Tibet - cetatea de piatra din inima Asiei

Tibet - cetatea de piatra

din inima Asiei

Tibetul, acest pustiu de piatra, rece si aspru, reprezinta, de fapt, cel mai înalt podis din lume (altitudinea medie de 4.785 de metri). El are suprarafata de 2.000.000 km², fiind situat în partea central-sudica a Asiei 22522p151w , în sud-vestul Chinei.

Civiliatia tibetana este mult influentata de cea chineza. De la chinezi, tibetanii au învatat mestesugul olariei, fabricarea hârtiei, tiparul s.a. Sunt vestiti pentru tesutul lânii, olarit, dulgherit, dar, în special, pentru produse de giuvaergerie, lucrând podoabe din argint de o finete nîntrecuta.

Marginea sudica a Tibetului este strajuita de bariera muntilor Himalaia care formeaza o adevarata stavila în calea maselor de aer cald ale musonilor; catre nord se întinde lantul muntilor Kunlun, cu înaltimi ce depasesc 7.000 de metri. Geologii au descoperit aici enorme rezerve de carbune, plumb, fier, bauxita si mangan. Exista si izvoare termale, în a caror apa, care ajunge la 90 de grade Celsius se pot fierbe oua. Clima Tibetului este în general aspra cu variatii de temperartura între -35˚C (iarna) si +10˚-15˚C (vara).

Aerul este atât de uscat, încât oamenilor le crapa pielea si buzele, iar pentru a evita deteriorarea stâlpilor si usilor caselor, acestea sunt acoperite cu pâsla. Uscaciunea creste si din cauza vânturilor încarcate cu praf care bat cu o violenta neobisnuita.

În partea central-sudica a podisului se afla cel mai mare lac din regiune - Tengri Nur, cu o sprafata de 2.000 km². Fiind fara scurgere catre reteaua hidrografica, apa are un grad mai ridicat de mineralizare, dar fara ca sa împiedice dezvoltarea faunei piscicole.

si vegetatia (ierburi xerofite, pâlcuri de arbusti), care nu formeaza un învelis continuu, este adaptata la uscaciune. Printre animalele specifice zonei se numara iacul.

Pastorii nomazi traiesc, atât vara cât si iarna, în corturi de pâsla. Unele triburi nomade îsi sapa locuinta, cu o intrare îngusta, dar spatioasa si înalta în interior, în coastele muntilor. Agricultorii locuiesc, de obicei, în case de piatra cu etaj. Cea mai nare parte a locuitorilor Tibetului se hraneste cu faina din seminte de orz prajite. Ocupatia principala a poporului tibetan este cresterea vitelor: iaci, oi, capre, ponei si magari.