Trecutul istoric al comunei Varfuri

Trecutul istoric al comunei Varfuri

In regiunea deluroasa a judetului Dambovita, pe drumul judetean Pucioasa-Moreni, la 10 km departare spre est de orasul Pucioasa,iar spre nord de orasul Moreni la 20 km, este asezata comuna Varfuri, alcatuita din sapte sate ce se gasesc raspandite pe dealuri si vai, ca oriunde te-ai afla nu poti vedea panorama intregii comune, datorita numarului mare de dealuri, de unde si numele comunei pare a fii de la aceste varfuri de deal.

Cert este ca in anul 1800 satul se numea Varfu nume ce reiese dintr-o catografie a judetului Dambovita, aparuta in anul 1810 si in care se arata ca satul Varfu are 45 de case, 60 de barbati si 82 de femei

Aceasta denumire de Varfu, sar cu o populatie de 155 locuitori este amintita in lucrarea:"Principatele Romane la inceputul secolului XIX. Constatarile istorice,geografice,economice si statistice pe temeiul harti ruse din 1835".

Numele de Varf s-a transformat apoi in Varfuri, nume mentionat in "Lista pentru drepturile candidatilor si pentru scuoalele cladite", denumire ce se pastreaza si azi. In unele documente ce se gasesc la Arhivele Statului- Fond Prefectura ca: "Reforma rurala din 1864", "Bugetul general din 1919- 1920", numele satului este insemnat "Varfurile". Tot "Varfurile" se mentioneaza si in 'Geografia judetului Dambovita' din 1887, care descrie comuna in felul urmator:

"Plecand din comuna Serbanesti- Podurile spre rasaritu pe soseaua comunala si trecand Bisididelul prin catunul Diaconesti dupa ce trecem cateva dealuri ajungem in comuna Varfurile care se compune din sase catune: Varfurile, Vale 747c29h a- Rea, Cojoiu, Cirlanesti, Strambu si Suvita cu o populatie de 1300 locuitori. In aceasta comuna este o biserica si o scoala si pamantul produce prune si padure multa. Comuna este parte pe vai si parte pe dealuri si piriiesele Valea Rea si Strambu, precum si piscurile Pravacioru, Fusaru, Miercanu, Ulmetul si Baloiu.

Dupa anul 1920, in toate documentele ce se gasesc la primarie, scoala si biserica se mentioneaza denumirea de VARFURI, dar vechimea unor sate componente ale comunei Varfuri dateaza din timpuri mult mai vechi. Iata de pilda cateva documente gasite din timpul voievodului Gavril Moghila, unde se arata ca satul Ulmet se gaseste in aartea de vest a comunei, nume mentionat in actul de cumparare al sfintilor Radu si Patru, fii lui Radu Voievod care cumparase partea Benei de la Ulmet. Alt document care dateaza tot din timpul domniei Voievodului Simion Moghila, atesta existenta satului Valea-Rea, sat component al comunei Varfuri, astazi schimbat in Merisorul.

Comuna Varfuri este raspandita pe multe vai si inconjurata de dealuri pe toate partile lasand loc valcelelor si drumurilor numai pe doua vai spre Valea-Lunga.

S-ar parea ca varforenii au fost facuti sa traiasca despartiti si izolati pe vaile si coastele comunei, fara ca vre-o raza din lumina cartii sa patrunda in aceste locuri. Lucrurile nu stau tocmai asa. Si aceasta o dovedeste biserica noua de piatra cioplita si mare cum nu este alta imprejur, a patra biserica de cand tin batranii minte. O mai dovedeste si monumentul si mai ales scoala din centru, cele doua scoli pe terminate si alte doua proiectate, ceea ce ar face in total cinci, numar ne mai ajuns de nici un sat din imprejurimi.

