mai îndelungata.

Adâncimea fragmentarii reliefului exercita o influenta asupra componentelor naturale ale peisajului geografic, precum si a realizarii diverselor constructii tehnico-economice, amenajarii terenurilor agricole, amenajarii, exploatarii si valorificarii în silvicultura.

3.1.4 Geodeclivitatea

În strânsa corelatie cu adâncimea si densitatea fragmentarii reliefului, pantele se încadreaza între valori foarte diferentiate. Analiza valorii declivitatii unei regiuni are o importanta deosebita în prognoza desfasurarii unor procese geomorfologice actuale precum si în stabilirea conditiilor morfogenetice în care s-au format si au evoluat anumite tipuri de relif.

Subcomisia pentru studiul versantilor a Uniunii Internationale de Geografie a aprobat clasificarea versantilor în sase categorii: 0-2° versantii orizontali sau usor înclinati; 5,1-15° versantii înclinati; 15,1-35° versantii foarte înclinati; 35,1-55° versantii abrupti; peste 55° versantii foarte abrupti.

Panta se constituie într-o reflectare a conditiilor în care se desfasoara modelarea reliefului, în strânsa legatura cu factorii de ordin climatic, hidrologic, biopedogeografic, geologic, antropic. Sectoarele de versant, suprafetele de racord si alte parti componente ale reliefului care au pante caracterizate printr-o anumita expozitie, forma si extindere, concentreaza în cadrul lor, conditii morfoclimatice, morfodinamice si legate de domeniul de utilizare specific.

Desi au o valoare matematica, panta a ajuns în viziunea morfologilor un parametru deosebit de important în stabilirea unor categorii de forme de relief, sau sa influenteze în mare masura morfodinamica peisajului.

În arealul comunei Teaca, fiind influentata la rândul sau de alti factori, panta primeste urmatoarele valori:

Tabelul nr. 3

Categoria de panta cea mai mare (25 – 25°), corespunde bazinului Pinticului situat în NE suprafetei comunei Teaca, valoarea fiind determinata de cutarile anticlinale ale Culmii sieului, zona având de altfel si o energie de relief ridicata.

În afara Bazinului Dipsei care prezinta în medie o categorie de panta cu valori de 15 – 35°), apreciata ca foarte înclinata (facem mentiunea aici ca pantele cele mai mari sunt date de versantii în crusta, mai ales fronturile acestora de pe dreapta vaii), celelalte bazine, au valori de panta moderate, în medie 5 – 15°.

La o observare a hartii geodectivitatii  reliefului întocmita asupra suprafetei comunei Teaca identificam o scadere a înclinarii pantelor înspre V si SV, pe partea stânga a Vaii Dipsei. În aceasta portiune pantele înclinate (5,1 – 15°) si moderat înclinate devin mai frecvente decât pe partea dreapta a Vaii Dipsei înspre Culmea sieului. Aici se manifesta diferite forme ale proceselor gravitationale, mai ales siroiri si solifluxiuni si chiar alunecari de teren.

Analiza proceselor morfodinamice prin variatia unghiului de panta este foarte utila în lucrarile de amenajare silvica, hidrotehnica, agricola, sistematizarea localitatilor, cercetarile geologice si topoclimatice.

3.1.5 Expozitia versantilor

Orientarea versantilor produce diferentieri ale duratei insolatiei care, împreuna cu panta care modifica incidenta razelor solare, impune regimul caloric al suprafetelor din acest teritoriu, continut de umiditate, nuantari cantitative si calitative ale proceselor morfoclimatice si ale covorului vegetal, particularitatilor solului, activitatilor social-economice etc. Ţinându-se seama de principalele directii de expozitie ale versantilor, s-au deosebit urmatoarele tipuri  de suprafete (înclinate): însorite (S, SV), semiînsorite (SE, V), semiumbrite (E, NV), umbrite (N, NE).

În tabelul urmator se remarca ponderea diferitelor categorii de expozitie, pe bazinete.

Tabelul nr. 4

Se pune astfel în evidenta faptul ca versantii cu expozitie S si SV (însoriti) predomina în Bazinul Dipsei.

Versantii însoriti sunt eliberati rapid de stratul de zapada, durata proceselor crionivale fiind foarte scazuta, de cele mai multe ori lipsind, locul lor fiind luat de pluviodenudatie, de fenomene de creep, rostogoliri, actiunea vântului, mai ales dupa uscarea suprafetelor.

Versantii semiumbriti ating valori de 30 % (din total) în bazinul Archiudului fata de doar 20 % în bazinul Dipsei si bazinul Pinticului. Bazinul Dipsei înregistreaza si valori mai ridicate în privinta versantilor semiumbriti pe cursul inferior al Vaii Dipsei.

Procentele amintite anterior au evidentiat si extensiunea cea mai ridicata din aceasta zona a culturilor de vita-de-vie

Versantii semiumbriti detin un procentaj ridicat pe ansamblul regiunii Vaii Dipsei, valorile fiind distribuite însa inegal .a cestia înregistreaza în bazinul Archiudului si bazinul Dipsei (aferent comunei Teaca) procente de 40 %. Versantii semiumbriti introduc o serie de conditionari în structura utilizarii terenurilor si în aspectele pedofitogeografice.

Versantii umbriti cunosc valori ridicate în bazinele dinspre Culmea sieului (Pintic) pe când în restul bazinelor, ponderea lor este situata în medie în jurul a 20 % din totalul suprafetelor de versant.

Versantii umbriti, prin cantitatea de radiatie primita la care se adauga si înclinarea, influenteaza desfasurarea unor procese elementare morfodinamice, astfel încât acestea ajung sa fie chiar elemente proprii versantilor cu aceasta expozitie, spre exemplu: solifluxiunile.

Harta expozitiei versantilor serveste, împreuna cu harta pantelor, la întocmirea unei alte categorii de harti (harta radiatiei globale), pe unitati de suprafata, iar aceasta, fiind cunoscute cerintele anumitor plante pentru lumina si temperatura, poate contribui la zonarea diferitelor culturi agricole.

3.2 Procese de modelare a versantilor

Amintind ca succesiunea actiunii factorilor de modelare pleistoceni, holoceni si actuali este reflectata în trasaturile morfodinamice ale peisajelor geomorfologice din Câmpia Transilvaniei, procesele actuale de modelare din arealul studiat îsi înscriu specificul actiunilor în raport de matricea depozitelor (badeniene, sarmatiene, pannoniene) în mod diferentiat.

Stabilitatea ori dezechilibrele din sistemul versantilor întâlniti, trebuie analizata prin prisma schimbarilor climatice, hidrologice, biopedogeografice si antropice survenite în timp, mai precis din postpannonian si pâna în prezent, considerându-se ca fiecare forma de relief poarta amprenta timpului si a conditiilor climatice în care a luat nastere. Se poate spune ca ele fixeaza în morfologia lor caracterele proceselor care le-au generat.

Dinamica proceselor actuale (pluviodenudare, siroire, ravenare, torentialitate, deraziune, alunecari de teren, creep, terasare) este asadar expresia interconditionarilor factorilor climatic, hidrologici si biopedogeografici alaturi de cei tectonici, litologici si structurali.

3.2.1. Eroziune areala

Creep-ingul este prezent în acest areal, ele fiind o deplasare de teren complexa, fiind o consecinta a rearanjarii minore si continue a particulelor constituente.

La baza procedurii creep-ingului stau: variatiile termice (influentate la nivelul bazinului dipsean de cresterea indicelui de ariditate, consecinta a defrisarilor masive), hidratarea, infiltrarea apei, capilaritatea etc.

Efectul cumulat al miscarii particulelor produce deplasari lente spre aval a alterarilor, rezultând ondulari usoare sub cuvertura vegetala, mici înclinari ale arborilor etc.. Procesul este pus în evidenta de asemenea de tendinta de evolutie a versantilor prin tesire-aplatizare.

Pluviodenudarea reprezinta eroziunea exercitata fie de picaturile de ploaie care izesc solul afânat si deseori dezgolit de vegetatie si disloca particule mai fine pe care le împrastie, fie de catre o pânza de apa de ploaie încarcata cu particule de sol.

Cursurile solifluxionale se produc primavara în urma dezghetului, când suprafata subiacenta este saturata de apa. Repetarea actiunii duce la usoare valuiri ale profilului versantilor înierbati Formele solifluxionale sunt prezente mai ales în perimetrul versantilor în cuesta, în special în cadrul celor cu expozitie N si NE dar de multe ori sunt asociate altor procese.

Curgerile noroioase – desi exista atribute cum ar fi – conditia unor versanti despaduriti cu pante mari (15 – 25°), având o patura deluviala ce permite o acumulare mare de apa si totodata înmuierea materialului, prezinta o distributie în acest areal, redusa, fiind asociate de obicei, zonelor cu alunecari active (N de localitatea Teaca).

Deraziunea este un proces areal de eroziune în spatiul comunei si se evidentiaza mai ales sub forma vailor de deraziune (Ocnita, Archiud). La formarea reliefului de deraziune un rol important l-a avut litologia depozitelor sarmatiene si pannoniene (marne, nisipuri în alternanta cu argile, tufuri, gresii). Vaile de deraziune au aspectul unor amfiteatre largite, marginite spre cumpana apelor de un taluz, cel de la Ocnita fiind împadurit li putin înclinat.

Aceste vai de deraziune s-au transformat în vai de eroziune prin inserarea actiunii torentiale sau a alunecarilor de teren lenticulare si curgerilor noroioase, rezultând vai mixte de deraziune-eroziune.

Alunecarile de teren sunt procese geodinamice cu o distributie extinsa, beneficiind de altfel si de conditiile specifice de producere. Geneza, dinamica si tipurile de alunecari sunt rezultatul interferentei si conditionarilor dintre elementele structurale, petrografice si morfologice ale formelor si depozitelor afectate.

Fig. 1 Alunecari superficiale în stadiu incipient de dezvoltare – sud de Viile Tecii

Corelarea structurii si litologiei cu neotectonica pune în evidenta în cadrul bazinului doua tipuri de alunecari: superficiale si profunde. Mecanismele de alunecare în cazul alunecarilor profunde sunt translationale si rotationale, iar alunecarile îmbraca caracter defensiv si delapsiv.

Depozitele badoniene si sarmatiene înscriu areale cu o frecventa mare a aluviunilor profunde (alunecari de tip „glimee”, alunecari–surpari), celor pannoniene le apartin alunecarile superficiale (alunecari lenticulare, alunecari în brazde, curgeri noroioase).

Alunecarile de tip „glimee”, ocupa areale a caror marime difera, atât în functie de alternanta si grosimea depozitelor, panta acestora, dar mai ales de neotectonica teritoriului.

Fig. 2 Alunecari de teren de tip glimee - Ocnita

Fig. 3 Pozitia valurilor de alunecare pentru alunecarea de la Ocnita

Fig. 4 Alunecarea superficiala integrata sistemului glimee

Este evidenta relatia dintre aria zonelor cu alunecari masive si suprafetele ocupate de formatiunile sarmatianului, cum este cazul alunecarilor de la Ocnita. Acest fapt se explica prin frecventa intercalatiilor de argile si marne, între formatiunile de nisipuri, gresii (friabile sau mai putin cimentate), conglomerate si tufuri. Alternanta formatiunilor permeabile cu cele impermeabile, grosimea apreciabila a unor straturi sau „bancuri” de nisipuri, gresii, conglomerate, tufuri, respectiv de argile si marne, precum si pozitia înclinata a stratelor, constituie caracteristicile stratigrafice si structural-tectonice, de natura sa favorizeze declansarea unor deplasari de mari proportii.

