Relieful Asiei
Asia este continentul cu cea mai ridicata altitudine medie: 960 m. Pe continentul asiatic se gasesc toate unitatile majore de relief: munti, dealuri si podisuri, campii.
Desi predomina formele colinare si campiile, se impun indeosebi lanturile muntoase. Cel mai important sistem muntos este 626f522g o continuare a lantului alpino-carpatic: Himalaya. El atinge inaltimile sale maxime in partea sa centrala: Himalaya-Karakorum. Acest lant muntos este cel mai inalt de pe glob, culminand cu cel mai inalt varf: Chomolungma (8848 m). Celelalte sisteme muntoase care au o dezvoltare mai mare sunt cele care cuprind muntii Tian Shan, Altai, Saian, Verhoniansk, respectiv Kunlun, Qinling s.a.
In Asia se afla cateva dintre cele mai intinse podisuri de pe glob: Tibet, Gobi, Pamir, Dekkan, Podisul Arabiei, Podisul Siberiei Centrale.
Mai exista si campii, diferite ca marime sau origine: Campia Siberiei de Vest (aproape o treime din suprafata Europei), Campia Chinei de Est si Campia Indo-Gangetica, ultimele doua fiind unele dintre cele mai populate si fertile de pe glob.'
Pod. Tibet care masoara peste 4000 m.este cel mai īnalt din lume. Exista si cāmpii, precum cāmpia Gangelui, Indusului, Chinei de Est si tundre, precum tundra Siberiei. Printre muntii cei mai reprezentativi se numara Himalaya (vf. Everest care masoara 8848m fiind supranumit acoperisul lumii) si Pamir. Deserturile sunt mai putine, dintre care cel mai mare este Desertul Gobi. Peninsule reprezentative: Arabia (cea mai īntinsa din lume), India, Kamceatca (de origine vulcanica) si Indochina. Arhipelaguri de insule importante: Arhipelagul Filipinelor.
Relieful deserturilor este un relief climatic. In
deserturi, lipsa vegetatiei si a solurilor face ca agentii morfogenetici sa
intre in contact direct cu roca si ca urmare sa se creeze un relief specific:
- relief de dezagregare si alterare
Dezagregarea este un proces de distrugere si faramitare a rocilor, conditionat de amplitudinile termice diurne extrem de mari, de variatiile de umiditate intre zi si noapte, de lipsa solurilor si a vegetatiei, ceea ce pune roca in contact direct cu variatiile termice violente si cu insolatia. Formele rezultate sunt blocurile de grohotis la baza pantelor, acumularile eluviale in loc pe suprafetele plane, arene, nisip, alveole, taffoni (niste excavatii semisferice ale caror diametre ating uneori cātiva metri).
|