Descriere fizica

Comuna Varfuri este situata in regiunea deluroasa a Munteniei, cuprinsa la intretaierea coordonatelor geografice de:45° latitudine nordica si 25° longitudine estica, avand o altitudine ce variaza de la 410 m,Valea Starcului si 731 m dealul Fusarul, deasupra nivelului marii si ocupand o suprafata de 25 km².

Se gaseste la o departare de 30 km de municipiul Targoviste si este asezata in partea de

nord est a judetului Dambovita.

Se invecineaza la est cu comuna Visinesti prin culmea dealului Pravacioru, la vest cu satul Diaconesti-oras Pucioasa prin muchia dealului Ulmet, la sud cu comuna Valea-Lunga despartita prin valea Starsului, dealurile Prigorile, Tigerului si Corboaica, iar la nord cu comuna Bezdead pe culmea dealurilor Cojoiu, Fusarul si Miercanul.

Potrivit configuratiei variate a terenului, se intinde pe dealurile presarate in intreaga comuna si de-a lungul apei Suvita.

Cele peste 960 de gospodarii sunt izolate presarate pe toate dealurile, alcatuind cele sapte sate componente ale comunei Varfuri, dupa cum urmeaza: Varfuri, Carlanesti, Cojoiu, Merisorul, Suvita, Statesti si Ulmetul.

Satul Varfuri ocupa partea de mijloc a comunei. Are o suprafata de 5,50 km² si un numar de 228 gospodarii cu o populatie de 672 locuitori, reprezentand 21,25% din populatia comunei. Fiind sat de resedinta comuna si a luat denumirea de la acest sat.

Satul Carlanesti ocupa partea de nord a comunei. Se zice ca denumirea satului s-ar trage de la turmele de Carlani, berbeci ce pasteau pe vremuri pe aceste dealuri. Si astazi majoritatea locuitorilor se ocupa cu pastoritul, fiind cei mai renumiti ciobani. Satul are o suprafata de 4 km² si un numar de 157 gospodari cu o populatie de 565 locuitori,reprezentand 17,2

Satul Cojoiu- ocupa partea de nord est

a comunei si numele il are de la paznicii de paduri, denumiti local cojoieni. Satul are o suprafata de 2 km² si un numar de 62 gospodarii cu o populatie de 218 locuitori, reprezentand 6,4

Satul Merisor- denumit pana nu de mult Valea-Rea, deoarece pe timpuri era socotit ca cel mai rau sat asezat,format din gospodariile clacasilor alungate de pe mosia lui Gheorghe Grigore Cantacuzina dincolo de apa Valea-Rea. Numele actual al satului s-a stribuit datorita numarului mare de merisori salbatici ce se gasesc in padurea din apropiere. Satul ocupa partea de sud est a comunei. Are o suprafata de 3,50km²si un numar de 115 gospodarii, cu o populatie de 361 locuitori, reprezentand 11,2

Satul Suvita- denumirea luata de la apa Suvita, cu alte cuvinte de la Suvita, apa ce strabate acest sat. Satul are o suprafata de 2,50 km²si un numar de 154 gospodarii, cu o populatie de 534 locuitori, reprezentand 15,3

Satul Statesti- se gaseste cuprins intre satele Carlanesti, Suvita si Ulmetul. Denumirea satului se zice ca si-a     luat-o de la primul locuitor stabilit in acest sat, care se numea State. Satul are o suprafata de 3 km²si un numar de 111 gospodarii cu o populatie de 389 locuitori, reprezentand 12,4

Satul Ulmetul nu se cunoaste originea numelui. Inainte de impartirea administrativ-teritoriala a tarii din 1968 satul se numea Strambu, dupa numele apei ce strabate acest sat. Satul are o suprafata de 4,50 km²si un numar de 137 gospodarii, cu o populatie de 480 locuitori, reprezentand 16,3

Comuna Varfuri este inconjurata de dealuri, acoperite cu paduri de fag, stejar, plop, mesteacan si alte esente. Copacul care predomina padurile comunei este fagul.

