RAID PE PLATOURILE HARGHITEI

Ca de mult n-am urcat plaiul

Si m-a prins un dulce dor

Sa vad peste sure piscuri

Lunecind nor dupa nor

(G. Valsan, Revederea)

Cetatea de roca vulcanica a Muntilor Harghita, pe oriunde o vei asalta, nu prezinta salbaticia Muntilor Gurghiului, totusi are si ea farmecul si maretia ei; este mai umanizata si mai bine individualizata, constituind tinta drumetiilor pentru amatorii de pitoresc din depresiunile Ciucului si Giurgeului. Doua curmaturi destul de adinci separa Muntii Harghita de grupele montane vecine; una urmata de Sicas la nord si alta la sud, pe la izvoarele Cormosului, insemnata prin Trecatoarea Vlahitei (985 m). Produsel 828b12i e vulcanice din craterele Harghitei au inaltat-o ceva mai mult decit crestele Gurghiului; este cea mai inalta grupa din tot sectorul montan dintre Mures si Olt. Poate ca acest fapt a facut pe unii autori sa atribuie numele Harghitei intregului sir muntos. Asimetria profilului si in cadrul acestor munti, ca si in Muntii Calimani si Gurghiului, se mentine.

Privind de departe, fie de pe "platou', fie de pe o inaltime din Depresiunea Ciucului, iti apar la orizont virfurile Fertau (l 689 m), Harghita-Madaras (l 800 m), Harghita Racului (l 757 m) si Harghita Ciceu (l 761 m), care se inlantuie pe linia reliefului de creste, nefiind altceva decit resturi din marginea fostelor cratere sfarimate de actiunea agentilor exogeni. Daca urci poteca, prin padure, care pleaca de la Harghita Bai spre virf, constati ca pe cele mai inalte nivele de cote ale Harghitei se individualizeaza o a doua treapta in chip de platou, de data aceasta suspendata la circa l 700-l 800 m altitudine, dar cu un areal mult mai restrins. La contactul extern al masei de aglomerate, cu pinza de lave care le sustine si coincide cu limita superioara a padurii, apar numeroase si bogate izvoare cu o apa rece, cristalina, asa cum se intilnesc numai in Poienile lui Stefan din Muntii Gutiiului.

Dupa altitudine, grupa muntoasa a Harghitei pare a fi greu de strabatut; in realitate pantele nu sint prea abrupte, iar peisajul este incintator. Prin intreaga sa fizionomie Masivul Harghita atrage, are pitorescul sau deosebit care-i creeaza o individualitate aparte. Mai tipic ca oriunde se afla aici platoul vulcanic. Daca vii din Depresiunea Odorheiului, dupa ce treci un povirnis usor, ajungi la Baile Homorod, iar mai departe sosesti intr-un cimp oblu unde peisajul apare intr-o surprinzatoare alternare, cind impadurit cu foioase, cind acoperit cu finete. Netezimea acestui cimp inalt este impresionanta; ti se pare ca te afli undeva in Cimpia Vlasiei daca iarba vintului si sagetile bogate ale ferigilor n-ar dezminti realitatea. Valoarea altitudinala de 900-l 000 m deasupra nivelului marii impune multe din conditiile specifice muntelui. Denumirea de "pusta' - Pusta Fagilor - utilizata de localnici, spre a indica unele aspecte topografice din cuprinsul platoului, este concludenta.

Platoul este usor fragmentat de afluentii Oltului - Homorodu Mare, Homorodu Mic, Virghisul cu piriul Pestelui si piriul Bogat, piriul Hotilor etc. - care in sectorul de platou al Harghitei nu si-au adincit prea mult vaile. Comuna Capilnita si orasul Vlahita, asezate pe intinsul podisului, cu aspect compact, cu strazi largi si multe case noi, nu dau de banuit prin nimic ca ar fi localitati tipic de munte. Dealtfel, in ultimul timp Vlahita si-a schimbat mult infatisarea. Minereurile de fier extrase de la Lueta sint prelucrate in intreprinderea siderurgica de aici, specializata in productia de fonta.

Particularitatile morfo-pedo-climatice de pe platoul de jos permit cultivarea si a unor plante agricole (inul, cinepa, ovazul, secara si mai ales cartoful), in preajma localitatilor Vlahita si Capilnita. Pe versantii de inaltime mijlocie, dispusi intre l 200 si l 650 m altitudine, in care modelarea este putin activa, datorita bogatiei covorului de vegetatie forestiera, din cauza conditiilor climatice aspre, aici predomina molidul, intreprinderile forestiere din Depresiunea Ciucului prelucreaza masa lemnoasa a codrilor Harghita. Numele de "Piata de lemn' de pe versantul estic al Harghitei-Madarasi, este graitor.

Muntii Harghitei sint bogati in minerale. De sub coasta Harghitei Ciceului se scot zilnic mari cantitati de caolin. Mai departe, in umbra deasa a brazilor, din adincul pamintului zvicnesc spre suprafata ape minerale. Aici se afla statiunea balneoclimaterica Harghita Bai. Asezata intr-o larga poiana, cu fata spre rasarit la altitudinea de l 360 m, este accesibila pe soseaua modernizata care traverseaza Trecatoarea Vlahita (la 6 km nord din sosea). Apele mineralizate sint variate (carbogazoase, bicarbonatate, sodice, feruginoase s.a.). Gazele - mofete - cu efecte terapeutice apar pretutindeni.

Coloritul minunat al poienelor Harghitei in anotimpul calduros si potecile marcate in tot masivul, spre obiectivele principale turistice, atrag multi iubitori de natura. In timpul iernii terenurile de schi din jurul bailor sint ispititoare. La dispozitia turistilor se gasesc cabanele din statiune si Cabana Madaras din apropiere, care ofera conditii optime de cazare si de masa.