Alunecarile de teren de la Ocnita, în perimetrul acestor glimee, sunt deosebit de active, iar intensitatea proceselor este data de aparitia unor factori declansatori între care se înscriu si activitatile antropice.

Identificarea arealelor cu alunecari superficiale s-a facut, în masura în care a fost posibil, pe teren, reflectarea observatiilor fiind sustinuta în întocmirea hartii geomorfologice generale.

3.2.2. Eroziunea liniara

siroirea, ravenarea, torentialitatea, ca subsisteme de scurgeri de versant, demonstreaza prin rata selectiva a actiunii lor, natura raporturilor morfologice din sistemul versantilor.

siroirea este scurgerea rapida a apei de ploaie sau provenita din topirea zapezii pe versanti, în cadrul bazinului dipsean îmbracând forme ca siroirea difuza, în rigole si concentrata (a se vedea harta geomorfologica generala).

Ravenele constituie forme de eroziune în adâncime, sectionate în roci friabile, formate dintr-un canal cu maluri abrupte si praguri de talveg, cu o sectiune transversala mai mare de 1000 cm², cu un prag de obârsie, caracterizate de o scurgere lichida efemera si care sunt îndepartate prin lucrari agricole obisnuite. Distinctia dintre ravenele efemere (rigole, fagase, ogase) si ravenele perene se face pe baza dimensiunii suprafetei sectiunii transversale. Totalitatea formelor generate de actiunea intermitenta a scurgerii concentrate (rigola, fagas, organism torential) poarta denumirea de formatiuni torentiale.

Ravene au fost identificate la est si sud de localitatea Teaca, la nord de Budurleni, pe versantii Vaii Pinticului între localitatile Teaca si Pintic, la nord de Pintic. Identificarea ravenelor pe teritoriul studiat a dus la completarea hartii geomorfologice generale cu tipurile de versanti afectati de procese de ravenatie.

O mentiune aducem sectorului din împrejurimile localitatii Pintic, unde ravenarea primeste intensitati deosebite datorita mai ales defrisarii, rezultând tipuri de ravene formate pe trasee de drumuri forestiere si drumuri de carute. Formele de eroziune liniara (siroiri, rigole, ogase, ravene, torenti) conlucreaza pe suprafata versantului si compun formatiunea de modelare torentiala. Aceasta formatiune este prezenta atât pe frontul cuestelor unor organisme torentiale riguroase, uneori fragmentându-le, rezultând astfel vaile suspendate la nivel de strat (cum este exemplul de pe Valea Ascunsa).

Fig. 5 Organism torential stins în perimetrul comunei Teaca

De reactivarea unor alunecari de teren „raspunde” controlul agresiv al torentilor si pluviodenudatiei, dupa cum ravenele si ogasele au contribuit prin eroziunea regresiva manifestata, la cresterea gradului de fragmentare a reliefului, prin ramificarea organismelor torentiale anterior dezvoltate. Exemple edificatoare întâlnim la sud de Pintic si sud de Teaca.

Aceste aspecte generale, ale manifestarii eroziunii liniare, demonstreaza influenta factorilor naturali si antropici în modificarea versantilor.

3.3 Abordarea la nivel de bazine a proceselor geomorfologice

Bazinul superior al vaii Dipsa – prezinta o suprafata mai restrânsa, având o singura asezare cu pozitionare centrala, Ocinta. Padurile, datorita reîmpaduririlor (relativ restrânse), ocupa în general interfluviile, protejând de eroziune si zonele limitrofe ale acesteia.

Per ansamblu, predomina eroziunea areala pe versantii cu expozitie sudica (Dealul Viilor, Dealul Dosului, Dealul Bungard) si mai rar vestica, acestia din urma fiind afectati si de alunecarile vechi de teren de tip „glimee” (Dealul Stânii). Riscul în anii cu excedent de precipitatii, de reactivare a unor alunecari superficiale si de declansare a altora noi, se mentine ridicat.

Bazinul mijlociul al vaii Dipsa – prezinta cele mai complexe probleme, ca varietate si intensitate a proceselor de versant, precum si ca extensiune areala, pe raza satelor Viile Tecii si Budrleni, dar si mai aval, în afara suprafetei comunei Teaca, raza comunei Dipsa.

Pe dreapta axului vaii, datorita padurilor care se prelungesc ca extensiune pe interfluviile secundare ale Dealurilor sieului, degradarile se restrâng la zonele defrisate de la Viile Tecii, unde predomina deopotriva eroziunea areala si alunecarile de teren, foarte extinse ca areal în prima localitate, dupa cum releva si harta geomorfologica generala.

Riscul de activare a vechilor alunecari, precum si de declansare a altora noi este ridicat, pe fondul unei proaste gospodariri a terenurilor, zonele afectate de suprapasunat si neexploatarea vechilor vii cunoscând o extensiune remarcabila în perioada actuala.

Pe stânga Vaii Dipsa, padurile ocupa arii cu totul insulare în Dealurile Ciuhei. Alunecarile de teren superficiale, îmbinate cu denudatie intensa a versantilor cu expozitie sudica si vestica, destinati cu precadere pasunatului se întâlnesc pe valea Huzii, eroziunea torentiala nefiind semnificativa (exceptie câtiva torenti mai dezvoltati la extremitatea sudica a Dealului Ciuha si la vest de localitatea Budurleni).

Culoarul Pinticului – cu functie de legatura între Teaca si Valea sieului prin saua Posmusului, la nord de raza comunei Teaca, prezinta multe similitudini cu zona precedenta: paduri pe ambele interfluvii ale vaii Pinticului, mai unitare pe dreapta si mai fragmentare pe stânga.

Eroziunea liniara primeste tendinte de intensificare în sectorul Pintic –Teaca, mai ales pe stânga vaii, în conditiile în care terenurile arabile în general, viilor si pasunilor în special, nu li se acorda atentia necesara, suprafete extinse datorita neutilizarii si lipsei masurilor de refacere a potentialului acestora fiind scoase temporar din circuit.

Masurile de reconditionare impun aici refacerea agroteraselor, identificarea deosebita a proceselor actuale fiind conditionata si de procentul ridicat (circa 50 %) al terenurilor înclinate (la peste 15 – 35°), reactivari ale alunecarilor fiind oricând posibile, în special în anii cu exces de precipitatii.

Bazinetul Archiudului – situat în partea de sud a  Bazinului Dipsei si afluentul de stânga al Vaii Dipsa, se remarca prin tipul de versant simplu, doar în partea superioara a vaii, versantul de pe partea dreapta fiind unul de tip compus, format din doua segmente, unul convex în partea superioara si altul rectiliniu în cea inferioara.

Bazinul se constituie într-o zona cu degradare accentuata (eroziune liniara puternica si alunecari de teren de amploare) pe versantii expusi spre sud si vest si ocupati de pasuni, livezi si vii.

Generalizarea degradarilor pe unii versanti, chiar daca nota este putin fortata, ne face sa vorbim de versantii de alunecare, legati si de declivitatea cu valori mijlocii si mari (15 – 45°), precum si de lipsa aproape integrala a asociatiilor forestiere. Retinem astfel în zona situatia versantului din partea de NE a localitatii Archiud, versantul de alunecare generat sub impulsul alunecarilor de tip „glimee” fiind catalogat în stadiul de echilibru dinamic. Forma actuala pe care o îmbraca sunt rezultatul modelarii prin pluviodenudatie, siroire, ravenatie si activitati antropice.

3.4 Procese geomorfologice de risc si metode de prevenire

Avându-se în vedere dinamica proceselor geomorfologice din acest spatiu geografic se impune organizarea de noi masuri si continuarea celor existente, pentru a se reda circuitului economic, toate suprafetele degradate sau în curs de degradare.

Masurile adoptate în cadrul unor politici locale, sustinute de fonduri ale administratiei locale sau judetene, cu scopul de a îmbunatatii si reface calitatea terenului, de a asigura revenirea lor la traiectorii normale cu evolutie ascendenta.

Chiar daca în anumite cazuri, se asista la adevarate modele de involutie a terenurilor, prin masuri mai radicale poate fi stopat în timp declinul, curba evolutiva urmând a avea un sens pozitiv.

Complexul de masuri si lucrari pentru îmbunatatirea si punerea în valoare a pasunilor erodate cuprinde organizarea teritoriului, lucrari de retinere sau evacuarea a apei de pe versanti, precum si organizarea pasunatului rational. Se impune astfel ca pasunatul sa se faca pe suprafete de forma dreptunghiulara orientate paralel cu curbele de nivel; sa fie asigurata apa pentru adaparea animalelor cât mai apropiata de aceasta suprafata, reducându-se în acest fel, deplasarile de pe un versant pe celalalt în acest scop. Exemplu: Ocnita, Archiud. De asemenea, refacerea covorului vegetal, de pe pasunile situate pe terenuri în panta, prin supraînsamântari, constituie un mijloc eficient de stabilire a procesului de eroziune a solurilor.

Pentru retinerea sau evacuarea dirijata a surplusului de apa de pe versanti, provenit din precipitatii sau topirea zapezii, si care constituie un factor important în declansarea si dezvoltarea procesului de eroziune a solului, sunt necesare o serie de lucrari: brazduirea, gropi executate cu masini speciale, benzi de arbusti, perdele antierozionale, plantatii în masiv. Brazduirea este un mijloc de retinere a apei care se poate aplica si pe pasunile cu deficit de umiditate. Ea trebuie facuta paralel cu curbele de nivel. Nu este indicata pe pasunile cu alunecari de teren, cum sunt cele de la Ocnita si parte din aval a pasunii de la Viile Tecii, în zonele cu siroiri si ogase dese, si pe suprafetele unde covorul vegetal este distrus. Pe aceste pasuni se impune a se executa gropi cu masini speciale, în scopul retinerii apei din precipitatii.

La Pintic, pe pasunile cu ravene se obtin rezultate bune prin aplicarea valurilor de pamânt, supraînsamântare, care previn concentrarea apelor si intensificarea eroziunii în adâncime.

Utilizarea agricola ca pasuni, fânete si vitipomicola a terenurilor , necesita crearea unor conditii optime pentru efectuarea tuturor lucrarilor agrotehnice sau hidroameliorative. În acest sens, denivelarile nu prea accentuate, siroirile si micile ogase, trebuie nivelate. Prin nivelare se desfiinteaza santurile de scurgere ale siroaielor si ogaselor, împiedicându-se concentrarea scurgerii si deci, evolutia lor.

Dealul Ascuns de la Viile Tecii, suprafata puternic erodata si care nu poate primi alta utilizare se va împaduri cu esente adecvate care sa reziste la aceste conditii de clima si sol si sa poata fixa bine terenurile.

Ogasele ce nu pot fi nivelate, precum si ravenele pe care se executa lucrari hidrotehnice, vor fi fixate apoi prin împadurire, odata cu cap-ravenele.

Pentru ravenele si torentii din bazinul Dipssei, se impun masuri de consolidare a malurilor, precum si a talvegului lor. Malurile ravenelor trebuie sa se planteze cu specii ce drajoneaza puternic (salcâm, catina alba) asa cum au fost consolidate o serie de ravene de la Ocnita sau cele de pe malul drept al Vaii Ascunse.

O forma de degradare care afecteaza terenurile, dupa cum s-a precizat anterior bazinului superior si mijlociu al Vaii Dipsa, o constituie alunecarile de teren. Datorita pagubelor mari pe care le produc, se impune a se lua o serie de masuri pentru fixarea lor. Astfel, se indica terasarea terenului. În acest scop se vor crea terase înguste (0,5 – 1 m) la distanta de 2 – 3 m una de alta si consolidate prin gardulete cu nuiele sau zid.

