Utilizarea resurselor si modificarea peisajului

Procesul intens de dezvoltare economica, specific epocii contemporane, imprima ritmuri accelerate valorificarii tuturor resurselor naturale si impulsioneaza activitatea de cercetare si atragere în circuitul economic de noi regiuni. Desi dezvoltarea fara precedent a economiei tarilor lumii antreneaza toate categoriile de resurse, acest proces este mai evident în cazul acelor resurse de substante care au un rol cu totul deosebit în economie. Valorificarea resurselor energetice si metalurgice, ca si a altor categorii de resurse naturale, constituie un factor deosebit de important al dezvoltarii economice în general, al intensificarii procesului de industrializare în special. În acelasi timp însa, prin utilizarea resurselor naturale se produc modificari ale peisajului, substantial, dar diferite în raport de tip si de volumul utilizat.

Exploatarea resurselor de combustibili fosili are un rol important în modificarea mediului. Repartitia teritoriala a industriei dintr-o regiune sau tara oarecare capata o anumita configuratie, influentata tocmai de aceste elemente.

a) Exploatarea carbunelui care precede valorificarea celorlalte resurse energetice clasice, a produs mari transformari în peisaj, nu numai prin procesul de extractie si prelucrare, dar si prin rolul pe care îl are aceasta resursa în atragerea si fixarea altor subramuri industriale. Înca de la mijlocul sec. al XIX-lea, exploatarea carbunelui a contribuit la aparitia unor industrii variate, încât regiunile carbonifere importante s-au transformat treptat în puternice concentrari industriale. Între acestea, pot fi mentionate Yorkshire, Appalachi, Ruhr, Donet, Kuznetk, Silezia Superioara si altele. Carbunele în general si cel cu slaba putere calorica în special se valorifica în zona de extractie. Ca urmare, aceasta resursa a exercitat o forta de atractie puternica asupra energiei electrice si termice, asupra productiei de cocs si produse siderurgice, - cât si asupra celor care deriva -chimice, neferoase, etc.

Primele unitati industriale aparute pe baza carbunelui care imprima un plus de originalitate peisajului acestor regiuni sunt centralele termo-electrice.

Prezenta lor este determinata de marele consum de energie electrica din instalatiile de spalare si tratare de la suprafata, precum si cele din subteran. Industria extractiva a carbunelui este astfel, în parte, consumatoarea propriei sale productii.

Productia carbunelui cocsificabil atrage industria cocsului, în care pe lânga cocs, produs indispensabil industriei siderurgice, se obtin gaze. În aceste conditii devine avantajoasa construirea uzinelor siderurgice, care au la îndemâna cocsul fara a mai utiliza mijloace de transport. Ca urmare, dupa anul 1950, se generalizeaza productia de fonta pe baza de cocs, încât uzinele siderurgice se desprind treptat de zonele care le furnizau carbunele din lemn si graviteaza tot mai mult spre bazinele carbonifere.

Aceasta repartitie teritoriala a uzinelor siderurgice nu are un caracter exclusiv: ea este specifica numai acelor întreprinderi în care este mai avantajoasa aducerea minereului de fier în zonele producatoare de cocs. Productia cocsului este însotita de cea a gazelor care constituie o materie prima de baza în industria chimica.

Valorificarea acestor gaze constituie o realizare deosebita deoarece se obtin o serie de produse importante: acid azotic, îngrasaminte, produse de sinteza, ajungându-se pâna la mase plastice.

O alta grupa de industrii grefate pe resursele de carbune utilizeaza energia produsa fie direct sub forma de carbune, fie indirect sub forma de energie electrica. Dintre industriile care sunt mari consumatoare de energie termica, fac parte cele de ciment, de produse refractare, care servesc totodata si siderurgia (otelariile, furnale, cocseriile). Posibilitatile largi de aprovizionare cu energie electrica se concretizeaza în diversitatea subramurilor industriei constructiilor de masini (utilaj minier, masini grele). De asemenea, pretul scazut al energiei electrice atrage de cele mai multe ori industria de aluminiu. Un exemplu în acest sens îl constituie uzina de la Lünen din bazinul Ruhr. Pe de alta parte, ramurile legate de carbune - "obligatorii" (termocentrale), "derivate" (cocsochimia), "asociate" (siderurgia, constructiile de masini), "paralele" (caramizi refractare) - necesita un numar apreciabil de forta de munca. Concentrarea populatiei, determinata de aceste activitati, a impus implantarea unor subramuri ale industriei bunurilor de consum. Astfel, treptat, se accentueaza diversificare industriei, desi rolul cel mai important continua sa-l detina subramurile bazate pe carbune.