La marginea partii de nord a comunei,dealurile ce o marginesc dinspre vest spre est sunt: Miercanul(650m), o parte acoperit cu padure, pomi fructiferi catre sud, iar cealalta parte de mijloc pasune pentru vite.

Fusarul(731m),predomina intreaga comuna fiind cel mai inalt varf, acoperit in intregime cu padure de fag. O parte a acestui deal se prelungeste spre sud si poarta numele de Dealul de Rasuna. In continuare spre est se afla dealul Cojoiu(610m) care in partea de sud are o panta abrupta din care se desprind din cand in cand bolovani, constituind un pericol pentru gospodariile din apropiere. Coama dealului este acoperita cu padure de fag,iar in partea de nord pasune naturala.

Spre sud se leaga cu dealul Pravaciorul(525m) si continuand cu dealul Trasurile, acoperit in intregime cu paduri de fag si stejar. La poalele dealurilor, in partea vestica curge apa Merisorul ce se varsa in Suvita pe timpul verii si mai ales pe timp de seceta seaca.

In partea de sud a comunei dealurile: Frigorile, Tigerul(480m), iar spre vest dupa trecerea apei Suvita se intinde dealurile Corboaicei(480-500m), iar la hotarul cu Pucioasa Maluri se inalta dealul Baloiului(675m),continuand mai departe spre vest cu dealul Ulmet(450m) peste are trece si drumul judetean Pucioasa-Varfuri-Moreni. Din aceste dealuri isi aduna apele paraul Strambu care se varsa in Suvita. Dealul Ulmetuluii spre nord se leaga cu alt deal pe nume Miercanul.

Cu excepsia spre sud pe vaile apelor Suvita Si Merisoru comuna este inchisa ca intr-o caldare de dealuri.

In interiorul comunei se gasesc foarte multe dealuri,variind intre 400-500 m, cum sunt: Teba,Maguricea, Dragoiul, Capus, Casorlea, Piscul Manii unde se afla si scoala Cojoiu. Din aceste dealurile izvorasc ape mai mici ca; Farusul, Valea Neagra, Capusul, Rotarile, Dilul si altele.

Clima

Acest tinut are o clima continentala insa mult indulcita din cauza ca este inconjurat de toate partile cu dealuri ce-l apara de curenti puternici, afara de satul Suvita unde se observa curenti mai ales in timpul iernii.

Temperatura media a iernii este de +8° C. Primavara intarzie sa apara mai devreme, in schimb bruma care rar cu exceptia vaii Suvita, unde care des. Vara nu este atat de calduroasa, aceasta se datoreaza padurilor si pomilor fructiferi care tin racoare. Vanturile obisnuite in acest anotimp sunt de la munte, partea nordica aducatoare de ploi. Baltaretul este vantul care bate vara aducator de caldura si ploaie. Temperatura medie a verii este de +11°C. Toamna este de obicei ploioasa, cad ploi marunte dese si reci, insotite adesea de ceata.. Precipitatiile atmosferice in timpul unui an nu depasesc 700mm

Vegetatie

Pe teritoriul comunei Varfuri, in afara de plantele cultivate si de arborii de padure (fag, stejar, ulm, alun, carpen, frasin, paltin, mesteacan, anin, salcie, plop, tei, salcam) se pot gasi si alte plante din care:

• plante cu flori: ochiul- boului, stelute- vinete, banuti, galbioara, regina- noptii, laptuca, musetel, cicoarea, susaiul, raia;

• plante fara flori: feriga, feriguta, muschiul, manatarca, burete laptas, ghebe, nane, licheni

Fauna

Fauna comunei Varfuri cu specii relativ destul de numeroase pe culmile dealurilor, prin [apa|ape]], prin desisul padurilor, sub invelisul de frunze, in pamantul negru al padurilor se adaposteste o mare lume de fiinte, care de la cele mai mici si nevoiase care isi ascund pe unde pot umila lor existenta si pana la speciile cele mai mari si salbatice- dar aceasta bogatie a mers descrescand. Raportul stabilit de natura intre mediul natural si fauna, ii asigura acesteia o situatie dintre cele mai satisfacatoare pe langa factorii geografici, imprejurarile economice ale timpurilor trecute erau cu deosebire foarte prielnice liberei dezvoltari a faunei.