Terenurile expuse la alunecari nu sunt indicate pentru a fi utilizate agricol (vie sau pasune) ci trebuie împadurite cu specii higrofile, repede crescatoare, cum sunt salcia, plopul, frasinul. De asemenea, se vor executa drenaje, pentru ca apele de suprafata sa nu stagneze, ci sa fie dirijate spre baza pantei.

În cazul alunecarilor de teren de la Ocnita, Archiud si altele, trebuie luate masuri de stabilizare si împiedicare a evolutiei lor (desecari, drenaj, ziduri de sprijin cu filtru si barbacane). Pe astfel de terenuri este de asemenea indicata evitarea executiei constructiilor, riscul producerii unor hazarduri fiind mare.

Ogasele si ravenele trebuie împadurite, si se impune ridicarea fertilitatii solurilor erodate.

Limita superioara a terenurilor arabile nu trebuie sa depaseasca panta de 30°, care reprezinta o valoare limita, care impune atentie.

Pasunatul este necesar sa se faca sistematizat, iar pasunile sa fie bine întretinute, prin semanari cu ierburi productive. În ceea ce priveste padurile reamintim faptul ca, coeficientul de împadurire se mentine la cotele cele mai mici din întreaga Câmpia Transilvaniei, consideram ca trebuie stopata defrisarea abuziva (Pintic) mai ales ca în unele zone alunecarile de teren au zona de desprindere chiar la marginea padurii, constituind un semnal clar de alarma în acest sens.

Nu trebuie omis faptul ca ponderea culturilor cu vita-de-vie se afla într-un continuu regres pe întreg spatiul comunei Teaca. Insular, la Viile Tecii si Teaca, putem spune ca exista semne de revigorare, însa la nivele modeste.

Starea actuala a terenurilor cultivate cu vita-de-vie este net inferioara din punct de vedere economic perioadei de dinainte de 1989, fiind vorba de un regres lent dar sigur, asemenea uni sistem aflat în dezechilibru.

Considerând ca succesiunea climatelor calde si reci din trecut a avut un rol deosebit de important în evolutia reliefului ce caracterizeaza bazinul dipsean, facem precizarea ca în prezent, diferitele variatii sezoniere ale temperaturii si precipitatiilor, influenteaza dezvoltarea proceselor actuale, având o mare contributie la însasi evolutia actuala si viitoare a reliefului arealului comunei Teaca.

În legatura cu manifestarea generala a elementelor climatice, generate de influentele vestice si mai putin nordice (ale climatului temperat continental moderat), un rol deosebit în modelare îl au conditiile topoclimatice, impuse de particularitatile formelor de relief.

Altitudinile mari care caracterizeaza culmile Dealurilor sieului explica temperaturile moderate din aceasta zona, dar si cresterea valorica a precipitatiilor, pe fondul reorganizarii partiale a fronturilor atmosferice.

Pozitia geografica, de limita NE a Câmpiei Transilvaniei dar si mica deschidere spre nord a Vaii Dipsei în zona de confluenta sieu – Dipsa, impune o frecventa ridicata a circulatiei generale vestice, care transporta mase de aer maritime care determina vara o vreme instabila cu temperaturi destul de ridicate, o nebulozitate ridicata si precipitatii relativ bogate iar iarna resimtindu-se si influente nordice, care introduc instabilitate atmosferica.

La nivelul comunei Teaca se admite ca fiind specific climatul temperat, cu temperatura medie anuala 8,5-9°C si precipitatii medii anuale mai scazute – 550-600 mm/an.

Izoterma de –4°C, corespunzatoare lunii celei mai reci – ianuarie – se suprapune cu aproximatie izohipsei de 400 m. Izoterma lunii celei mai calde – iulie – indica valori de 19°C pentru sectorul mijlociu si superior al Vaii Dipsa.

Regimul temperaturilor în valori medii multianuale pe intervalul 1896-2006 arata urmatoarele valori ale comunei TEACA:

Tabelul nr. 5

STAŢIA	Altitudinea (m)	Temp. medie anuala	Temp. lunii ianuarie	Temp. lunii iulie	Ampl. medie termica	Temp. maxima absoluta	Temp. minima absoluta
TEACA

Maxima absoluta a fost înregistrata la 16 august 1932: 37,6°C iar minima absoluta de –33,8°C la 18 ianuarie 1963.

Important pentru activitatea de baza a populatiei din arealul studiat, agricultura, ca temperaturile negative se mentin în intervalul 10 noiembrie pâna la 10-15 martie impunând un ritm specific activitatilor economice din sfera agriculturii, rezultând 110-120 zile cu temperaturi negative.

Inversiunile de temperaturi sunt prezente în zonele joase (mici bazinete, lunci) în perioada rece a anului, fiind însotite de fenomene meteorologice cum sunt: ceata, norii stratiformi, aer mai cald pe înaltimi si mai reci pe vai.

Cantitatea medie de precipitatii pe an înregistrata la Teaca este de 635 mm. Luna cea mai ploioasa este iunie când se înregistreaza valorii de 886 mm/an iar luna cu cantitatea cea mai redusa în precipitatii e februarie valorile nedepasind 20 mm/an. Media înregistrata la Teaca reprezinta valoarea cea mai mica de pe Valea Dipsei.

Ploile de vara au un caracter torential deosebit de intens, în majoritatea cazurilor având o durata de 5-6 ore.

Cele mai mari cantitati de precipitatii cad în anii cu predominarea activitatilor ciclonale si frontale (ex. 1970, 1975, 1981, 1985, 1997, 2005)cele mai reduse cantitati de precipitatii s-au înregistrat în anii cu circulatie preponderent anticiclonica cu advectii ale aerului continental (1961, 1989, 1990, 1995, 2005) . Anul cu cele mai bogate precipitatii 1064 mm/an este 1912, iar cel mai sarac, 418 mm/an a fost anul 1961.

Nebulozitatea, determinata de gradul de acoperire a cerului cu nori este influentata de circulatia atmosferica, de relief care imprima o anumita evolutie a fronturilor de aer si directia deplasarii norilor, atinge valori maxime de 5,5-6 zecimi crescând usor înspre Culmea sieului. Maxima nebulozitatii medii se observa în luna decembrie, iar minima în august-septembrie.

Primul strat de zapada se depune în bazinul Dipsei în jurul datei de 6-8 Decembrie (date medii multianuale). Zapada se pastreaza pâna în jurul datei de 15 Martie, data care frecvent este depasita (în anul 2000 a atins data de 2 aprilie). Numarul zilelor cu strat de zapada este în medie de 55.

Bazinul Dipsei si al afluentilor sai e afectat în general de vânturile din sector vestic cu schimbari ale directiei predominante de la vara la iarna, cu intensificari locale, în functie si de configuratia reliefului, si mai rar de vânturile din sector nord-est, iarna, când crivatul patrunde prin Depresiunea Bistrita – Livezile si chiar mai spre sud pâna în Bazinul Dipsei.

Vânturile predominante de primavara si cele de toamna, cu directia nord-vest spre sud-est si est spre vest, aducând cu ele precipitatii mai abundente, iar iarna se abat vânturi dinspre nord-est si est.

Umezeala relativa iarna are valori între 40-50 %, primavara între 15-20 %, vara între 10-15 %, toamna 20-30%, toate acestea înregistrate la ora 14.

Densitatea retelei hidrografice este una tipica de dealuri, cu valori 0,5-0,8 km/km². Generalizând situatia pe întreg spatiul câmpiei somesane, putem spune ca în conditii de precipitatii în medie sub 650 mm, cu relief putin masiv, având interfluvii largi si vai mature, se prezinta valori ale densitatii retelei hidrografice în jurul a 0,6 km/km², crescând usor înspre Culmea sieului.

Panta râurilor din bazin, cum este si cea a Pinticului, este în general mica cu valori mai ridicate în zonele de varsare, ceea ce admite un caracter de vai partial suspendate.

În profilul longitudinal al Dipsei în sectorul superior al Pinticului, se prezinta pante reduse, uneori în trepte, datorita boltirilor anticlinale pe care le pastreaza. Pe sectorul superior al Vaii Dipsei, putem vorbi de butoniera în care se afla astazi asezarea Teaca, sapata în anticlinalul mentionat.

Apele din bazinul Dipsei prezinta o alimentare predominant pluviala, secundar subterana si nivala, explicându-se variatiile mari ale scurgerii anuale si anotimpuale.

Sezonier, primavara reprezinta sezonul cu cea mai bogata scurgere (46 %), conditionata de scurgerea rezultata din topirea zapezilor si de cantitati relativ moderate de precipitatii lichide, în timp ce toamna are cea mai slaba contributie la realizarea volumului anual al scurgerii (9 %).

Apele subterane au un aport foarte scazut în stabilirea volumului scurgerii din bazinul Dipsei. Se face o mentiune asupra prezentei unor orizonturi acvifere din zona diapira a bazinului, cu ape clorurate sodice concentrate, si care local pot sa conditioneze aspecte diferite în evolutia solurilor si vegetatiei cu influenta directa asupra desfasurarii unor procese geomorfologice. Astfel, la Pintic au fost observate si studiate 2 izvoare cu urmatoarele proprietati:

Tabelul nr. 6

Pintic	Mineralizare (mg/l)	Cl=	Na+ + K+
Izvor 1
Izvor 2

Fig. Valorificarea izvoarelor sarate – Pintic (perioada interbelica)

Principala artera hidrografica de pe teritoriul comunei Teaca este, bine-nteles, Dipsa care urmeaza o traiectorie SE-NV, dupa care conflueaza cu sieul la N de localitatea Chirales. În bazinul superior, corespunzator comunei Teaca primeste o serie de afluenti, cu caracter semipermanent mai importanti fiind Valea Archiudului pe stânga si Pinticul pe dreapta, care strabat localitatile cu aceleasi nume.

Cea mai mare asezare din comuna este situata la o convergenta hidrografica a Vaii Dipsei cu Valea Pinticului. Aceasta convergenta hidrografica a creat premisele hidrografice amplasarii satului Teaca, conditionata de structura geologica, de tectonica, climat si morfologia versantilor.

Apele freatice sunt cantonate în terasele aluvionare, în depuneri aluvionare la adâncimi de 0,5-1,5 m si respectiv 2-3 m, în treimea inferioara a versantilor. Acestea sunt cantonate la adâncimi diferite datorita unor factori care sunt aspectul geometric al reliefului, textura si dispozitia stratelor etc.

Datorita adâncimilor mici ale reliefului si a calitatilor fizico-chimice cele mai multe se constituie în surse de apa potabila. În regiunea dealurilor par ape cu mineralizare accentuata, dure, uneori clorurate.

Ape de adâncime apar în zona de deal, în depozitele sedimentare dar sunt reduse ca debit, cu mineralizare puternica si duritate accentuata care le fac improprii folosirii.

Apele sunt în general curate, nepoluate. Legat de masivele diapire sau de structurile de sare din depozitele badeniene, apele sunt deseori clorurate, mineralizate. Astfel ca la Pintic în perioada interbelica izvoarele respective au fost observate, studiate si valorificate prin construirea unei baze de tratament si bai foarte populara în zona.

Ca surse de poluare a apelor se pot aminti: deseuri menajere în marginea vailor, scurgeri de la grajdurile populatiei si CAP, deversarea solutiei în care se spala oile, deversarea unor reziduuri care ramân dupa fabricarea rachiului.

Apele din fântâni si deci apa freatica are o buna calitate, compozitia ei încadrându-se în normele admise de sanatate, deci poluarea este în apele de suprafata ale principalelor artere, afluentii lor având o buna calitate.

Formele lacustre pot si declarate absente de pe raza comunei Teaca cu exceptia a 2 ochiuri de lac acoperite cu trestii denumite lacurile lui Boetscher, situate la baza unor alunecari mari în partea NE a localitatii Archiud.

