VALEA DUNARII INTRE BRAILA SI PATLAGEANCA - STUDIU GEOMORFOLOGIC

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SCOALA DOCTORALA „SIMION MEHEDINTI”

VALEA DUNARII INTRE BRAILA SI

PATLAGEANCA - STUDIU GEOMORFOLOGIC

ARGUMENT

Valea Dunarii, intre Braila si Patlageanca, reprezinta unul dintre sectoarele Dunarii pentru care studiile de geomorfologie fluviala aplicata reprezinta, inca, o raritate. Bineinteles, lucrarile de ansamblu – fie asupra tarii, fie asupra provinciei istorice, Dobrogea, fie cu privire la Dunare, nu ocolesc aceasta entitate geografica, dar, analizarea in cadrul unor teritorii mult mai intinse face ca nivelul de evidentiere a particularitatilor sa ramana redus, ele fiind necesare si utile doar pentru formarea unei priviri generale pentru ca, de multe ori, abunda in descriptivism.

La o scara de analiza mai detaliata, studiile de mica amploare (publicate de-a lungul anilor sub forma articolelor stiintifice) au vizat mai mult domenii ca hidraulica, hidrologia, hidrogeologia, hidrotehnica, ocolind parca sfera de activitate a geomorfologiei. Studiile monografice asupra Vaii Dunarii (Dunarea intre Bazias si Ceatalul Izmail-Monografie hidrologica, Limnologia sectorului romanesc al Dunarii, Geografia Vaii Dunarii Romanesti etc.) raman valoroase, indiferent de data aparitiei lor.

Practic, lipsa unei analize amanuntite din punct de vedere geomorfologic asupra acestui sector de vale dintre Braila si Patlageanca, motiveaza alegerea subiectului de cercetare sub forma unei teze de doctorat.

Dar cercetarea s-a orientat cu precadere asupra albiei minore ce a beneficiat de o atentie suplimentara din partea noastra, motivata de o imbinare de trasaturi destul de originala atat din perspectiva analizei sistemice a datelor statistice obtinute de la diferite institutii cu atributii in domeniu (Administratia Nationala „Apele Romane” - Directia apelor „Dobrogea-Litoral”, Administratia Fluviala a Dunarii de Jos, Institutul de Studii si Proiectari pentru Imbunatatiri Funciare, Oficiul de Studii Pedologice si Agrochimice - Braila, Parcul Natural „Balta Mica a Brailei”) carora le multumim, cat si din numeroasele observatii de teren, desfasurate periodic, atent monitorizate de conducatorul stiintific, in toata etapa preliminara redactarii tezei de doctorat.

Intreaga suma de atribute desprinse din masuratori si din observatii directe, face ca analiza sa fie dificila pentru intregul sector de vale, tinand cont si de spatiul temporal alocat studiului, ceea ce poate genera unele confuzii, mai ales la nivelul finalitatii sale.

Suprafata bazinului hidrografic (kmp)

Suprafata bazinului hidrografic controlata de sectiunea de la intrarea in sistemul fluvial al ariei de studiu (kmp)

Suprafata din bazinul hidrografic controlata de sectiunea de la intrarea in aria de studiu (kmp)

Suprafata albiei in sectorul Braila-Patlageanca (inclusiv pe teritoriul Ucrainei) (kmp)

Suprafata ariei de studiu (kmp)

Lungimea totala a fluviului (km)

Lungimea fluviului in aria de studiu (km)

Tabel 1 Date morfometrice ale bazinului hidrografic al Dunarii

1.3 Istoricul cercetarilor fizico–geografice asupra Vaii Dunarii in aval de sectorul defileului

Complexitatea deosebita pe care o reprezinta analizarea sistemului fluvial al Dunarii ne determina sa privim in ansamblu principalele studii referitoare la cursul inferior si la mediul geografic, in care s-a format si a evoluat, in integralitatea sa. Astfel, se pot distinge doua mari etape ale cunoasterii cursului inferior al Dunarii:

- etapa empirica, care se intinde pe mai bine de doua milenii, in care toate informatiile pe care le detinem se bazeaza pe relatari, opinii, descrieri, chiar si schite fara a avea o consistenta stiintifica;