In evolutia faunei insa, schimbarea ocupatiilor locuitorilor a avut consecinte fatale, aducand o perturbatie foarte pagubitoare liberei dezvoltari a acesteia.

Printre factorii care le sunt defavorabili animalelor salbatice sunt a se socoti cu deosebire vanatorii cu arme moderne care vor apasa si mai greu asupra acestor existente.

• mamifere: liliac de noapte, vulpea, jderul, nevastuica, dihorul, sobolanul, cartita, ariciul, veverita, iepurele, caprioara, tapul salbatic, pisica salbatica, lupul, viezurele, ursul, cerbul, mistretul;

• pasari: cucul, randunica, ghionoaia, turturica, gaita, privighetoarea, cotofana, mierla, ciocarlia, cinteza, vrabia, pitigoiul, cioara, corbul, mierla, pupaza, potarnichea, pitulicea, uliul;

• reptile si batracieni: broasca raioasa, broasca de lac, broasca testoasa, soparla, brotacelul, gusterul, naparca, vipera, sarpele de casa, solimendrita vacuta;

Ocupatia locuitorilor

Viata economica a unui sat, cu toata simplitatea resurselor ei, totusi alcatuieste un specific al satului, lucrul ce-l deosebeste de celelalte localitati ce-l inconjoara.

Daca in trecut plantele textile in si canepa se cultivau pe suprafete mari- fiind transformate in panzeturi la razboaiele casnice care se gaseau in fiecare casa, astazi aceste plante sunt pe cale de disparitie. In razboaiele de tesut femeile mai tes astazi numai presuri din carpe vechi cu urzeala de in, canepa sau bumbac.

Datorita specificului asezarii satului si a conditiilor climaterice, locuitorii comunei noastre, chiar din cele mai vechi timpuri s-au ocupat mai putin cu agricultura. Dintre cereale, singurul cartoful si porumbul se cultiva in gradinile inchise si nu departe de casa;iar dintre legume: ceapa, fasole, usturoi, varza, rosii, vinete, etc. in gradina de zarzavat in jurul locuintei.

Este cunoscut faptul ca majoritatea locuitorilor din comuna au fost clacasi si o parte mosneni, iar prin legea rurala din 1864, un numar de 174 clacasi au fost improprietariti din mosiile proprietarilor Barbu Belu si altii cu mosii mai mici.

Datorita asezarii comunei in zona subcarpatica pe dealurile acoperite cu paduri si plante cultivate, ocupatia varforenilor a fost diferita pe parcursul anilor.

In timpurile mai vechi locuitorii se ocupau numai cu indeletniciri pe plan local din care isi castigau existenta zilnica.

Ocupatia de seama a locuitorilor a fost si este cresterea vitelor si cultura pomilor fructiferi. Inca din cele mai vechi timpuri locuitorii erau buni crescatori de animale- indeletnicire de baza a locuitorilor nostrii. Nu exista gospodarie sa nu aiba pe langa casa cateva oi, unii avand chiar si sute.

Astazi, aceasta frumoasa si rentabila ocupatie s-a redus simtitor prin aceea ca terenurile cu pasuni au fost transformate in gradini cu pomi fructiferi sau pe diferite culturi. O alta cauza este si aceea ca foarte multi locuitori sunt salariati ai intreprinderilor din alte localitati.

Unul dintre animalele care nu lipseste dintr-o gospodarie este porcul pe care-l creste pentru carne. De obicei se cresc porci din rasele: Marele Alb, Basna si Landras.Un capitol insemnat in industria casnica il formeaza cresterea pasarilor. Se cresc mai multe gaini care dau oua necesare in alimentatie, iar multi le transforma in venituri banesti.Se mai cresc gaste, rate, curci.