 Suprafata actuala ocupata de padure, nu reprezinta decât o mica parte a învelisului forestier de odinioara. Faptul e atestat de prezenta relicvelor arborescenta si a tufisurilor.

Padurile de gorun (Quercus petraea), prezinta astazi îndeosebi pe interfluvii, cele de stejar penduculat (Quercus robur), trebuie privite astazi ca tipuri de vegetatie ce predominau înainte ca omul sa-si manifeste influenta ecologica.

Padurile de amestec de stejar cu alte specii de foioase: ulm(Ulmus laevis), paltin de câmp (Acer pseudoplatanus), carpen (Carpinus betulus), jergastru (Acer campstre), frasin (Fraxinus excelisior). Acest amestec este uneori foarte puternic, mai ales pe versantii umbriti.

Tufisurile sunt reprezentate prin alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas), lemn câinesc (Ligenstrum vulgare), soc (Sambucus nigra), maces (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa), sânger (Cornus sangvina).

Stratul ierbos este relativ bogat, cuprinzând specii de graminee si acidofile. Astfel, locul padurilor a fost luat de pajisti cu vegetatie xerofila pe versantii însoriti, formata din paius de stepa (Festuca valesieaca), colilie (Stipa lessingiana), firuta (Poa pratensis), firuta cu bulb (Pea bulbosa). Caracterul xeromezofil diminuat, sau inexistent în unele cazuri. Pe de alta parte, acelasi caracter demonstreaza indirect cresterea ratei eroziunii în perimetrul versantilor cu asociatii vegetale xeromezofile ori mezofile, un transport în suspensie si solid mai mare.

Pe interfluvii pajistile sunt dominate de asociatii de fisca (Festuca rupicola), iar pe versantii umbriti s-au instalat pajisti cu elemente mezofile ca paiusul rosu (Festuca rubra), iarba câmpului (Agrostis tenius), barboasa (Botriochloa aschaemum).

Datorita degradarii pajistilor prin suprapasunat si utilizare nerationala s-au petrecut modificari esentiale si în compozitia vegetala, în sensul instalarii si raspândirii mari a speciilor de Artemisia campestris si Thymus pannonius (pe musuroaie).

Vegetatia azonala e prezenta în conditiile unor lunci largi si mai si mai ales umede, cum este cazul Dipsei si Archiudului, compusa din specii lemnoase ca: Salicetum purpurae, Salicetum triandae,  specii de graminee: Coada Vulpii (Alopecurus pratensis) si trifoi (Trifolium pratensis).

Vegetatia saraturilor din arealul Pintic – Teaca se compune din plante halofile ca: Artemisia salina, Salicornia herbaceea.

Facând o corelatie între gradul de ocolire cu vegetatie forestiera a versantilor si interfluviilor si intensitatea proceselor de versant, s-ar observa raporturi antitetice, respectiv cu cât gradul de împadurire este mai mare, cu atât valorile scurgerii sunt mai mici. Acestea rezida astfel din functia antierozionala a padurii.

Vegetatia cultivata de om se impune în acest areal prin ceea ce dadea o nota de individualitate în trecut acest spatiu, si anume vita-de-vie, cultivata în mari suprafete în perimetrul comunei Teaca îndeosebi în jurul localitatilor Teaca, Archiud, Ocnita si Viile Tecii.

Schimbarile survenite în structura geografica impusa de interventia antropica asupra Câmpiei Somesene a creat peisajul de „silvostepa derivata”. Aceste transformari au fost înregistrate si la nivelul pedogeografic. Prezenta pe mari suprafete a solurilor brune-podzolite si solurilor brune galbui podzolite, indica vechi areale de paduri defrisate.

Molisolurile, aici sunt reprezentate prin cernoziomuri levigate, ocup areale restrânse, având în general o capacitate mare de retinere apei, mai ales în sezonul cald. În frontul cuestelor au fost puse în evidenta chiar soluri batrâne silvostepice, cu orizonturi molice subtiri.

Dintre solurile azonale frecvent întâlnite sunt solurile hidromorfe formate sub influenta unui exces de umiditate. Ele sunt prezente în lunca Archiudului cu un caracter de raspândire insular.

Solurile clinohidromorfe (de fâneata), sunt reprezentate în general în întreg spatiul Câmpiei Somesane, pe interfluviile si reversurile de cuesta cu expozitie N-NE.

Solurile halomorfe sunt reprezentate insular (Teaca, Pintic), solonceacurile în jurul izvoarelor sarate 1 si 2 de la Pinticul Tecii, iar soloneturile, rezultate în urma unui proces repetat de salinizare-desalinizare, apar de asemenea  în perimetrele cu pajisti silvostepice, în special în zonele cu manifestari diapirice.

Fronturile de cueste din bazinul Dipsei reprezinta areale favorabile dezvoltarii solurilor neevoluate, în special ale regosolurilor si chiar erodisoluri. Regosolurile sunt soluri rezistente la eroziune în orizontul de suprafata si mai putin rezistente în orizontul inferior.

În procesul eroziunii pe versanti solul joaca un rol direct prin rezistenta la eroziune si indirect prin micsorarea scurgerii la suprafata, ca urmare a infiltratiilor si asigurarii conditiilor pentru dezvoltarea vegetatiei. Rezistenta la eroziune este data de structura, textura si gradul de tasare. Structura solului este influentata la rândul sau de modul de folosinta al terenurilor, de sistemul de lucru, de rezerva de humus, de aciditatea solului si de procesul de iluviere al argilei.

Nerespectarea normelor agrotehnice poate duce la un grad avansat de tasare al solurilor, determinate de continutul bogat de argila, formatiune specifica acestui areal.

Dup G. Pandi (1997), grosimea stratului erodat pentru bazinul Dipsei, exprimata în microni/an este de 77,6.

Solurile brune argilo-iluviale si brune-luvice, precum si luvisolurile albice, sunt soluri slab rezistente la eroziunea în suprafata, mult mai rezistente în schimb în adâncime, datorita continutului ridicat de argila.

Solurile brune-eumezobazice, vertisolurile si pseudo-rendzinele sunt soluri cu rezistenta uniforma pe întreg profilul, dar foarte slab reprezentate în bazinul dipsean.

8.1  Evolutia numerica a populatiei

Estimarea cantitativa si calitativa a resurselor umane din spatiul comunei Teaca impune analiza dinamicii numarului de locuitori, fenomen urmarit pentru intervalul 1850-2006. Sensurile si ritmurile evolutiei numarului de locuitori, sub impactul factorilor social-economici, se regasesc în anumite caracteristici cantitative si calitative ale componentelor sistemul geodemografic (structuri pe sexe si grupe de vârsta, structuri ocupationale, structuri nationale si confesionale) si un anumit mod de distributie spatiala si de valorificare a componentelor mediului.

Evolutia numerica a populatiei oglindeste si este în acelasi timp consecinta strategiei dezvoltarii social-economice, demografice si politice, în diferite etape de afirmare a societatii. Evolutia numarului de locuitori, conditionata de actiunea factorilor social-istorici si economici, a fost determinata de modul concret de manifestare al celor doua componente (sporul natural si sporul migratoriu).

În evolutia numerica a populatiei din comuna Teaca în intervalul de timp 1850-2006, se pun în evidenta o serie de perioade de crestere numerica a populatiei separate de intervale de evolutie numerica negativa a populatiei. Toate aceste perioade sunt separate de momente de prag, care s-au manifestat ca factori în directionarea pozitiva sau negativa a dinamicii populatiei. Astfel, intervalele de evolutie numerica negativa a populatiei, corespund, în ansamblu si la nivel national, perioadelor în care România a fost implicata în diferite conflicte armate (Razboiul de Independenta, cele doua razboaie mondiale) soldate cu pierderi de vieti omenesti, care au determinat un spor natural si migratoriu negative pentru aceste perioade. Dupa al doilea Razboi mondial, perioada anilor 1956-1966 si cea corespunzatoare anilor 1970-2006 constituie, de asemenea, momente de descrestere a populatiei, favorizate de liberalizarea avorturilor, fenomen posibil în lipsa unei educatii adecvate în privinta desfasurarii în conditii optime a vietii în cuplu.

Intervalele de crestere numerica a populatiei (1850-1910, 1930-1941) reflecta o anumita stabilitate social-economica si politica, la care se adauga pentru intervalul 1948-1956 sporirea semnificativa a numarului casatoriilor o data cu încheierea celui de-al doilea Razboi mondial.

Pentru intervalul 1966-1977, la nivel national se remarca un mers pozitiv al numarului de locuitori, fapt ce se explica prin actul legislativ de la 1 iulie 1966. În comuna Teaca se observa o scadere a populatiei în acelasi interval, fapt pus pe seama avântului puternic al industrializarii ce a cuprind si cele doua orase Bistrita si Reghin ce se constituie în doi poli de atractie a populatiei rurale.

Un aspect important în evolutia numerica a populatiei îl reprezinta comunitatea germana care a suferit serioase mutatii în secolul trecut. Plecarile definitive ale sasilor, înspre Germania si Austria, au început de prin 1940 si au continuat pâna pe la sfârsitul anului 1996. În acest interval s-au înregistrat doua perioade de vârf; una conturata între august 1944 si încheiata la jumatatea verii anului 1946, iar a doua din 1990 pâna în 1993.

În intervalul 1992-1996, populatia comunei Teaca creste cu aproximativ 120 de locuitori (123 mai exact) cu o medie de 20 de locuitori pe an. Principala cauza o constituie migratia urban-rural, fenomen declansat de scaderea drastica a numarului locurilor de munca în orasul Bistrita, prin închiderea unor sectii din fabrici sau chiar închiderea unor intreprinderi.

Tabelul nr. 6  Evolutia  numerica a populatiei în comuna Teaca (1850-2006)

Tabelul nr. 7 Evolutia  numerica a populatiei în comuna Teaca (1992-2002)

Tabelul nr. 8 Dinamica populatiei în intervalul 1996-2006 (sporul natural si sporul migrator)

8.2 Dinamica populatiei: natalitate, mortalitate, spor natural, spor migrator la nivelul anilor 1996-2006

Dinamica populatiei oglindeste fidel evolutia numerica a populatiei, include toate fenomenele legate de miscarea naturala si de mobilitatea teritoriala.

Sporul natural reprezinta diferenta dintre natalitate si mortalitate.

Natalitatea exprima numarul de nascuti vii raportati la 1.000 de locuitori si are un rol important în asigurarea unei populatii tinere care sa asigure forta de munca în viitor. Mortalitatea se exprima prin numarul decedatilor raportat la 1.000 de locuitori si are valori mai ridicate decât natalitatea datorita îmbatrânirii demografice.

În intervalul 1996-2006, indicele de natalitate din comuna Teaca înregistreaza o scadere importanta, în prima parte a intervalului atingând valoarea minima de 10,0 în 1997, dupa care începe sa creasca, atingând în 1999 valoarea maxima de 14,7.

Tendinta de crestere a natalitatii în comuna, urmata de o stabilitate în anul 2004-2006 se datoreaza reîntoarcerii populatiei tinere în vetrele satelor datorita reducerii fortei de munca angajate în principalul pol de atractie – Bistrita.

Indicele de mortalitate în intervalul 1996-2006 se mentine ridicat, cu valori maxime în anii 1996 cu 17,1‰ si 16,9‰ în anul 1998. Valorile minime ale indicelui de mortalitate se înregistreaza în anul 1999 cu o valoare de 13,6‰. Valorile maxime ale indicelui de mortalitate înregistrate în 1996 si 1998 sunt o consecinta a procesului de reducere a populatiei.