Concentrarea puternica a industriei pe baza carbunelui se caracterizeaza printr-un trafic foarte intens si de aceea însotita de puternica dezvoltare a mijloacelor de transport terestre si pe apa.

Prezenta carbunelui de calitate superioara si în cantitati apreciabile are consecinte dintre cele mai vizibile în peisaj, atât datorita aparitiei unor puternice concentrari industriale cu o structura complexa, cât si datorita procesului de urbanizare extrem de evoluat în aceste zone.

Sunt numeroase regiunile industriale aparute pe baza carbunelui, dar caracterizate în prezent printr-o puternica diversificare a structurii industriei.

Concentrarea si diversificarea industriei în regiunile aparute pe baza carbunelui se traduc în densitati mari de populatie (500-1000 loc./km²) si în aglomeratii urbane de tipul celor din Anglia centrala, Ruhr, Donet.

b) Spre deosebire de carbune, a carui valorificare se reflecta pregnant chiar în peisajul regiunilor de exploatare, utilizarea hidrocarburilor si îndeosebi a petrolului, mai usor transportabil, contribuie la modificarea peisajului atât în zonele de extractie, cât si în regiuni mult mai îndepartate.

Utilizarea hidrocarburilor ca sursa de energie termica si productia mare de energie electrica atrag dezvoltarea industriei electro-metalurgice si îndeosebi a aluminiului. Un exemplu în acest sens îl constituie câmpurile gazeifere din Louisiana (SUA) si Lacq (Franta). Folosirea hidrocarburilor în zonele de extractie, ca si în cazul carbunelui, atrage diverse subramuri ale industriei materialelor de constructii (ciment, ceramica), mari consumatoare de combustibili.

În zonele bogate în hidrocarburi apare, de asemenea, dar nu obligatoriu, si industria petrochimica, care valorifica superior aceste resurse. Gazele obtinute în procesul de rafinare constituie materii prime care stau la baza productiei de mase plastice, cauciuc sintetic, detergenti, produse farmaceutice, etc.

Daca exploatarea si prelucrarea petrolului nu coincid teritorial, decât uneori, fiind în general vorba de o disociere, asocierea extractie-prelucrare devine mult mai necesara în cazul gazelor naturale, imprimând anumite caracteristici valorificarii. Astfel, gazele naturale din regiunea Lacq, din Texasul de vest sau Algeria, cu un continut ridicat de hidrogen sulfurat, cu actiune coroziva, impun un proces de purificare pentru a putea fi transformate si livrate consumatorilor. De aceea, uzinele de desulfurare constituie parte integranta a peisajului din zonele gazeifere respective.

Volumul rezervelor indica anumite directii valorificarii gazelor naturale. Astfel, exploatarea zacamintelor mici (câteva mil. m³) nu se justifica decât în masura în care exista o zona apropiata de consum, exploatarea servind în acest caz la aprovizionarea unui oras.

Zacamintele mari de ordinul miliardelor de m³, ca Lacq (Franta) sau Hassi-R' Mel (Algeria), prezinta importanta deosebita si justifica implantarea unor industrii bazate pe gaze. Crearea unor astfel de industrii în zonele de extractie sau în apropiere a fost determinata de dificultatea transportului gazelor la mari distante. Activitatea de lichefiere a gazelor naturale - prezenta într-un numar restrâns de state care dispun de gaze naturale, dar care se gaseste în plina ascensiune - favorizeaza extinderea valorificarii acestei resurse si în regiuni situate departe de locul de extractie.

Rolul gazelor naturale în dezvoltarea economica depinde într-o larga masura de alegerea directiilor de valorificare: utilizarea lor ca materie prima în industria chimica reprezinta orientarea cea mai judicioasa, dar si cu implicatii mai profunde asupra mediului înconjurator.

Peisajul creat prin valorificarea resurselor de petrol si gaze prezinta trasaturi specifice. Marea varietate a industriilor constituie nota distincta a regiunilor industriale bazate pe valorificarea hidrocarburilor lichide sau gazoase. Pornind de la rafinarea petrolului sau tratarea gazelor, regiunile se pot dezvolta în doua directii, în raport cu utilizarea chimica a gazelor sau pentru producerea energiei termice si electrice. De aici o varietate de industrii: petrochimica, metalurgica (otelarii electrice, uzine de aluminiu aprovizionate cu energie electrica produsa de termocentrale care folosesc petrolul si gazele naturale), industria constructoare de masini pe baza materialului propriu. Aceste trasaturi sunt specifice regiunii Golfului Mexic, sud-vestul Californiei si în special regiunii Los Angeles, regiunii Lacq, etc. ­

