sa se fixeze frînghia astfel încît sa nu se desfaca de pe corp în timpul coborîrii;

sa existe pentru cel care coboara o perfecta libertate de miscare.

Rapelul se exerseaza în prealabil pe teren cunoscut (în poligonul de antrenament) si numai dupa aceea pe diferite itinerare si în situatii tactice. Daca nu se cunoaste perfect sistemul de a înfasura frînghia pe corp, ea poate sa alunece de pe umar, provocînd accidente.

Rapelul nu se executa decît pe pitoane bine batute si verificate, precum si pe bucle de cordelina în perfecta stare. Inelele de rapel lasate de echipele precedente trebuie întotdeauna controlate si completate cu altele noi; în general pitonii utilizati pentru rapel nu mai pot fi recuperati.

Rapelul nu trebuie început daca militarul nu este sigur ca platforma de regrupare poate fi atinsa de capetele frînghiei. Frînghia nu va avea bucle, noduri si nici nu va fi lasata sa se agate de iarba sau arbusti. Atingerea platforme de regrupare prin terminarea coborîrii cu o saritura, chiar si de un metru (cînd frînghia nu atinge platforma), este periculoasa, deoarece platformele nu sînt niciodata perfect orizontale si destul de mari, spre a împiedica rostogolirea militarului. La fel de primejdioasa este saritura într-un copac, caci prin ruperea lui accidentarea devine inevitabila.

b - fixarea buclelor pe frînghie.

La nevoie se pot folosi numai doua bucle de cordelina pentru picioare, echilibrul fiind mentinut cu bratele.

Sistemul acesta se mai aplica si pentru coborîrea pe frînghie sau la trecerea surplombelor de catre secund, spre a preîntîmpina o pendulare periculoasa, precum si în alte cazuri mai rar întîlnite.

Primul militar care coboara se va convinge în prealabil daca regruparea întregii echipe este posibila pe platforma respectiva si daca se poate continua coborîrea în rapelul urmator. Altfel echipa risca ca ramîna blocata pe o platforma, fiindca nu mai are suficienta frînghie spre a atinge o platforma noua.

Cîteodata militarul este obligat sa efectueze o usoara pendulare ca sa ajunga platforma. Miscarea este usurata daca se aduc capetele frînghiei de jos spre mîna ce tine frînghia de sus si se apuca cu aceeasi mîna. Pentru aceasta se înfasoara frînghia de doua ori în jurul corpului sau se foloseste pozitia de rapel în "8". În felul acesta rapelul este oprit prin blocarea frînghiilor cu o singura mîna, cealalta ramînînd libera pentru cautarea prizelor.

Recuperarea frînghiei de rapel. Dupa ce coborîrea a fost terminata frînghia trebuie sa fie adusa pe platforma de regrupare. Aceasta operatie de recuperare este foarte importanta; atunci cînd ea se executa necorespunzator, se risca blocarea si pierderea frînghiei sau chiar întreruperea coborîrii echipei.

Pentru ca operatia de recuperare a frînghiei sa se faca în bune conditii este necesar ca:

primul militar care a coborît sa controleze daca frînghia aluneca prin inel;

ultimul militar sa vegheze pe parcursul coborîrii ca firele frînghiei sa nu se rasuceasca, separîndu-le prin introducerea între ele a unui deget sau a unei carabiniere, iar dupa ce a ajuns jos sa pastreze în mîna capatul firului de care se trage;

sa se imprime frînghiei o miscare serpuitoare în timp ce este trasa de un capat, pentru a preîntîmpina blocarea ei.