Sporul natural în comuna Teaca în intervalul 1996-2006 se mentine în ansamblu sub media nationala -0,6‰. Valoarea cea mai scazuta a sporului natural se înregistreaza în 1998, -6,6‰. Valori apropiate de media pe tara a sporului natural se observa în intervalul 2000-2002, când înregistreaza valori între 0 si -1,1‰. Valorile negative ale sporului natural se explica prin relaxarea politicilor referitoare la natalitate si prin efectele cumulate ale îmbatrânirii demografice. Valorile foarte scazute ale sporului din prima parte a intervalului studiat releva plecarile masive care s-au facut în perioada 1992-1996, populatia de origine germana si nu numai migrând si stabilindu-se în strainatate. Din 2000 fenomenul se stabilizeaza, chiar creste, dar din 2004 începe sa scada din nou, acum datorita noului mod de orientare si planificare a numarului de copii din familiile tinere.

Sporul migratoriu reprezinta diferenta dintre numarul persoanelor stabilite în comuna si cel al persoanelor care si-au mutat resedinta din localitate. Migratia interna a populatiei cunoaste trei forme: deplasari definitive, temporare si diurne sau zilnice.

            Pentru cunoasterea intensitatilor deplasarilor definitive de populatie se calculeaza indicele migratiilor la nivel de localitate.

            În valori absolute, numarul persoanelor venite în localitate în intervalul 1996-2006 este de 1.017 de persoane, iar numarul celor plecati definitiv este de 957 de persoane. Rezulta astfel un bilant pozitiv al sporului migratoriu de 60 de persoane. Valorile cele mai scazute ale sporului migrator se înregistreaza în anii 1996 si 2006 cu -5,6 ‰, respectiv -6,2 ‰. Pentru anul 1996, cauza este migrarea persoanelor în afara tarii, de etnie germana si nu numai. Pentru anul 2006, valoarea negativa se datoreaza plecarilor masive de forta de munca în Occident.

            Valorile cele mai ridicate ale sporului migrator se înregistreaza în 1998 (16,6 ‰) si 2000 si 2002 (4,1 ‰). Valorile pozitive ale sporului migrator se explica prin migratia urban-rural, proces de ruralizare conditionat de contextul economic general. Au loc restructurari, reducerea continua a numarului de locul de munca sau chiar închiderea unor întreprinderi. Are loc un proces de ruralizare prin retragerea populatiei la sate si profilarea acesteia în activitati agricole care nu aduc venituri deosebite dar le asigura subzistenta.

8.3 Densitatea populatiei: generala, agricola si fiziologica

Densitatea generala a populatiei se calculeaza ca raport între numarul populatiei la un moment dat si suprafata teritoriului locuit de acesta. Astfel, pentru comuna Teaca, folosind datele de la Recensamântul Populatiei din anul 1996 avem o densitate generala de 44,1 locuitori/km˛, iar pentru anul 2006 densitatea generala este de 43,1 locuitori/km˛.

Densitatea agricola se calculeaza ca raport între numarul populatiei care lucreaza în agricultura si unitatea de suprafata cultivata. Prin urmare, rezulta la nivelul comunei Teaca, în anul 1996 o valoare a densitatii agricole de 4,93 locuitori/km˛. Aceasta valoare a densitatii agricole este una destul de mica, chiar foarte mica.

Fenomenul se explica prin plecarile masive din perioada respectiva în strainatate si prin parasirea terenurilor arabile care au devenit în mare parte pasuni sau fânete sau pur si simplu terenuri neproductive.

Densitatea fiziologica reprezinta raportul dintre numarul populatiei pe unitatea de suprafata cultivata. Pentru comuna Teaca acest indicator are o valoare de 61,1 locuitori/km˛, calculate dupa datele Recensamântului Populatiei din anul 1996.

8.4 Structura populatiei pe sexe si grupe de vârsta

Structura populatiei pe sexe si vârsta este un element important sub aspect demografic si socio-economic cu repercusiuni în stabilirea resurselor de forta de munca din comuna.

8.4.1 Structura populatiei pe sexe

Tabelul nr.  9 Populatia pe sexe (valori absolute)

Tabelul nr. 10 Populatia pe sexe (procente)

La nivelul comunei Teaca exista un raport de echilibru relativ între ponderea celor doua populatii, masculine si feminine. Astfel, pe intervalul studiat, 1966-1996, nu apar diferente notabile între cele doua categorii de populatie. În toate cele trei puncte de reper (1966, 1977 si 1996) s-a putut observa firava dominanta a populatiei feminine, fenomen explicat în primul rând prin diminuarea numerica a populatiei masculine în timpul celui de-al doilea Razboi mondial si prin mortalitatea infantila mai ridicata în rândul populatiei de sex masculin.

Cresterea ponderii populatiei masculine, desi putin observabila, o putem gasi în adaptarea mai rapida a populatiei masculine la cerintele impuse de noua ordine social-economica instituita, mai ales dupa 1994, precum si în mobilitatea mai ridicata a populatiei feminine, mobilitate care a constituit factorul important în diminuarea numerica a populatiei feminine dupa 1994 la nivelul comunei Teaca.

8.4.2 Structura populatiei pe grupe de vârsta

Tabelul nr. 11 Populatia pe grupe de vârsta (1966)

Tabelul nr. 12Populatia pe grupe de vârsta (1977)

Tabelul nr. 13 Populatia pe grupe de vârsta (1996)

Structura populatiei pe grupe de vârsta are, de asemenea, o mare semnificatie demografica si economica. Raporturile dintre grupele de vârsta definesc, în ultima instanta, greutatea specifica a populatiei active, potentialul resurselor de munca dintr-o regiune sau alta.

Structura pe grupe de vârsta ofera indicatii precise asupra dinamicii populatiei în general, constituind totodata un indicator sensibil al comportamentului geodemografic al unei comunitati umane, la nivel national, regional sau local.

Pentru comuna Teaca se constata o diminuare progresiva a grupei populatiei tinere (0-19 ani) de la 35,1 % (1966) la 33,6 % (1977) si la 31,1% (1992), paralel cu relativa stagnare a grupei populatiei adulte si cu cresterea semnificativa a populatiei vârstnice (60 de ani si peste): de la 14,3 % în 1966 la 21,3 % în 1992.

În situatia în care fenomenul de îmbatrânire demografica va continua, ponderea populatiei va scadea, ajungându-se, în final, la incapacitatea de sustinere a activitatilor economice din resurse locale.

8.5. Structura etnica a populatiei

Structura etnica a populatiei reprezinta o consecinta a afirmarii si statornicirii elementului autohton în acest teritoriu, la care se adauga diferitele evenimente care au survenit de-a lungul timpului si care au determinat mutatii, mai mult sau mai putin semnificative, în structura nationala a populatiei din comuna Teaca.

Vechimea populatiei românesti, urmasa a geto-dacilor, este atestata de multitudinea izvoarelor arheologice si documentare din diferitele perioade istorice care s-au succedat dupa anul I d.Chr. si care reflecta bogata cultura materiala si spirituala pe care aceasta populatie si-a dezvoltat-o neîntrerupt.

Un moment de prag în modificarea structurii etnice a populatiei din acest areal, l-a constituit venirea populatiei maghiare în Transilvania (secolele al X-lea si al XI-lea), dupa ce anterior ocupasera spatiul Câmpiei Pannonice., Un alt moment semnificativ corespunde perioadei secolelor al XII-lea si al XIII-lea, perioada marcata de colonizarea populatiei germanice din Saxonia si Luxemburg în Transilvania.

Rezultatele Recensamântului din 1966 reflecta o diminuare a populatiei germane din acest areal fata de 1850 când reprezenta 24,11 % din totalul populatiei, ajungând la un procent de 7,85 % în timp ce populatia româneasca are un procent de 61,24 %.

Tabelul nr.  14 Structura etnica a populatiei 1966

Datele Recensamântului din 1977 arata o diminuare continua a populatiei germane din zona care detine în acest an o pondere de 3,1 % înjumatatindu-se în intervalul 1966-1977. Alt aspect, legat de Recensamântul din 1977, este cel al ezitarii tiganilor de asi declara propria nationalitate preferând sa se declare români. De aici si cresterea spectaculoasa a ponderii românilor în comuna.

Evolutia descendenta a populatiei germane se datoreaza în buna masura adoptarii în jurul anilor 70 a unui decret care permitea repatrierea anuala a 10-12.000 de etnici germani, statul român primind o anumita suma de bani, platita de catre statul german.

Tabelul nr. 15 Structura etnica a populatiei – 1977

L a nivelul anului 1996, recensamântul releva o scadere uriasa a populatiei germane în comuna si o crestere a celei rrome, explozive.

Tabelul nr. 16 Structura etnica a populatiei – 1996

8.6 Structura confesionala a populatiei

Religia (confesiunea) constituie un element central în viata oricarei comunitati umane. Chiar daca, de-a lungul timpului, s-au înregistrat modificari notabile în privinta perceperii fenomenului religios, religia ramâne o preocupare importanta în activitatea cotidiana a individului uman si reprezinta totodata, un punct de plecare în afirmarea  si sustinerea relatiei om – Dumnezeu.

În lipsa informatiilor statistice numeroase, analiza acestui tip de componenta a potentialului geodemografic se va face la nivelul anilor 1850, 1996si 2006, în perioada comunista, dupa cum se stie, în cadrul recensamintelor realizate, structura confesionala neregasindu-se.

Tabelul nr. 17 Structura confesionala – 1850 

Tabelul nr. 18 Structura confesionala – 1996    

Recensamântul din 1996 scoate în evidenta schimbarile  survenite în structura confesionala a populatiei la nivelul întregii tari, odata cu trecerea la noul sistem de orânduire sociala (dupa Al Doilea Razboi Mondial). Astfel, trecerea de la catolicism la ortodoxism se reflecta în structura confesionala a populatiei comunei Teaca, confesiunea ortodoxa reprezentând 83,9 % din totalul populatiei , în timp ce, celelalte confesiuni ocupa o pondere destul de redusa; exceptie fac reformatii (7,45 %).

Ca o trasatura de ansamblu, trebuie subliniata relatia directa dintre etnie si confesiune, elementului românesc fiindu-i specific comportamentul religios ortodox sau greco-catolic, în vreme ce maghiarii sunt în majoritate absoluta reformati, iar populatia de origine germana a îmbratisat confesiunea evanghelica.

8.7 Sistemul de asezare

Densitatea asezarilor. Densitatea unei asezari se exprima prin raportul dintre numarul total al satelor care alcatuiesc comuna si suprafata comunei.

Facând acest raport în cazul comunei Teaca a rezultat o valoare medie de 4,28/100 km². Densitatea este destul de mica datorita faptului ca Teaca este asezata pe un relief deluros, care permite dezvoltarea satelor doar pe artere hidrografice.

Marimea satelor. Cea mai numeroasa populatie o are centrul de comuna, satul Teaca – 2088 locuitori (34,5 %) urmat de Ocnita – 1145 locuitori (18,9 %) si Viile Tecii cu 1076 locuitori (17,8 %). Satele cu populatie mai slab dezvoltata si bine-nteles dotate slab cu unitati functionale: Pinticu – 884 locuitori (14,6 %), Archiud – 710 locuitori (11,75 %) si Budurleni -  136 locuitori (2,25 %).

 

Un sat depaseste 2000 de locuitori (Teaca), doua depasesc 1000 locuitori  (Ocnita si Viile Tecii), doua au între 500-1000 locuitori (Pinticul si Archiudul) iar unul este foarte mic – 136 locuitori (Budurleni).

Potentialul de pozitie. În general, comuna Teaca are potential de pozitie favorabil, dintre sate cele mai favorizate din acest punct de vedere sunt Teaca si Viile Tecii situate pe DN 15 A de legatura între Bistrita si Reghin.

Potential bun au si localitatile Pinticu, Teaca si Ocnita situate pe DJ 173.

