Subramurile Geografiei Sociale

Subramurile Geografiei Sociale

Geografia sociala in sistemul stiintelor

geografice si raporturile sale cu stiintele conexe

Procedee de inregistrare statistica

a realitatii sociale

Sursele de documentare

in geografia sociala

Populatia constituie una din cele mai complexe colectivitati statistice. Complexitatea este determinata de urmatoarele elemente:

Principiile metodologice ale organizarii

recensamantului populatiei

Principiile metodologice - garantia reusitei:

Evidenta curenta miscarii

naturale si migratorie a populatiei

Recensamantul ofera informatii demografice valabile doar pt. acel moment critic. Populatia in ansamblul sau se constituie intr-un sistem dinamic intr-o continua transformare si modificare fapt care impune cunoasterea efectivului si structurii populatiei in perioadele intercensitare (dintre 2 recensaminte). Acest lucru este asigurat prin inregistrarea sistematica si completa a miscarii naturale (cele mai importante sunt nasterile si decesele, la care se adauga casatoriile si divorturile) si migratorii (emigratia si imigratia nationala sau internationala).

Miscarea naturala

Ancheta si interviul metode

ale cercetarii selective

Specificul metodei anchetei

Interviul si ancheta se constituie in metode de cercetare a socialului datorita particularitatii ca realitatea respectiva contine elemente indivizii umani - cu care cercetatorul poate intra intr-o relatie de comunicare directa prin limbaj. Comunicarea permite interactiunea dintre subiect si cercetator constituie trasatura care ii face pe multi autori sa considere cele doua modalitati ca fiind una singura.

Distinctia ancheta - interviu : a) trasaturi formale (continutul)

b) natura populatiei investigate

Diferentele care impun distinctia dintre ancheta si interviu:

1. Tehnicile de realizare a anchetelor au un evident caracter standardizat (numarul, ordinea, formularea intrebarilor, marimea esantionului) ; interviul nu impune aceasta cerinta.
2. Ancheta uzeaza, prin definitie, de chestionar, ca instrument de cercetare, interviul se bazeaza pe asa - numitul ghid de interviu.
3. Ancheta urmareste satisfacerea cerintei de reprezentativitate a esantionului in raport cu o populatie; interviul - nu se pune problema calculelor de reprezentativitate.
4. pt. reprezentativitate - ancheta se realizeaza, de regula, pe esantioane mari, interviul vizeaza un nr. redus de subiecti.
5. ancheta isi propune colectarea unor informatii relativ simple; interviul incearca sondarea in profunzime. Ancheta este considerata ca fiind o metoda de tip extensiv, pe cand interviul este una de tip intensiv.
6. Ancheta    presupune si o evaluare statistica a masurii in care rezultatele obtinute aproximeaza pe cele din populatia de referinta; in cadrul interviului, calculul frecventelor se face doar in situatii cu totul deosebite, iar problema reprezentativitatii statistice nu se ia in calcul.
7. interviul uzeaza, prin excelenta, de tehnici orale, pe cand ancheta se poate realiza si in scris.
8. Ancheta se realizeaza strangand informatia de la persoane luate individual; interviul poate imbraca si forma interviului de grup.
9. Ancheta se realizeaza, de regula, cu personal auxiliar - operatori de ancheta - in timp ce interviul nu poate fi facut decat de persoane calificate.
10. Sinteza: ancheta constituie o metoda cantitativa ce deriva de la marimea esantionului, interviul este o metoda calitativa.

Ancheta si sondajele de opinie

"Sondaj" se poate intelege "cercetare selectiva". "Sondare de opinie" - investigatiile sunt centrate cu preponderenta pe aspectul opinional subiectiv al realitatii sociale. Sondajele de opinie sunt specii ale anchetei. Sondajul este o forma "populara" de ancheta, axata pe o problematica ce starneste un interes general, ale carei rezultate sunt aduse la cunostiinta publicului sub o forma accesibila, utilizandu-se reprezentari grafice ale frecventelor exprimate procentual.

Caracteristicile sondajelor - distinctia "ancheta sociala" - "sondaj de opinie"

Erori si surse de erori in anchete

si sondaje

Notiunea de eroare, validitate si fidelitate a instrumentelor de cercetare.

• Eroare - in procesul de cunoastere incercam sa evaluam, sa masuram, o stare a unui fenomen, ce se caracterizeaza printr-o forma de manifestare obiectiva, independenta de subiectul cunoscator, si pe care acesta din urma incearca sa o surprinda cu ajutorul perceptiei directe sau prin intermediul unui aparat ori instrument de masura;
• In procesul de "masurare" - se porneste de la premisa ca exista o valoare "adevarata", fixa, independenta a marimii ce se masoara si care, in cadrul acestui proces, datorita imperfectiunii aparatelor sau organelor de simt, nu poate fi regasita exact, ci numai cu o anumita aproximatie;

Esantionarea si reprezentativitatea esantionului

Ø      Esantionarea sau selectia: setul de operatii cu ajutorul carora, din ansamblul populatiei vizate de cercetare se alege doar o parte (esantion) ce va fi supusa in mod nemijlocit investigatiei

o       Alegerea trebuie facuta in asa fel incat prin intermediul unui studiu redus sa se obtina concluzii cu valabilitate generala;

Ø      Cercetari selective - in diverse sfere ale investigatiilor

Sfera realitatii sociale mult mai complexa (comportamente, opinii, atitudini)

Ø      In orice studiu pe esantion - * o anumita eroare si intervine un anumit risc in incadrarea intr-o marja de eroare rezonabila.

Trei tipuri mari de avantaje:

Economic (cheltuielile materiale sunt aproape proportionale cu nr. subiectilor)

Aplicativ (scurtarea timpului necesar finalizarii cercetarii)

De cunoastere (de ordin calitativ, profunzime)

Reprezentativitatea esantionului

Ø      Reprezentativitate = capacitatea de a reproduce cat mai fidel structurile si caracteristicile populatiei din care este extras;

Ø      Reprezentativitatea capata o semnificatie foarte exacta in contextul teoriei matematice a probabilitatilor, pe care se si fundamenteaza intreaga problematica a esantionarii, oferim posibilitatea exprimarii calitative a gradului de reprezentativitate a esantionului

Ø      Gradul de reprezentativitate (f. Caracteristicile populatiei, marimea esantionului, procedura de esantionare)

Ø      Caracteristicile populatiei

Esantionul va fi mai reprezentativ pt. acele caracteristici ce evidentiaza o mai mare omogenitate si invers, va fi putin reprezentativ pt. cele ce determina o eterogenitate ridicata

Pt a caracteriza nivelul de omogenitate (eterogenitate) a unei populatii se foloseste abaterea standard; eroarea de esantionare este direct proportionala cu marimea abaterii standard - * cu nivelul de dispersie a indivizilor in jurul mediei;

Ø      Marimea esantionului.

Reprezentativitatea esantionului creste odata cu cresterea nr. de cuprinsi in esantion;

Sporul de reprezentativitate: nu este direct proportional cu cresterea volumului esantionului - * dependenta dintre reprezentativitate si nr. de invidizi din esantion nu e lineara.

Ø      Utilizarea unor esantioane mai mari este determinata de aparitia necesitatii efectuarii unor comparatii intre subpopulatii (straturi, grupuri) - * tocmai pt. faptul ca reprezentativitatea nu este intr-o interdependenta directa cu volumul populatiei, un esantion poate fi reprezentativ la nivelul populatiei, dar subesantioanele in care el se imparte - si care pastreaza proportiile subpopulatiilor nu mai sunt reprezentative pt. subpopulatiile corespunzatoare.