- etapa stiintifica, care incepe odata cu infiintarea Comisiei Europene a Dunarii (1856), cand apar primele lucrari bazate atat pe o temeinica cunoastere a fenomenelor, cat si pe interpretarea unor analize de teren. Secolul al XX-lea debuteaza cu primele cercetari stiintifice ale unor specialisti din diverse domenii (geografie, geologie, biologie, hidrotehnica etc.): Emm. de Martonne, Gh. Munteanu-Murgoci, Al. Dimitrescu-Aldem, G. Valsan, C. Bratescu, N. Popp, Gr. Antipa, I. Vidrascu etc. Dupa 1950, au aparut institutele de cercetare (INMH, IPACH, ISPIF, ICITID etc.), in cadrul carora s-au realizat cele mai importante studii ce vizau amenajarea complexa a Luncii Dunarii si lucrari cu caracter monografic (Zona de varsare a Dunarii - monografie hidrologica, Dunarea intre Bazias si Ceatal Izmail, Geografia Vaii Dunarii Romanesti etc.).

1.4 Incadrarea geografica a ariei de studiu

Aria de studiu se gaseste in partea terminala a bazinului hidrografic al Dunarii, la contactul cu delta si la doar 80 km de varsarea in Marea Neagra. Aceasta zona este denumita de majoritatea geografilor romani sectorul Dunarii maritime, in general pentru trasaturile morfologice ale albiei minore si in special pentru adancimea mai ridicata decat a sectoarelor din amonte. Incadrata din punct de vedere matematic intr-un patrulater imaginar, aria de studiu se desfasoara in latitudine pe circa 18’, iar in longitudine pe aproximativ 1° (fig. 1).

Albia majora este deosebit de extinsa (aproape 10 km) de-o parte si de alta a fluviului, in sectorul cuprins de la confluenta cu Dunarea Veche si pana la cea cu Siretul. Dupa ingustarea din dreptul Promontoriului Bugeacului, albia se extinde din nou intrerupta totusi de pintenul calcaros de la Isaccea. Limita estica si sudica este data de aliniamentul format de inaltimile Dobrogei de Nord. In nord, limita are un caracter administrativ, fiind data de frontiera cu Ucraina si R. Moldova. Aceasta limita cu caracter administrativ este trasata, mai departe, spre vest in lungul digului ce leaga localitatea Giurgiulesti (R. Moldova) de Galati. Intalnirea cu Campia Covurlui, in dreptul orasului Galati, impune o limita transanta si deosebit de clara. In cadrul Campiei Siretului Inferior, delimitarea domeniului Dunarii se face mult mai greu datorita lipsei urmelor lasate de fluviu (grinduri, privaluri, balti etc.), si de accea consideram ca vechea sosea care leaga Braila de Galati ar putea fi privita ca limita, mai ales ca urmareste o treapta mai inalta de relief, la peste 6-7 m.

Fig. 1 Incadrarea geografica a ariei de studiu; A – Bazinul hidrografic al Dunarii.

CAPITOLUL 2

CONCEPTE, METODE DE LUCRU SI FONDUL DE DATE

2.1.1 Conceptul de sistem geomorfologic fluvial.

Sistemul geomorfologic fluvial se prezinta ca o structura de forme si procese aflate in interactiune, care functioneaza individual si in comun pentru a asigura un complex de reliefuri (Ichim si colab., 1989)

Odata cu introducerea notiunii de holon, (Koestler, 1967) s-a desemnat structura organizatorica a oricarui sistem. Astfel, holonul este un sistem care se comporta simultan ca sistem si subsistem. Din punct de vedere ierarhic, in sistemul albiilor se disting trei niveluri holarhice de baza (subsisteme): sectiunea transversala a albiei, sectorul de albie si profilul longitudinal (Ichim si colab., 1989). In cazul studiului nostru ne vom referi doar la primele doua niveluri, analizarea profilului longitudinal fiind nerelevanta pentru un sector cu o pondere foarte redusa (3,24 %) din lungimea sa totala.

2.1.2 Conceptul de timp geomorfologic

Timpul geomorfologic este o notiune introdusa de Schumm si Lichty (1965) cu scopul de a pozitiona din punct de vedere spatial si temporal, cercetarile privind dinamica reliefului.