Satul Budurleni este mai putin avantajat de pozitionare, accesul facându-se pe un drum pietruit.

Potentialul de polarizare. Acest potential reprezinta un parametru care se obtine din împartirea numarului total al populatiei la 1000 (numarul populatiei pentru un sat conventional). Potentialul de polarizare al comunei Teaca este de 6,03 sate conventionale.

Structura, textura si forma vetrelor. Structura vetrelor indica modul de adaptare al locuitorilor la conditiile de relief si la particularitatile evolutiei social economice.

Textura asezarilor rurale a fost influentata de conditiile naturale corespunzatoare vetrei si de conditiile sociale si istorice. Forma este de asemenea influentata de conditiile naturale si este foarte variata, fie binara, fie tentaculara, geometrica, în functie de conditiile istorice de dezvoltare a asezarilor.

Pe localitati componente:

1 TEACA – resedinta de comuna, situata la intersectia drumurilor DN 15 A si DJ 173

                    - forma vetrei este radiala adunata datorita faptului ca se situeaza la confluenta Dipsei cu Pinticul

VIILE TECII – situat pe  DN 15 A; forma vetrei este binara; strabatuta de trafic greu care afecteaza constructiile de la drum.

ARCHIUD – situat pe DC 18; forma vetrei este radiala

BUDURLENI – situat pe drumul comunal, forma vetrei este alveolar tentaculara

OCNIŢA – strabatuta de Pârâul Mare, forma vetrei este adunata

5 PINTICU – asezat pe Valea Pinticului are forma vetrei binar adunata

Tabelul nr. 19 Alcatuirea intravilane localitati

Structura functionala a asezarilor. Asezarile din comuna Teaca, sub raportul functional prezinta o usoara diversificare ca urmare a pozitiei acestora si a retelei de asezari din comuna. În ansamblu asezarile din comuna Teaca au functie predominant agricola. Functia agricola propriu-zisa o au localitatile în care populatia activa, în mare majoritate lucreaza în agricultura: Archiud, Pinticu, Budurleni.

Unele localitati cum sunt Teaca si Pinticu au si functie pomicola si zootehnica.

Apropierea unui oras cum este Bistrita, a constituit un nucleu de atractie a fortei de munca din comuna generând fenomenul de navetism.

9.1 Reteaua rutiera si feroviara

Centrul de comuna e asezat pe Drumul National 15A care strabate localitatea de la nord la sud facând legatura între Bistrita si Reghin pe distanta de 14 km, alcatuita din îmbracaminte de asfalt. De la sieu la Milas (Pintic – Ocnita) trece drumul judetean 173 pe o distanta de 20 km de asemenea fiind în totalitate din îmbracaminte asfaltica.

Alt drum este DC18 care face legatura localitatii Archiud cu resedinta de comuna, drum de pamânt. În acest sens putem preciza ca drumurile comunale sunt alcatuite în proportie de 50 % pietruite, iar drumurile din zonele agricole sunt din piatra si pamânt.

Circulatia cea mai intensa se înregistreaza pe DN 15A care afecteaza localitatile Teaca si Viile Tecii. Pe lânga intensitatea cea mai ridicata DN 15A este si artera cea mai afectata de traficul greu ce traverseaza localitatile Teaca si Viile Tecii.

Apar si multe puncte de conflict pe DN 15A (în localitatea Viile Tecii) prin iesirile din fiecare gospodarie, direct pe banda de circulatie carosabila. Prin lucrarile care s-au executat, de latire a partii carosabile a acestui drum s-a micsorat foarte mult circulatia pietonala.

La trecerea autovehiculelor grele prin localitatile Teaca si Viile Tecii se produce poluare fonica, vibratii si deteriorarea caselor prin fisurarea peretilor acestora.

Trama stradala sau reteaua stradala  se defineste ca fiind totalitatea strazilor dintr-o localitate. La nivelul comunei Teaca, trama îmbraca urmatoarele:

Localitatea Teaca – trama stradala radiala adunata

Localitatea Viile Tecii – trama stradala binara

Localitatea Archiud – trama stradala radiala

Localitatea Budurleni – trama stradala areolar tentaculara

Localitatea Ocnita – trama stradala adunata

Localitatea Pinticu – trama stradala binara adunata

Lungimea totala a drumurilor din intravilan este de 46,300 km, din care drumuri modernizate 7,5 km.

Disfunctionalitati ale retelei rutiere se remarca în special în cadrul localitatii Pinticu (DC 173) dar si o stare proasta a drumului DC 18, care face legatura localitatii Archiud cu resedinta de comuna si a drumului de acces în localitatea Budurleni.

Pentru o îmbunatatire a conditiilor de trafic se recomanda modernizarea drumurilor DC 18 (Teaca – Archiud), a drumului de acces în localitate: Budurleni, Archiud, Ocnita si Pinticu.

Transportul în comun este asigurat de autobuze si microbuze care traverseaza comuna Teaca si Viile tecii, mijloace de transport care asigura legatura dintre cei doi poli de atractie de la N si S de Teaca (Bistrita si Reghin). Pe lânga acestea sunt si autobuze din localitate care fac drumul dus-întors pâna la Bistrita sau între localitatile comuna Teaca, de mai multe ori pe zi în timpul saptamânii si de 2 ori pe zi în week-end. Catre Budurleni nu exista nici un mijloc de transport în comun.

Absenta liniilor de cale ferata prin Teaca sau localitatile vecine face ca soseaua sa fie practic unica solutie pentru accesul în comuna. Dar pâna în 1996 a circulat un tren pe calea ferata cu linie îngusta între Lechinta si Târgu-Mures. Au fost construite anexele necesare, statii CFR la Viile Tecii si Teaca, cladiri pentru depozitarea marfurilor si un canton.

Dupa 1996 calea ferata si statiile CFR si anexele acesteia au fost abandonate si distruse. O parte a terenurilor din zona de protectie a caii ferate s-au introdus în perimetrul intravilan al localitatii Teaca.

9.2 Alimentarea cu apa

În comuna Teaca nu exista canalizare. Alimentarea cu apa a populatiei se face din fântâni. Epurarea apelor uzate se face la gospodariile populatiei prin sistem propriu (hidrofor, cu fosa septica proprie).

Exista apa curenta la retea în Teaca si Vaile Tecii dar în restul localitatilor nu exista. Dar si în Teaca si Vaile Tecii este însa insuficienta: scoala si liceul din localitatea Teaca sunt lipsite de apa curenta, elevii fiind nevoiti sa foloseasca apa din fântâna din perimetrul scolii. Lungimea retelei de distributie a apei potabile este de 4 km în Teaca si 3 km în Viile Tecii

Deversari ale apelor menajere, agricole etc. pot fi amintite: deseuri menajere în marginea viilor, scurgeri de la grajdurile populatiei si ferme si deversarea solutiei în care se spala oile, deversarea unor reziduuri care ramân dupa fabricarea rachiului. Deoarece aceste reziduuri contin materii organice care se descompun usor, mai ales vara când apa este mai putina, radiatia solara este mare si scurgerea are nivelul minim, se dezvolta foarte mult fitoplanctonul, care da apelor culoare bruna si miros neplacut.

9.3 Reteaua de gaz

Majoritatea localitatilor se încalzesc folosind aragaz cu butelie sau sobe cu lemne. Reteaua de distributie a gazului este înca în faza de proiect fiind realizat în proportie de 30 %. Se afla în lucru o ramificatie a sistemului national pâna în Teaca a retelei de transport a gazului metan.

Astfel, lungimea conductei de distributie a gazelor pe comuna Teaca se prezinta cu urmatoarele date:

Tabelul nr. 20

9.4 Telefonie si cablu TV

Reteaua telefonica consta într-o centrala cu 378 de abonati în localitatea Teaca cu 263 de locuinte ce poseda o asemenea facilitate. si celelalte localitati sunt conectate la reteaua telefonica.

Exista în functiune Antena Vodafone, Cosmote si Orange situate în Teaca si reteaua telefonica de fibra optica care satisfac nevoile de comunicare ale cetatenilor atât cantitativ cât si calitativ. Telefonia poate fi considerata cea mai semnificativa dezvoltare infrastructurala a asezarilor rurale din regiune.

Abonamentele telefonice (telefonie fixa) la nivelul comunei:

Tabelul nr. 21

Privita din perspectiva infrastructurii, comuna Teaca ar putea fi caracterizata ca facând parte din categoria comunelor mediu dezvoltate.

10.1 Potentialul agricol

Mosia reprezinta spatiul de productie al ruralului a carei suprafata si organizare este în corelatie cu cadrul fizic major, cu potentialul demografic si invers proportional cu gradul de fertilitate a solului.

În perioada colectivitatii mosiile au cunoscut o exploatare intensiva. În comuna Teaca conditiile social-economice si cele naturale au imprimat o mare diversificare a productiei agricole, din care pâna în 1994 a fost asigurat în întregime consumul local. Caracteristic acestei comune integrate zonei de dealuri este tipul de agricultura viti-pomicol si de crestere a animalelor.

Odata cu schimbarea regimului politic, dupa 1989 au avut loc schimbari însemnate în modul de organizare a suprafetelor arabile si a acelor viticole si cresterea suprafetelor ocupate cu pasuni si fânete. Acest proces a fost declansat de reîmproprietarirea taranilor care nu dispun de mijloacele tehnice necesare lucrarilor agricole. Aceasta scadere reprezinta un proces evident de dezorganizare, de trecere de la forme productive de tip piata a agriculturii la forme de subzistenta.

Suprafata comunei este de 14.000 ha din care suprafata agricola este de 10.512 ha. Din aceasta categorie arabilul reprezinta 5145 ha (48,95 %), livezile si pepinierele 575 ha, pasunile si fânetele naturale 2534 ha.

Terenurile arabile au crescut în suprafata fata de anul 1996 când înregistra 5041 ha, dupa ce în intervalul urmator, 1991-1996 a scazut la 5025 ha, ajungând la 5145 ha în 2002.

S- a înregistrat o crestere de 0,75 % a terenului arabil.

Gradul de mecanizare al lucrarilor agricole era ridicat – 66 %. În comuna Teaca se gasea cea mai buna dotare din regiunea Bistritei. 5,5 % din gospodarii detin masini agricole de tip tractoare. În prezent sunt înregistrate 110 tractoare în proprietate la întreg teritoriul comunei.

Tabelul nr. 22

 Tabelul nr. 23

Principalele unitati cu profil agricol la nivelul comunei Teaca sunt cele de tip AGROMEC S.A. care sunt prezente în 5 din cele 6 sate ale comunei, doar Budureni fiind lipsita de orice societate agricola. În localitatile Viile Tecii, Archiud si Ocnita sunt localizate câte o societate de tip AGROMEC. În Pinticu, pe lânga AGROMEC S.A., întâlnim si o ferma de taurine. În centru de comuna principalele unitati sunt: S.C. ZOOHORTICOLA S.A., S.C. AGROMEC S.A., CRAMA, ROMCEREAL (nu mai functioneaza).

Gospodariile populatiei si populatia ocupata în agricultura în anul 1996 au urmatoarea configuratie:

Tabelul nr. 24

Astfel, raportând numarul total de gospodarii la populatia ocupata în agricultura  rezulta ca 1,65 membrii din gospodarie presteaza munci agricole, fapt ce releva caracterul predominant agricol al comunei.

Pâna în 1989 se cultiva intens sfecla de zahar cu 4 % din productia agricola, valoare care depaseste media regionala a judetului. Aceasta cultura era favorizata de prezenta fabricii de zahar de la Lechinta la mica distanta de comuna Teaca, cu acces usor. În urma închiderii acestei fabrici cultivarea sfeclei de zahar a devenit neprofitabila, ea fiind în cea mai mare parte abandonata.

