Tehnica alpinismului de iarna
1. Deplasarea pe zapada cu schiurile
2. Deplasarea cu rachetele pentru zapada
3. Procedeele de ascensiune pe zapada pe jos (cu picioarele)
4. Tehnica ascensiunii pe gheata
5. Tehnica ascensiunii pe stînca
echiparea militarilor în functie de conditiile meteorologice (se va avea în vedere ca acestea se pot schimba brusc si deci militarii trebuie sa dispuna de un echipament adecvat tuturor conditiilor);
dispozitivul de deplasare;
materialele de alpinism necesare;
portiunile grele si modul cum acestea vor fi amenajate în vederea ascensiunii;
punctele unde s-ar putea produce avalanse si modul de trecere;
jalonarea itinerarului;
locurile cele mai favorabile pentru halte, pentru odihna de zi si de noapte, precum si pentru intrarea în bivuac (daca este cazul);
modul de transportare a materialelor.
* Întotdeauna cînd se pune problema unei ascensiuni pe timp de iarna, în care se întrevede si catararea pe un perete stîncos, trebuie sa se hotarasca daca nu este mai avantajos sa se ocoleasca pe schiuri obstacolul respectiv decît sa se scurteze distanta prin ascensiunea stîncii. Aceasta, bineînteles, fiind în primul rînd în functie de situatia tactica creata. Trebuie tinut seama însa ca, de cele mai multe ori, catararea pe un perete stîncos pe timp de iarna dureaza mai mult timp si contine mai multe riscuri decît ocolirea pe schi (aceasta fiind însa conditionata si de posibilitatile oferite de teren).
* Elemente precise privind calculul duratei (vitezei) de ascensiune nu se pot da, întrucît factorii de care ar trebui sa se tina seama sînt prea multi si variabili. Astfel, durata ascensiunii depinde de: înclinarea pantei, structura rocilor, existenta si modul de repartitie al prizelor pe suprafata stîncii, numarul trecerilor grele, posibilitatile de traversare de pe un culoar pe altul, întinderea (ca suprafata) a spatiului de escaladat si a diferentei de nivel, gradul de instruire a militarilor, starea vremii etc.
|