In functie de evolutia formelor de relief, acestea se pot raporta la trei unitati de timp:

- timpul ciclic (geologic) reprezinta o perioada majora din timpul geologic care se desfasoara pe parcursul a circa 1000000 ani, implicand un ciclu de eroziune;

- timpul graded (de echilibru dinamic) se refera la o secventa din timpul ciclic care ajunge pana la 1000 ani si in care se inregistreaza ajustari continue intre variabilele sistemului fluvial;

- timpul stationar (steady time) avand o lungime de o zi, o luna, cel mult un an, in care formele de relief pot fi privite independent de timp, pentru ca variabilele sistemului fluvial nu se schimba.

O alta maniera de abordare a dinamicii reliefului din punct de vedere spatial si temporal, a fost propusa de Church (1980) si se refera la timpul contemporan sau alfel spus, timpul experientei umane, ultimele sute de ani de cand beneficiem de volum insemnat de masuratori asupra fenomenelor din natura si pe baza carora se pot face cele mai multe analize.

2.1.3 Conceptul de echilibru

Notiunea de echilibru a starnit ample dezbateri pentru evaluarea dinamicii proceselor si a formelor geomorfologice. Astfel, la inceputul deceniului opt s-au propus mai multi termeni prin care sa se desemneze starea de echilibru in care se poate gasi albia unui rau in raport cu trecerea timpului. In opinia noastra, sistemul geomorfologic fluvial al Dunarii dintre Braila si Patlageanca se gaseste intr-un echilibru dinamic stabil cu schimbari de mica amploare absorbite prin capacitatea sa de autoreglare

2.1.4 Conceptul de prag geomorfologic si raspunsul complex al sistemului

Sistemele aflate departe de echilibru pot manifesta comportamente foarte diferite, imprevizibile si neasteptate. Saltul cantitativ si calitativ in evolutia unor fenomene geografice este cunoscut sub denumirea de prag. Concepul de prag geomorfologic a fost introdus de Schumm (1973): pragul reprezinta o zona critica in care are loc schimbarea sistemului de la o stare la alta. Mai tarziu (1979), acelasi autor reformuleaza definitia spunand ca un prag geomorfologic este un prag de stabilitate a formelor de relief care este depasit fie prin schimbari intrinsece ale reliefului insusi, fie prin schimbari progresive ale unei variabile externe.

In aria de studiu, se resimte prezenta lacurilor de baraj, din amonte, ca praguri extrinseci, prin diminuarea cantitatii de aluviuni transportate, ceea ce se repercuteaza, in primul rand, prin adancirea albiei.

2.2 Metode de lucru

Aparitia teoriei generale a sistemelor, in a doua jumatate a secolului al XX-lea, a condus la o schimbare fundamentala a manierei de abordare a fenomenelor naturale, moment in care s-a trecut de la observare si descriere, la masurare si cuantificare, de la aspectele literare ale consideratiilor geografice, la rigoarea si acuratetea care se obtin din procesarea datelor (Radoane si colab., 1996).

Tinand cont de caracterul aplicativ al studiului de fata, s-au ales metodele specifice geomorfologiei, impletite cu cele specifice altor stiinte, cu scopul atingerii unor rezultate pertinente si lipsite de echivoc. Pe seama acestor considerente, s-a urmarit ca demersul nostru sa aiba consistenta si coerenta pentru a se integra in cele trei etape de baza care s-au succedat in desfasurarea sa: constituirea fondului de date, prelucrarea si reprezentarea grafica a datelor; interpretarea rezultatelor si prezentarea concluziilor.

Cuantificarea in cazul studiului nostru a condus la obtinerea unor date prin care sa se poata descrie variatia energiei si a proceselor, dimensiunea formelor rezultate, cu finalitate in definirea sistemul fluvial analizat. Pentru ca acest demers sa se desfasoare in cele mai bune conditii, s-a schitat un proiect al experimentului, asa cum l-a denumit Krumbein (1955), in care se evidentiaza mai multi pasi: definitiile operationale (variabilele care descriu un sistem morfologic ce urmeaza a fi supuse masurarii, spre exemplu cele de la nivelul sectiunii transversale, sau de la nivelul sectorului de albie); scara de masurare (cele mai utilizate fiind scara intervalului, dar mai ales scara raportului); erorile de masurare (termenul de eroare nu are sensul de greseala, ci de imposibilitate de a afla valoarea exacta a unei marimi, datorita metodei de esantionare, operatorilor, instrumentelor, datorita metodei de analiza folosita); esantionarea propriu-zisa (reprezinta cel mai important pas in conditiile in care poate fi, in cadrul activitatii noastre, unica modalitate de investigare).