Importante modificari au avut loc în cazul viilor care au înregistrat scaderi pâna la 3,4 % în 1997. Suprafetele plantate cu vita-de-vie constituie în prezent în cea mai mare parte terenuri erodate, slab productive, sau au fost transformate în fânete si pasuni sau pur si simplu au  ramas ca terenuri neproductive.

Vinurile din Teaca erau cunoscute si apreciate peste hotare si apartineau vinurilor albe superioare si de desert.

Fig.    Aspecte negative în cultura vitei-de-vie din zona Teaca

Desi în structura suprafetelor agricole reprezenta un procent modest, circa 1 % (0,94 %) din total, în comparatie cu zonele viticole din tara, cu medie de 6 %, valoarea productiei viticole era relativ ridicata ajungând pâna la 30 % din valoarea productiei agricole. În 1996 productia de struguri era de 200 tone.

Livezile au scazut în suprafata dar nu atât de drastic ca viile însa a fost mult diminuata productia de fructe. Predominau culturile pomicole de mere si pere. Pâna în 1998 productia de fructe era de circ 31 tone/ha si aducea venituri importante mai ales prin valorificarea lor la export dar si prin asigurarea materiei prime pentru unele unitati prelucratoare.

Pâna în anul 1997 padurile au crescut usor ca pondere prin recuperarea suprafetelor defrisate iar categoria alte suprafete a avut o evolutie usor descendenta. Dupa 1999 a crescut considerabil ponderea suprafetelor care apartin sectorului privat ajungând la 80 % prin reîmproprietarirea taranilor, care nu dispun de mijloace tehnice si financiare necesare lucrarii unor suprafete mari de pamânt, astfel ca o parte importanta a suprafetelor arabile au intrat în categoria pasuni.

Rasele de animale existente în comuna sunt mai putin productive si se preteaza la sistemul de crestere traditional, gospodaresc care presupune practicarea cu precadere a pasunatului si mai putin cresterea si furajarea animalelor în locuri special amenajate.

La nivelul comunei, conform  ultimului recensamânt agricol înregistrat (2006) au fost consemnate:

6 bovine – total  –   3114 capete

7 porcine                  4089

8 ovine                     6035

9 pasari                    28.527

10 cabaline                408

11 familii de albine   486

Prin urmare densitatea bovinelor, ovinelor si cabalinelor la 100 ha teren agricol e urmatoarea:

10.2 Comertul si Industria

 Dotarile comerciale satisfac nevoile populatiei rurale din Teaca prin aprovizionarea cu alimente si alte produse dintre cele mai diversificate.

Dupa 1989 unitatile comerciale cooperatiste au fost privatizate. În 1997 exista o unitate particulara cu profil comercial care detinea un magazin alimentar, o cofetarie, un magazin de încaltaminte si unul de îmbracaminte, un restaurant. Toate aceste unitati comerciale cooperatiste dispuneau de un spatiu în cadrul unei cladiri centrale construita în special pentru activitati comerciale (Complex comercial).

În prezent Complexul comercial este functional doar prin activitatea unui bar si a unui magazin alimentar cu program redus.

Datorita faptului ca în comuna Teaca numarul de bovine este mare concomitent si valoarea de lapte colectata în cele 6 sate ale comunei este de 6000-7000 litri/zi, prezenta  doua centre de preluare si prelucrare a laptelui este benefica pentru cetateni.

Ca unitati productive functioneaza în Teaca cele doua centre de preluare a laptelui – S.C. SLIROM S.A. si S.C. LACTO MUNTEANU S.A. în care activeaza un numar de 62 de salariati.

Pe raza comunei Teaca, activitatea economica se desfasoara în agricultura, constructii si comert. Societati de constructii mai importante pot fi amintite: S.C.MOLNAR S.A. si S.C. PETROFIL.

Se întâlnesc un numar de 45 de societati comerciale, asociatii familiare si meseriasi independenti. În Ocnita functioneaza moara „Înfratirea” care de serveste si alti locuitori decât cei din comuna Teaca.

Reteaua comerciala cooperatista „ConsumCoop” este compusa din câteva magazine si brutaria „Spicul de aur” în care îsi desfasoara activitatea doar 3 angajati.

În Teaca activeaza unitati private cu profil comercial cu capital românesc dar si societati cu capital strain cum sunt „Romita” si „Transkapa” având ca activitate prelucrarea lemnului, producerea de subansamble de mobilier, unde lucreaza în total 30 de angajati sezonieri.

În prezent Baza Romcereal nu mai functioneaza. Ea a fost cumparata de o societate austriaca pentru cresterea si instruirea cailor de rasa pentru curse.

11.1 Învatamânt

  În comuna Teaca doar localitatea Budurleni nu beneficiaza de unitate de învatamânt, în rest celelalte localitati dispun fiecare de câte o scoala generala iar în localitatea Teaca se gaseste o gradinita mixta (români + maghiari), o gradinita cu program prelungit precum si un liceu – „Constantin Romanu Vivu”.

scoala din localitatea Teaca

scoala generala si Liceul Teoretic „Constantin Romanu Vivu” dispun de 4 cladiri, respectiv 52 de sali si din care 4 laboratoare: chimie, fizica, biologie, informatica. De asemenea poseda o biblioteca cu un spatiu vast în care functioneaza câteva calculatoare puse la dispozitia elevilor. Pe lânga calculatoare, în numar de 30, scoala dispune de scanner si imprimanta. E lipsita de canalizare. Încalzirea se face cu sobe de teracota cu lemne.

Momentan, scoala nu dispune de o sala de sport propriu-zisa, elevii fiind nevoiti sa se foloseasca de o sala e sport improvizata. În acest moment este în plina desfasurare construirea unei sali de sport moderne datorita unui ajutor financiar venit prin program PHARE.

Gradinita cu program prelungit dispune de 18 locuri. Gradinita cu program normal dispune de 5 educatoare cu urmatoarele grade de calificare: 2 educatoare cu gradul 1, 1 cu gradul 2, una cu definitivat si una stagiara. Sub aspectul vârstei aveam urmatoarea structura:

17 sub 2 ani – 1

Cadrele didactice de la ciclul primar sunt în numar de 5 cu urmatoarea structurare:

pe grad de calificare: 3 gr. 1, 2 gr. 2 (4 la sectia româna)

21 pe sex si vârsta: - sub 25 – 0

                                 - 25-29 – 1F

                                 - 30-34 – 1F

                                 - 35-39 – 1F

                                 - 50-54 – 1F

La gimnaziu si liceu se întâlnesc 28 de profesori cu urmatoarele grade de calificare: 7 gr. 1, 12 definitivat, 2 stagiari, 2 debutanti, 5 necalificati. La gimnaziu structura pe vârste si sex este urmatoarea:

- numar de 12 la sectia româna:

- sub 25 – 1B

                                 - 25-29 – 3F

                                 - 30-34 – 1F, 1B

                                 - 35-39 – 1B

                                 - 45-49 – 1F

                                 - 50-54 – 1F, 2B

                                - 60-64 – 1B

La liceu predau 12 profesori, 6 femei si 6 barbati. Pe vârsta si sexe se grupeaza în felul urmator:

Tabelul nr. 25

La sectia maghiara avem un total de 6 cadre: o învatatoare (30-34 ani), 4 profesori (2F, 2B), o educatoare (sub 25 ani), profesorii sub 25 ani (1B), 25-29 (1B), 50-54 (1F), 55-59 (1F).

Totalul de elevi de la liceu este de 168 din care 107 de sex feminin. Sectia româna, ciclul primar – 89 de elevi din care 52 femei. La Gimnaziu, sectia româna are un numar de 146 de elevi din care 73 femei. La sectia maghiara întâlnim 10 copii de gradinita, la ciclul primar – 10, gimnaziu – 14.

În total scoala din Teaca suporta un numar 497 de elevi si copii de la gradinita raportat la o suprafata a scolii de 2 ha din care cladiri 0,5 ha. Deci unui elev îi revin 4,02 m².

scoala din Viile Tecii

Este dotata cu 6 sali de curs, 2 laboratoare (fizica-chimie, istorie-geografie), grup sanitar, fântâna, sala profesorala, masina de scris, lipsita de canalizare. scoala ocupa o suprafata de 487 m² la 150 de cursanti; unui elev îi revin 3,24 m². scoala este servita de 13 cadre: 4 învatatoare: sub 25 (1F), 25-29 (1F), 45-49 (1F), 50-54 (1F); 1 educatoare, 8 profesori: din care 4 calificati (cu studii superioare), 1 definitivat, 1 gradul 1, 2 stagiari iar pe vârsta si sex: sub 25 (2F, 1B), 25-29 (1F), 45-49 (2F), 50-54 (2B).

Numarul de elevii ai scolii din Viile Tecii este de 129 la care se adauga 21 de copii la gradinita.

scoala generala din Ocnita

Are o suprafata de 938 m² la un numar de 124 elevi (49 clasele 1-4, 55 clasele 5-8) prescolari (20 la gradinita). Unui elev îi revin 7,56 m².

scoala este dotata cu 10 sali (9 sali de clasa si un laborator de fizica-chimie), 5 calculatoare si grupuri sanitare.

Cadrele didactice sunt în numar de 10 din care învatatori 3, educatoare 1, profesori 6. învatatorii: 3 femei – 2 cu liceu pedagogic; 1 definitivat si 1 grad 1; si 1 cu liceu normal. Structura pe vârsta si sex: 25-29 (1F), 30-34 (1F), 40-44 (1F).

Prescolarii sunt îngrijiti de o educatoare (25-29 ani) cu liceu pedagogic si definitivat.

Profesorii se împart în 3 femei si 3 barbati, 3 cu studii superioare (1 definitivat, 2 stagiari) si 3 necalificati. Pe vârsta si sex: sub 25 (2F), 25-29 (1F, 2B), 60-64 (1B).

scoala generala din Archiud

Dispune de 5 sali de clasa, fara laboratoare si fara canalizare. Detine un grup sanitar dar nu are apa potabila.

Totalul de cadre didactice este de 7 persoane din care 1 educatoare gr. didactic 1, 2 învatatori gr. didactic 1, 3 profesori gr. didactic 1, 1 profesor suplinitor. Pe vârsta si sex: învatatoare: 45-49 ani – 1 femeie, 50-54 ani – 1 femeie; educatoare: 40-44 ani – 1 femeie iar profesori 45-49 ani – 1 femeie, 55-59 ani – 2 femei, 1 barbat.

Totalul prescolarilor la Gradinita cu Program Normal Archiud este de 25 de copii. Numar elevi clasele 1-4: 23, iar clasele 5-8: 24.

Totalul este de 47 de copii.

Suprafata scolii este de 180 m², prin urmare unui copil îi revin 3,82 m².

scoala generala din Pintic

Este compusa din 7 sali de curs, fara laboratoare, 2 grupuri sanitare, fara canalizare. Numarul cadrelor didactice este de 10 din care 6 calificati si 4 necalificati. Învatatorii: 35-39 ani – 1 femeie, 45-49 ani – 1barbat, 60-64 ani – 1 femeie.

Educatoarea: 40-44 ani – 1 femeie

Profesori: sub 25 (2F, 1B), 30-34 (1F), 55-59 (1F), 60-64 (1B)

Numarul elevilor din ciclul primar este de 48 iar din gimnaziu tot 48: total 96.

Totalul prescolarilor la Gradinita cu Program Normal din Pintic este de 20. gradinita este separata de scoala generala.

Suprafata scolii generale din Pintic este de 202 m²; deci unui elev îi revin 2,10 m².

