Teoria tectonicii placilor
Teoria expansiunii fundului oceanic
a. Dorsalele sunt forme de relief pozitive sub forma unor lanturi de munti submarini cu o pozitie medio-oceanica (de unde si denumirea de dorsale medii oceanice) care au particularitati diferite de la un bazin la altul. Dupa caracterele lor morfologice se deosebesc doua tipuri fundamentale:
Ø Tipul Atlantic cu latimi de circa 100 km si inaltimi de circa 2000 m fata de campia abisala din jur, cu creste abrupte ce se dezvolta de o parte si de alta a unei depresiuni mediane adanci (1000 - 2000 m) numita rift sau vale de rift,; fundul acestuia este neregulat subimpartit de versanti dispusi in trepte in depresiuni secundare (asemanare morfologica cu un graben).
Ø Tipul Pacific cu alcatuire morfologica mai putin variata si mai late decat tipul precedent; se dispun simetric fata de portiunea mediana (axa dorsalei), sunt inaltate si lipsite de rift.
Dorsalele sunt constutuite in principal din material basaltic care iese la suprafata prin acea vale de rift care reprezinta zona de dezvoltare a crustei oceanice. Expulzarea lavei din adancuri este sursa unei emisii puternice de caldura cat si a unei mari tensiuni seismice.
Varsta dorsalelor creste lateral cu valori de circa 5 mil. ani/100 km in Atlantic si 15 mil. Ani/ 100 km in Pacific.
In zona dorsalelor mai exista unele fracturi dezvoltate mai mult sau mai putin perpendicular pe dorsale care determina deplasari pe orizontala in masa de roci si care poarta numele de falii transformante.
b. Fosele oceanice reprezinta morfologic depresiuni alungite, cu dezvoltare pe 1000 - 2000 km si cu adancimi de peste 6000 m. Majoritatea foselor revin Oceanului pacific: fosa Filipinelor, Marianelor, Tonga, Kurille etc si toate au adancimi de peste 10.000 m.
Fosele oceanice se dezvolta la contactul dintre placile tectonice, acolo unde are loc fenomenul de subductie. Aici, o parte a crustei oceanice, aflata in expansiune ca urmare a expulzarii continue de material bazaltic (prin rifturi) este absorbita iar materialul ajuns la o anumita adancime este retopit si, in general, intra in circuitul materiei din partea superioara a mantalei. Fenomenul este insotit de o scadere a fluxului de caldura si de declansarea unor seisme cu focare adanci.
Fundul oceanic este intr-o dinamica continua. Prin rifturi, din mantaua superioara, iese materia topita care da nastere lanturilor muntoase de pe dorsalele oceanice si formeaza astfel o crusta oceanica care are o miscare divergenta. In partile opuse, in zona marilor fose, scoarta terestra este absorbita si retopita in partea superioara a mantalei.
Teoria placilor litosferice
a. Limite divergente
Procesele de expansiune din aceasta zona au cauzat ruperea Arabiei Saudite de restul continentului African si formarea Marii Rosii.
b. Limite convergente
Ø Convergenta dintre o placa oceanica si una continentala (Fig. 11)
si una continentala
v cutremure puternice (M=8.3, 1994 Bolivia, F=636 km adancime)
v
vulcani activi ("Centura de
foc a Pacificului", Fig. 12)
Ø Convergenta dintre doua placi oceanice (Fig. 13)
Procesele de subductia in acest caz duce la formarea de vulcani, in timp eruptiile de lava duc la formarea de vulcani submarine care se ridica de-asupra nivelului oceanic formand arcuri insulare.
Ex.: Insulele Mariane si Insulele Aleutine au aceasta geneza.
v cutremure puternice
Ø Convergenta dintre doua placi continentale (Fig. 14)
Aceasta are ca efect formarea
unor lanturi muntoase continentale.
Fig. 14. Convergenta dintre doua placi oceanice
Ex.: Coliziunea Placii Indiene cu cea Eurasiatica care s-a produs cu 50 milioane ani in urma a dus la formarea impresionantului masiv al Himalayei.
c. Limite pe falii transformante
Fig. 15. Falia San Andreas din California si sistemul de falii transformante active si inactive oceanice care se situeaza la limita dintre Placa Pacifica si Placa Nord Americana.
d. Zonele de"Punctele fierbinti" (Hotspots)
Fig. 16. Formarea vulcanilor care alcatuiesc Insulele Hawaii.
Teoria paleomagnetismului
Vezi curs 4
Pe masura ce noi bazalte iau nastere in zona rifturilor oceanice, acestea sunt magnetizate dupa campul magnetic al Pamantului existent la acea vreme. Astfel, aceasta zona se comporta ca o banda magnetica care inregistreaza fiecare modificare de polaritate a campului magnetic terestru demonstrand astfel dinamica litosferica de-a lungul timpului geologic (Fig. 17).
Fig. 17. Fundul oceanic care functioneaza ca o banda magnetica inregistratoare a polaritatii campului magnetic terestru de-a lungul timpului geologic.
|