c) Industria extractiva si de prelucrare a resurselor de minereuri feroase si neferoase imprima si ea un aspect deosebit teritoriului. Prezenta centralelor miniere, dezvoltarea complexelor siderurgice si ale metalurgiei neferoase, care presupune existenta unui sistem de transport corespunzator, constituie factorii care genereaza densitati mari de populatie odata cu puternica dezvoltare a centrelor urbane. Anumite particularitati ale acestor resurse date de marimea volumului rezervelor si mai ales de calitatea minereurilor, determina deosebiri de la o regiune la alta, în ceea ce priveste valorificarea si ca urmare contributia lor la modificarea mediului. Cantitatea uriasa de minereu solicitata de industria metalurgica, continutul mediu sau slab în metal, constituie factori hotarâtori în amplasarea întreprinderilor industriale. Deoarece transportul minereului de calitate inferioara este nerentabil, se impune valorificarea minereului pe loc, adica în zonele de extractie, contribuind astfel la constituirea unor peisaje cu trasaturi specifice.

Importantele resurse de minereu de fier ale fostei URSS au favorizat constituirea unor puternice baze siderurgice, cum sunt din partea central-estica a Ucrainei - care folosesc minereurile de la Krivoi-Rog si Kerci si carbunii din bazinul Donetului - sau cea din Ural. Un exemplu similar îl constituie zacamintele de fier din jurul Lacului Superior.

Acestea împreuna cu posibilitatile de transport oferite de Marile Lacuri, au favorizat dezvoltarea aici, a unei importante baze siderurgice a SUA, care grupeaza un numar însemnat de centre de extractie a minereului si de prelucrare (Duluth, Milwaukee, Chicago, Detroit, etc.).

Minereurile cu continut redus în metal obliga, de asemenea, la o utilizare a lor în zonele de extractie. În acest sens, putem da ca exemplu Lorenei, regiune care concentreaza cele mai mari resurse de fier din Franta, dar a caror calitate medie sau slaba face neeconomic transportul minereurilor la distante mari.

De aceea, Lorena apare ca o regiune siderurgica strâns legata de prezenta minereurilor, în care s-au constituit trei grupari siderurgice: Metz-Thionville, Longway, Villerupt si Nancy.

Minereurile cu continut ridicat în metal sau sub forma de concentrate constituite - în numeroase cazuri - materia prima pentru unitati siderurgice care se gasesc departe de zona de extractie contribuind la modificarea peisajului în aceste regiuni. Utilizarea transporturilor maritime mai avantajoase datorita volumului acestor produse, explica prezenta unor mari întreprinderi metalurgice în porturi: Tokyo, Yokohama, Kobe, Hamburg, Bremen, Baltimore, Philadelphia, etc.

Pe lânga aceste elemente pozitive ce caracterizeaza peisajul general si valorificarea resurselor de substante utile - dezvoltarea diverselor subramuri industriale, a transporturilor, intensificarea procesului de urbanizare - acestea se extind teritorial si totodata se intensifica si procesele de degradare a mediului. Activitatea de extractie si de prelucrare a substantelor utile a determinat profunde transformari ale compozitiei scoartei si chiar forme noi de relief. Exploatarea unor cantitati enorme de substante utile din scoarta terestra a generat goluri subterane de dimensiuni considerabile, cu implicatii si la suprafata. Astfel, în zonele miniere sunt caracteristice fenomenele de tasare, care se reflecta în relief sub forma unor depresiuni: multe din aceste depresiuni, create pe locul vechilor regiuni de exploatare a sarii au devenit cuvete lacustre.

Valorificarea substantelor utile a condus si la aparitia unor forme pozitive de relief, haldele, create prin depozitarea vreme îndelungata a sterilului si a altor materiale rezultate din procesul de prelucrare si care constituie unul din elementele caracteristice peisajului regiunilor miniere.

d) Valorificarea resurselor de apa în diverse scopuri a produs profunde transformari în fizionomia retelei hidrografice. Reducerea rolului distructiv al râurilor, care se manifesta în unele regiuni prin puternice revarsari sau inundatii, a necesitat o interventie deosebit de activa a omului în peisaj, concretizata prin realizarea unor canalizari, îndiguiri si asanari.

Transformarea peisajului s-a efectuat nu numai prin lucrari întreprinse în scopul reducerii excesului de apa, cât si pentru acelea care aveau ca scop asigurarea resurselor de apa necesare industriei, agriculturii si populatiei. Odata cu dezvoltarea industriei si agriculturii, cu intensificarea procesului de urbanizare, creste considerabil cantitatea de apa necesara proceselor tehnologice, irigatiei si consumului populatiei. Ca urmare se construiesc noi canale menite sa satisfaca aceste cerinte.