11.2 Sistemul sanitar

Comuna Teaca are un spital modern construit si finalizat în anul 1994 de Crucea Rosie – Austria cu 35 de locuri, o maternitate complet utilata, în prezent cu 15 angajati. (Centrul de Sanatate)

Spitalul dispune de aparatura moderna, încalzire centrala si canalizare, fosa septica si lift. De asemenea dispune de 3 laboratoare de fizioterapie, radiologie, respectiv laborator de analize medicale.

Acestui spital îi sunt arondati 2 medici, 5 cadre medicale (asistente), 2 cadre auxiliare medicale (infirmiera si femeie de serviciu), 2 persoane cu raspundere economica a spitalului. Restul de 4 angajati sunt muncitori de întretinere.

Alaturat acestui spital din Teaca, prin contributia celor de la Crucea Rosie din Burgenland (Austria) s-a construit si un modern sediu de Crucea Rosie, dotat cu garaje, birouri, dormitoare, 2 bai, sala festiva.

Pâna în 1994 functiona un spital în 2 cladiri separate. Dupa 1994 locul acestuia a fost ocupat de circumscriptia umana prin cele 3 cabinete ale medicilor de familie si 6 asistente, calificate.

În comuna mai functioneaza o farmacie moderna si un cabinet stomatologic. De altfel exista câte un punct sanitar în fiecare sat.

În comuna Teaca exista un singur dispensar veterinar.

11.3 Cultura

Pâna în 1992 în Caminul Cultural din localitate functiona un cinematograf unde se rulau filme saptamânal. Ulterior, în 1993 cinematograful a fost închis, ca de altfel si Caminul Cultural.

În localitatea Teaca exista o biblioteca comunala care cuprinde 13.600 volume în limbile nationalitatilor conlocuitoare. Biblioteca scolii generale si a liceului dispune de peste 12.000 volume. Prin intermediul acestor carti si a calculatoarelor din cadrul sau si a dotarilor scolii s-a reusit o mobilizare a elevilor de aici care au scos o revista în culori cu poezii, interviuri, fapte diverse, evocari.

Folclorul este reprezentat de un ansamblu de dansuri populare compus din rândul elevilor de liceu.

Sportul se practica în special în rândul elevilor sub conducerea si coordonarea profesorilor de specialitate din scoala care dispune de o baza sportiva bine pusa la punct, cu un teren de handbal, baschet, tenis si pista pentru sarituri. În cinci din cele 6 sate ale comunei exista teren de fotbal, activitati competitive existând totusi numai în satul Teaca si Archiud, pe lânga aceste echipe activând o echipa de juniori unde sunt cuprinsi majoritatea tinerilor cu talent.

La nivelul comunei Teaca exista 2 echipe de fotbal care activeaza în campionatul judetean divizia D, FC Real Teaca si AS Archiud fiind singura comuna cu doua echipe de fotbal în campionatul judetean.

11.4 Culte

Numarul lacaselor de cult la nivelul anului 1966 a fost de 13. Acest numar a fost depasit prin aparitia în cadrul comunei a unor culte care au lipsit cu desavârsire pâna acum si care au câstigat în timp din ce în ce mai multi adepti.

Pâna în 1998 în zona centrala a localitatii si centrului de comuna Teaca erau 3 biserici impunatoare prin arhitectura lor; Biserica Ortodoxa, Biserica Catolica si Biserica Evanghelica.

Biserica Evanghelica reprezinta, alaturi de biserica din lemn din sec. XVIII din Budurleni, un monument istoric si este dotata prin caracteristicile de stil din secolul XIV. Desi gotica, ea se ridica pe vechi structuri romanice si în timp a suferit transformari în stil baroc.

În 1999 au început lucrarile de restaurare a Bisericii Evanghelice care s-au sistat dupa înlocuirea acoperisului care reprezenta si primul pas în aceste lucrari. În acest moment biserica este închisa si în continua degradare.

Peisajul zonei centrale a fost schimbat în 1999 prin construirea Bisericii Baptiste si a Bisericii Adventiste finalizata acum.

Structura populatiei dupa confesiune cunoaste urmatoarea forma în anul 2006:

Tabelul nr. 26

11.5 Nivelul de trai

Majoritatea populatiei se ocupa cu cultivarea pamântului si cresterea animalelor culturile mai importante porumbul, cerealele paioase, pomii fructiferi, vita-de-vie si legumicultura.

O alta sursa de venit a locuitorilor vârstnici si a celor tineri sunt pensiile si respectiv ajutorul de somaj. Situatia pensionarilor comunei Teaca pe categorii este:

22 pensionari de stat – 1136

23 pensionari agricultori – 1088

24 veterani de razboi – 155

25 handicapati – 72

26 someri în plata – 94

Ponderea gospodariilor familiale era de 85,5 %. Gospodariile familiale erau în proportie de 14,2 % polinucleare iar restul 85,5 % mononucleare. Ponderea scazuta a gospodariilor polinucleare se datora migratiei tinerilor la oras. În prezent gospodariile mononucleare si-au pastrat ponderea ridicata datorita spatiului disponibil pentru familiile tinere.

În comuna Teaca apare ponderea cea mai ridicata din judet a gospodariilor rurale mari cu 10 ha pe gospodarie, 1,1 %. Gospodariile cu cca. 5 ha de teren arabil sunt în jur de 90 % din total.

Modul de asociere spatiala a componentelor a suferit schimbari majore mai ales în ultimii 5 ani ca urmare a modernizarii locuintelor si a gospodariilor în ansamblu. Un numar de 21 de case au fost etajate, au mansarde si terase, anexele grupate si îngrijite. Noile gospodarii au randament marit si confort marit.

Gradul de dotare si confort a crescut considerabil dupa 1989 în majoritatea locuintelor. Calitatea si confortul vietii în gospodarie deriva si din suprafata locuibila, disponibila pe persoana. Aceasta este de 13.7 mp depasind media la nivel la nivel national 10,63 mp.

11.6 Delicventa sociala

Pe raza comunei Teaca – în anul 2006 – majoritatea tipurilor de fapte antisociale semnalate au fost comise în mare parte de cetatenii de etnie rroma.

Au fost semnalate furturi din locuinte, în numar de 12, furturi de mâncare, furturi de lemne din padurea statului, 18 persoane fiind sanctionate iar 5 au fost trimise în instanta conform codului silvic.

Legea 61, referitoare la ordinea si linistea publica a fost încalcata de 30 de ori, în mare parte datorita consumului excesiv de alcool. Contravenientii au fost depistati si amendati în preajma principalelor baruri din zona si în zona de blocuri din localitatea Teaca.

În privinta traficului rutier, s-au constatat în anul 2002 25 de abateri de ale codului rutier care au dus la sanctionarea a 25 de conducatori auto conform decretului 328 ord. guv. 195/2002 referitoare la viteza legala depasita.

S-au înregistrat si coliziuni usoare.

Un alt aspect este punerea la punct a actelor de identitate. Multe persoane din rândul rromilor au fost avertizate, conform codului de procedura, si ulterior sanctionate din acest motiv.

Pe raza comunei Teaca s-a semnalat numai un singur caz de tâlharie în noiembrie 2002. Cei 4 agresori, din care 2 minori se afla în penitenciar.

Majoritatea furturilor sunt comise de tineri (16-35 %) dar în cazul furtului de lemne au fost înregistrate si persoane de peste 50 de ani.

Conducatorii auto sanctionati se înscriu în intervalul 18-50 ani.

Majoritatea infractorilor sunt fara studii, ceilalti au pâna la 8 clase.

Pedepsele înregistrate în anul 2006 pe raza comunei Teaca s-au înscris în pedepse de 1-5 ani sau au fost aplicate amenzi administrative.

                                                            Bibliografie

1. Bacanaru, I. (1969) – Consideratii geografice privind tipologia asezarilor rurale din România, Comunicari de Geografie, vol VII, Bucuresti

Boca, P. (1974) – Populatia judetului Bistrita-Nasaud între anii 1870-1970,  Extras din File de Istorie, III, Bistrita

3. Chintauan, I. (1997) - Bistrita-Nasaud. Natura si monumentale sale, Edit. Carpatica, Cluj-Napoca

4. Cucu, V. (1981) – Geografia populatiei si asezarilor umane, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

5. Erdeli, G. (1999) – Dictionar de geografie umana, Edit. Corint, Bucuresti

6. Gârbacea, V. (1957) – Dealurile Bistritei, Cluj-Napoca

7. Gârbacea, V. (1957) – Terasele Bistritei ardelene si ale sieului, Buletinul Univ. „V. Babes si Bolyai”, Cluj-Napoca

Gârbacea, V. (1961) – Consideratii cu privire la evolutia retelei hidrografice în partea de NE a Podisului Transilvaniei, Studia Universitatis Babes-Bolyai, S II, Fasc. 1, Cluj-Napoca

9. Gârbacea, V. (1960) – Observatii morfologice în partea de NE  a Podisului Transilvaniei, Probleme de geografie, vol. VII, Bucuresti

10. Irimus, I. A. (1997) – Cartografiere geomorfologica, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca

11. Irimus, I. A. (1998) – Relieful pe domuri si cute diapire în Depresiunea Transilvaniei, Edit. Presa universitara clujeana, Cluj-Napoca

12. Ielenicz, M. (1999) – Dictionar de Geografie Fizica, Edit. Corint, Bucuresti

13. Josan, N., Petrea, Rodica, Petrea, Dan (1996) – Geomorfologie generala, Edit. Universitatii din Oradea

14. Mac, I. (1976), Geomorfologie (I), Litografia Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

15. Mac, I. (1980), Geomorfologie (II), Litografia Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

16. Marinescu, Fl., Pletz, S. (1968) – Harta geologica 1:200.000, foaia 11, Bistrita, Institutul Geologica

17. Morariu, T., Gârbacea, V. (1968) – Studii asupra proceselor de versant din Depresiunea Transilvaniei, Studia UBB, seria Geologia-Geographia, fascicul 1, Cluj-Napoca

18. Morariu, T., Buta, I., Maier, A. (1972) – Judetul Bistrita-Nasaud, Editura Academiei, Bucuresti

19. Nemes, M., Mac, I., Piciu, T. (1967) – O limita pedogeografica în Câmpia Transilvaniei si semnificatia ei în              terenurilor agricole, Studia UBB, seria Geologia-Geographia, fascicul 1, Cluj-Napoca

20. Raica, I., Raica, A. (2001) – Regiunea Târnavelor: natura si habitat, Editura Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu

21. Schliessler, J., Fronius, W. (1990) – Tekendorf în Nordsiebenbürgen

22. Surdeanu, V., Radoane, Maria, Radoane, N., Ichim, I. (1999) – Ravenele: forme, procese, evolutie, Editura Presa universitara clujeana, Cluj-Napoca

23. xxxxxx (1983) – Geografia României, volumul I – Geografia Fizica, Editura Academiei, Bucuresti

24. xxxxxx (1987) – Geografia României, volumul III – Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, Bucuresti

25. xxxxxx (nedatat) – Harta solurilor din Câmpia Transilvaniei, coordonatori Nemes, M., Piciu, T.

26. xxxxxx Recensamântul din 1850 – Transilvania, Editura Staff, Bucuresti

27. xxxxxx Recensamântul populatiei si locuintelor din 15 Martie 1966, Regiunea Cluj, Bucuresti

28. xxxxxx Recensamântul populatiei si locuintelor din 7 Ianuarie 1992, Comisia Nationala pentru Statistica, Bucuresti

29. xxxxxx Anuarul demografic al judetului Bistrita-Nasaud 1997, Directia Judeteana de Statistica Bistrita-Nasaud, Bistrita

30. xxxxxx Recensamântul populatiei si locuintelor din 2006

31. xxxxxx Recensamântul general agricol – Decembrie 2006

32. xxxxxx Plan urbanistic general – comuna Teaca