Albinaritul care forma o respectabila avutie a comunei cu cateva decenii in urma, astazi s-a redus simtitor.

A inceput sa se extinda si crestere iepurilor de casa aducand un venit destul de important pentru gospodaria respectiva.

Inca de la inceputul existentei sale, satul pare a fi mai curand un mic colt de padure seculara. Cresterea pomilor fructiferi este o mandrie a tuturor. Daca prunii batrani au inceput sa dispara din cauza vechimii lor, noi livezi tinere se ridica pe dealurile caselor.

Izvoarele de apa sulfuroasa ce se gasesc in punctele: Bucica, Latesti si Moarea, daca ar fi exploatate si valorificate ar aduce mari imbunatatiri in dezvoltarea comunei Varfuri.

Traditii

Multe din ritualurile strabune s-au pastrat avand o rezistenta activa in fata timpului dat fiind si specificul lor etern: nastere, nunta, moarte sau imbracand noul continut in haine noi: colindele, urari de sarbatori cm ar fi:

Plugusorul- executat astazi doar de copii, inainte era facut cu tot ceremonialul de oameni maturi, cu plug, cu boi.

Sorcovitul alt ritual pastrat datorita caracterului sau mai direct de urare adresata individului. Nu prea sunt raspandite semanatul cu grau sau cu ovaz ca in alte parti. De asemenea nu este raspandit ritualul Vasilicai, cunoscut de comunele din jur si existent si astazi.

Nunta taraneasca presupune un ritual fixat de traditie in constiinta oamenilor. Ritualul se desfasoara in mai multe etape succesive:"ceremonia cererii in casatorie, venirea logodanilor, logodna si ceremonia care consfinteste dorinta legitima de unire a tinerilor-casatoria".

Obiceiuri de la mormantare

Pentru cei ce nu au fost botezati nu sunt slujiti in biserica, de asemenea nu sunt introduti in biserica cei care se sinucid, ritualul religios facandu-se afara. Pentru tinerii necasatoriti li se face slujba a mormantarii obisnuita , insa ei sunt insotiti de brad si imbracaminte ca de miri. Nu exista bocitoare de profesie si nici texte consacrate ritualului, fiecare isi plange ruda in felul sau.

Lasata secului- exista si la noi obiceiul strigaturilor constand dintr un dialog purtat de doi tineri fiecare pe varf de deal. Textul era improvizat, fara rima, avand un caracter satiric.

Paparudele- s-au umblat pe timpul verii cand era seceta, astazi obiceiul este total parasit.

Superstitii

Daca din neglijenta ai risipit sarea, poti sa stii ca ai sa te certi cu cineva.

Femeia sa nu umble de un picior desculta si cu celalalt incaltat ca ramane vaduva.

Nu e bine sa scoti gunoiul din casa dupa ce soarele a asfintit ca-ti cureti norocul.

Nu e bine sa arunci in foc parul ramas in urma pieptanaturii, ca te doare capul.

Daca se sterg doua persoane pe acelasi prosop se vor certa.

Daca, cainele urla prelung noaptea sau ziua, se spune ca, casa va ramane pustie, iar cand gaina canta cocoseste e semn ca va murii cineva din familie.

Cand te sperii de ceva rau, sa scuipi in san.

Locuinte

Oamenii si au durat case rezistente din lemn cioplit, lipite cu pamant asezate pe un zid care le ridica de la pamant si le apara de umezeala. Casele aveau in componenta o prispa, o tinda si doua camere in stanga si in dreapta tindei. Casele erau acoperite cu sindrila din stejar, fag sau brad. Cosul de fum raspundea in pod avand rostul de a sustine sindrila impotriva putrezirii grabnice si afumatul carnii si branzeturilor

Cultul religios

Prima biserica din comuna a fost o bisericuta din lemn construita in anul 1810. Locul unde a existat acea veche biserica se cunoaste cu exactitate si azi printr-o troita reconstruita in locul bisericii. In 1862 cand biserica de lemn nu mai corespundea nevoilor din cauza subrezirii, cat si a numarului mare de locuitori, s-a construit o noua biserica din piatra si caramida, in apropierea fostei bisericute. Acest locas a fost renovat in 1887 si a servit cultul religios pana in anul 1911, cand a fost sfintita actuala biserica.