Ordonarea si descrierea datelor s-au realizat prin metode specifice statisticii matematice, prin punerea in evidenta a principalilor sai parametrii descriptivi. Acestia exprima tendinta de grupare a datelor (media aritmetica, mediana, modulul etc.), variabilitatea datelor (amplitudinea, deviatia standard, coeficientul de variatie), cat si parametrii simetriei repartitiei (coeficientul de asimetrie Pearson). Acesta etapa stiintifica este finalizata prin descrierea sistemului fluvial studiat de noi, un rol important il reprezinta materialul grafic (tabelele centralizatoare, grafice, profiluri si suporturi cartografice).

Reprezentarea grafica s-a realizat in coordonate rectangulare, folosindu-se, in functie de fenomenul analizat, diferite tipuri de scari:

- aritmetice (se caracterizeaza prin intervale uniforme, care impart axele, motiv pentru care se mai poate numi si scara liniara);

- logaritmice (intervalele nu sunt uniforme exprimand logaritmul numerelor ce corespund intervalelor de lungime ale celor doua axe, fiind denumita si scara neliniara); acest tip de scara este des folosita in studiul fenomenelor naturale care prezinta, de cele mai multe ori, manifestari neliniare;

Finalitatea reprezentarilor grafice o constituie diagramele. Exista reprezentari grafice (diagrame semilogaritmice) care folosesc o combinatie intre scara aritmetica, prezenta pe o axa si cea logaritmica intalnita pe cealalta axa.

A treia etapa a studiului nostru l-a constituit interpretarea rezultatelor si prezentarea concluziilor. Pentru ca rezultatele sa fie pertinente, s-a recurs la un obiectiv de baza al geomorfologiei: explicatia. Pentru aceasta, s-a apelat la modele pe baza carora sa poata fi descris si analizat un sistem. Cea mai utila si facila abordare o constituie regresia liniara, care indica gradul si intensitatea legaturilor dintre doua variabile, in care una este independenta (cauza), iar cealalta dependenta (efectul) de prima. Atunci cand relatia dintre cele doua nu prezinta liniaritate, s-au folosit alte tipuri de regresii: de putere (folosite pentru a prezenta relatiile dintre variabilele unei sectiuni transversale); logaritmice (exprima cel mai bine legaturile dintre debitul lichid si nivelul apei in cazul realizarii cheii limnimetrice); exponentiale (in cazul calcularii debitului de diferite valori de asigurare).

Atunci cand a intervenit un numar mai mare de variabile, s-a apelat la regresia multipla, lucru usurat de utilizarea calculatorului electronic. Pentru aplicarea acestui tip de regresie, se porneste de la realizarea matricei de corelatii in care se introduc toate variabilele pentru a se vedea nivelul senzitivitatii fiecareia dintre ele, dar si ordinea in care acestea intra in calculul ecuatiei regresiei multiple.

Prezentarea concluziilor exprimate pe seama rezultatelor obtinute s-a realizat cu ajutorul analizarii seriilor de timp. Acestea reprezinta un set sistematizat de valori ale unei variabile masurate la momente sau intervale de timp egale si successive. Pe baza componentelor regasite in serii de timp (tendinta, componenta periodica, componenta aleatorie) se pot realiza predictii privind desfasurarea in timp si in spatiu a fenomenului studiat.