Aceste lucrari se încadreaza în activitatea de valorificare complexa a retelei hidrografice în scopul alimentarii cu apa a asezarilor omenesti, industriei, agriculturii, precum si producerii energiei hidroelectrice. Lacurile de acumulare si barajele, deseori de mari proportii, centralele hidroelectrice, ca si sistemele de canale de irigatii care însotesc astfel de amenajari complexe ale retelei hidrografice, constituie elemente care imprima trasaturi noi peisajului. În plus, energia hidroelectrica produsa, ca si alte forme de energie contribuie la fixarea unor întreprinderi industriale caracteristice. Atractia exercitata de hidroenergie este determinata înainte de toate de costul scazut al energiei produse. Implantarea industriei bazata pe hidroenergie are caracter selectiv.

Se constata ca hidroenergia atrage toate ramurile industriei care necesita mari cantitati de electricitate, cum sunt industria aluminiului, nichelului, titanului, industria de prelucrare chimica a lemnului si altele.

Activitatea tot mai intensa de valorificare complexa a retelei hidrografice, care se desfasoara în zilele noastre, va schimba radical peisajul în numeroase zone ale globului. Grandioasele proiecte care vizeaza utilizarea marilor fluvii din Asia, America Latina atrag atentia în mod cu totul deosebit. Realizarea acestor proiecte va contribui nu numai la prevenirea inundatiilor, la asigurarea apei pentru irigatii si cresterea productivitatii în agricultura, dar si la producerea energiei electrice indispensabila exploatarii si prelucrarii unor resurse minerale de mare importanta pentru epoca contemporana.

Realizarea proiectelor gigantice care prevad utilizarea complexa a marilor fluvii ale Asiei, Huang He, Chang Jiang, Gange, Mekong va face posibila o dezvoltare a industriei si agriculturii în aceste zone. Construirea unor centrale electrice de mare capacitate pe cursul mijlociu al fluviului Chang Jiang va permite valorificarea zacamintelor de carbune, fier, mangan, wolfram, molibden, etc.

Totodata, de o mare însemnatate este regularizarea debitului acestui fluviu, ferind regiunea de inundatii. Crearea celor 46 centrale hidroelectrice pe Huang He - ­dintre care unele sunt deja în functiune - contribuie nu numai la asigurarea energiei electrice, dar si la evitarea inundatiilor, la extinderea irigatiilor în provinciile Shanxi, Henan.

Valorificarea fluviului Parana unde este în constructie cea mai mare centrala hidroelectrica din lume, va contribui la schimbarea înfatisarii acestui bazin. Despaduririle, devierea apelor acestui fluviu gigant si constructia unui lac de acumulare în aceeasi masura sunt numai câteva elemente care ilustreaza marile transformari ale peisajului.

e) Valorificarea solurilor si a resurselor biosferei a contribuit într-o mare masura la schimbarea peisajului. Cresterea populatiei si ca urmare a cerintelor alimentare a necesitat extinderea suprafetelor agricole. În acest scop, dar si pentru obtinerea lemnului de foc sau necesar industriei, s-a desfasurat o activitate intensa de despadurire.

Defrisarea, care a luat proportii uriase mai ales în ultima suta de ani, a contribuit nu numai la ruperea echilibrelor unor biocenoze, dar si la declansarea eroziunii accelerate pe suprafete întinse. Astfel de fenomene au capatat dimensiuni si ritmuri catastrofale în zona intertropicala, unde au creat un peisaj dezolant.

O alta formatiune vegetala naturala principala care a suferit profunde modificari, a fost cea a pajistilor naturale, îndeosebi cele din stepa si silvostepa. Activitatea de transformare a acestor pajisti dateaza din epoca în care s-a trecut la cultivarea pamântului, dar efectele ei au devenit tot mai evidente pe masura ce mijloacele de lucru s-au perfectionat si au permis întreprinderea unor importante actiuni de destelenire. Pe de alta parte, pasunatul excesiv a determinat reducerea calitatii pasunilor pe mari suprafete.

Modificarea învelisului vegetal natural a avut urmari asupra faunei, determinând disparitia conditiilor specifice mediului de viata pentru anumite specii de animale. Pe lânga aceasta actiune indirecta, omul a exercitat si o presiune directa si neîntrerupta asupra faunei prin vânatoare. Ca urmare, aria de repartitie a multor specii a suferit modificari importante, unele dintre acestea chiar disparând.

Rezulta deci, ca valorificarea resurselor naturale are ca efect transformarea profunda a peisajului. O viziune clara si rnultilaterala asupra mediului si o interventie sfiintifica a societatii omenesti constituie premisele unei valori-ficari capabile sa asigure mentinerea echilibrului componentelor mediului, atât de necesar vietii si activitatii omului.