Biserica actuala a fost zidita intre anii 1907 1908 si sfintita la 22 mai 1911. Este construita din piatra cioplita de mesteri italieni si acoperita cu tabla plumbuita. Asezarea bisericii a fost bine aleasa in centrul comunei pe o ridicatura de pamant. Biserica este formata din patru turle, acestea dand aspect de catedrala. In partea de nord a bisericii la o distanta de 15 m este construita clopotnita, tot din piatra fasonata ramasa de la constructia bisericii in anul 1909. Aceasta poseda doua clopote mari care dau un sunet armonizat, auzindu se in intreaga comuna.

Invatamant

La varfuri a luat fiinta intre anii 1838 -1840 o scoala sateasca pentru copii satului in numar destul de mare. In anul 1947, prin infiintarea ciclului II, s-au mai adaugat inca doua sali de clasa construite prin contributia cetatenilor, comitetul executiv al consiliului popular. Din 1961 scoala are sapte sali de clasa, doua coridoare, o cancelarie mare si un cabinet al directorului. La scoala Varfuri functioneaza din anul 1950 o biblioteca ce numara in prezent peste 2000 de volume de carti.

Scoala Ulmet

In anul 1908, datorita cresterii populatiei scolare si la insistentele satenilor din satul Ulmet a luat fiinta scoala. Pana atunci copiii din aceasta parte a comunei invatau la scoala din Varfuri si la scoala din satul Diaconesti. Pana in anul 1925 scoala a functionat intr-o casa particulara cand din initiativa unui grup de sateni si cu sprijinul Ministerului Instructiunii Publice sa se construiasca o scoala noua cu doua sali de clasa care s-a inaugurat pe 12 iulie 1925. In anul scolar 1964-1965 s-au construit inca doua sali de clasa, din contributia voluntara a cetatenilor si prin grija Comitetului Executiv al Consiliului Popular Varfuri, deoarece si in acest sat invatamantul a devenit de 7 ani si apoi de 8 ani .

Scoala Cojoiu

Anul 1919 a constituit pentru satenii din Cojoiu un eveniment important in viata culturala a satului, prin aceea ca la insistentele cetatenilor a luat fiinta o scoala elementara care a functionat intr-o casa particulara. La scoala din cojoiu a functionat clasele I-IV, iar o perioada de 11 ani a functionat si cursuri complementare pana la clasa a VII-a. In anul 1940 din cauza cutremurului scoala fiind avariata cursurile scolare s-au intrerupt pana in anul 1945, cand din initiativa invatatorilor si a primarului comunei de atunci scoala a fost renovata si cursurile s-au deschis din nou.

Scoala Carlanesti

In 1928 a fost construita scoala din Carlanesti la initiativa unui comitet de cetateni. Scoala a fost construita din barne cu o singura clasa si cancelarie. Dupa cutremurul din 1940 scoala a fost avariata si apoi reparata. Cursurile s au desfasurat regulat pana in primavara anului 1970, cand din cauza alunecarilor de teren ce au avut loc in comuna Varfuri, un numar de 11 case au fost distruse printre care si scoala despre care vorbim.

Dezvoltarea invatamantului prescolar

Pentru instruirea copiilor de varsta prescolara in anul 1948 dupa reforma invatamantului in comuna Varfuri a luat fiinta prima gradinita de copii,care a functionat in localul fostei primarii. In anul scolar 1971-1972 a luat fiinta o a doua gradinita de copii. Aceste gradinite functioneaza in satele Varfuri si Suvita. Ambele gradinite sunt dotate prin grija Inspectoratului scolar judetean cu mobilier si material didactic corespunzator.

In anul 1921 s-a infiintat prima biblioteca comunala care avea 200 de carti. A doua biblioteca s-a infiintat la scoala Cojoiu in ziua de 7 decembrie 1924. In anul 1921 a luat fiinta o noua biblioteca la scoala din centru. Tot in acest an a fost inzestrata,de catre Societatea Culturala judeteana Concertul in lunca , cu un numar de 300 volume si un dulap care se pastreaza si astazi.

Mijloace de comunicare

Pe raza comunei functioneaza doua agentii PTTR, una in centrul satului Varfuri, iar alta pe Suvita. Pentru a veni in ajutorul crescatorilor de animale exista im tehnician veterinar si un punct de insamantare artificiala, desavarsit de un salariat.

Transportul in comun cu autobuzul s-a introdus in Varfuri in anul 1960,cand un autobuz facea traseul de ori pe zi: Visinesti-Pucioasa, trecand prin Varfuri. In 1962 se da in folosinta traseul; Varfuri-Ploiesti cu doua curse pe zi. In 1963 a fost introdus inca un autobuz si traseul a fost prelungit pana la Targoviste. In 1965 se mai creeaza ruta Varfuri-Bucuresti, avand doua curse pe zi. La insistenta locuitorilor in 1969 se obtine aprobarea unei masini locale, care sa functioneze cu doua curse pe yi inter Varfuri si Pucioasa, lucru care duce in 1971 la marirea numarului de curse, de la doua la patru.

Trecutul patriotic

Cucerirea independentei de stat a insemnat deschiderea unui nou capitol in istoria patriei si in acelasi timp incheierea lungului sir de batalii antiotomane, pe care poporul nostru le-a purtat in timpul celor patru veacuri. Si varfureni au participat la sustinerea razboiului pentru independenta la Grivita, Plevna, Rahova si Zmardan.

In timpul primului razboiului mondial au murit in lupte ca adevarati eroi 90 fii ai satului. In amintirea lor ca drept recunostinta, locuitorii comunei au ridicat un frumos monument in anul 1923 din fondurile benevole stranse de la cetatenii din sat. Din initiativa primarului au fost aduse doua tunuri ce incadreaza monumentul.

In cel de-al doilea razboi mondial s-au jertfit pentru apararea patriei si pamantului stramosesc un numar de 66 eroi.

Primaria

Din punct de vedere administrativ nu se stie precis de cand exista primele organe de conducere ale comunei. Primul local al primariei alcatuit dintr-o singura camera construita din nuiele lipite cu pamant a existat pana in 1899. Al doilea local de primarie s-a construit 1900,din barne lipit cu pamant, alcatuit din doua camere si o sala de intrare. In 1938 s-a inceput constructia unui alt local de primarie alcatuit din cinci camere, un hol mare si o sala de festivitati. Din cauza celui de-al doilea razboi mondial lucrarile au stagnat. In 1945 localul a fost terminat,primaria a functionat in acest local pana in 1970.

Prezent

In 1983 s-a construit noua gradinita cu 3 sali de curs.

In 1984 s a refacut pictura bisericii., iar in 2003 s a montat centrala termica.

In 1985 a fost construit blocul pentru nefamilisti, acesta fiind format din 10 apartamente, dintre care numai 8 sunt locuite.

In 1987 s-a construit noua primarie,avand in componenta 9 camere si caminul cultural care este format din 6 camere si o biblioteca.. Toate acestea au fost construite din contributia populatiei.

In 1978 la scoala din Varfuri s-a construit o noua sala de clasa, iar in 2005 s-a montat centrala termica, s-au modernizat salile de clasa si s au montat calculatoare.

Cel mai varstnic locuitor al comunei este Uta Elisabeta de 102 ani.

Datele primariei

Viitor