2.3 Fondul de date

In cele ce urmeaza vom prezenta, in linii generale, structura fondului de date utilizat pentru intocmirea lucrarii noastre. Astfel se pot pune in evidenta:

a) date si informatii provenite de la institutii cu atributii in domeniu:

- datele si observatiile hidrologice si hidrometrice efectuate de catre Administratia Nationala „Apele Romane” la posturile hidrometrice din aria de studiu (tabelul 2) care au vizat masuratori zilnice ale nivelului, ale debitului lichid si solid; de asemenea, masuratori ale parametrilor morfologici si hidraulici ai albiei minore (aria sectiunii, latimea si adancimea albiei, viteza cursului de apa) atat la cota de etiaj, cat si la valori zilnice ale nivelului; reprezentari grafice ale profilurilor transversale ale albiei in dreptul sectiunilor de masurare si analize granulometrice ale aluviunilor in suspensie si tarate, dar si ale patului albiei.

- date privind morfologia albiei minore, necesare unei bune gestionari a navigabilitatii pe fluviu, obtinute pe baza masuratorilor executate de Administratia Fluviala a Dunarii de Jos; cea mai complexa serie de date s-a realizat intre anii 2004 si 2005, pe baza masurarii sectiunii transversale a albiei minore din 100 in 100 m cu cele mai moderne echipamente din care nu au lipsit ecosonda GPS si softurile specializate, ce au oferit o inalta precizie;

- date obtinute prin investigarea unor foraje, profiluri si analize granulometrice care au vizat albia majora din aria de studiu, executate de de institutii cu atributii in domeniu (ISPIF, IPACH etc.), inainte si dupa indiguirea acesteia;

- date privind descrierea calitativa si cantitativa (suprafata, varsta, componenta, speciile, informatii referitoare la suprafetele defrisate) a perdelei forestiere plantate in sectorul dig-mal din ariile indiguite realizate de Regia Nationala „Romsilva”;

Tabel 2 Informatii generale despre posturile hidrometice din aria de studiu

* mile marine

b) date obtinute cu ajutorul suporturilor cartografice:

- harti topografice 1:25000, editiile 1962 si 1984;

- harti topografice 1:100000, editia 1996;

- harti de pilotaj al Dunarii: editia austriaca publicat la scara 1:1250000 (1914), harti la scara 1:50000 (1937) si editii realizate la scara 1:25000 (1965, 1979, 1990 si 1996);

- planuri hidrotopografice ale albiei minore, executate la diferite scari (1:2000, 1:5000), in sectiunile dificile pentru navigatie, unde nu se mentin adancimi minime de cel putin 7 m la cota de etiaj;

- imagini satelitare furnizate de site-rile Google Earth si Yahoo maps pe baza carora s-a putut stabili situatia actuala din teren si s-au realizat masuratori asupra fenomenelor observate.

Pe langa aceste date care au constituit baza lucrarii noastre, un rol deosebit l-au reprezentat elementele obtinute prin intermediul observatiilor personale de teren, datele rezultate in urma unor analize de laborator (masuratori dendrometrice realizate pe esantioane de arbori situati in zona dig-mal sau analize granulometrice ale depozitelor de mal), precum si datele rezultate din consultarea materialului bibliografic.

O mare importanta in prelucrarea fondului de date l-au avut mijloacele electronice cu toate facilitatile sale: gestionarea datelor, reprezentarea grafica a acestora, realizarea rapida a tuturor analizelor in conditii de acuratete ridicata, sursa nelimitata de informatii furnizate de Internet fara de care misiunea nostra ar fi fost mult ingreunata, dar si imaginile satelitare care ne-au ajutat foarte mult la actualizarea materialului cartografic.

CAPITOLUL 3

FACTORII DE CONTROL AI ALBIEI MINORE A DUNARII,

LA NIVELUL ARIEI DE STUDIU

3.1 Cadrul teoretic de abordare a factorilor de control

Pornind de la afirmatia potrivit careia pot fi considerati factori de control toate variabilele independente la intrarea in sistem care determina schimbari si relatii de feedback, putem aprecia ca acestia reprezinta orice manifestare naturala sau antropica a carei actiune directa sau indirecta aduce modificari sistemului geomorfologic fluvial, transformandu-le apoi, in iesire (Ichim si colab

Pentru orice bazin hidrografic, indiferent de marimea lui, conform lui Schumm si Lichty (1965), exista 12 variabile din care 4 sunt considerate ca fiind independente si dominante (timpul, relieful, geologia si climatul), celelalte avand statutul de variabile dependente.

O propunere de ierarhizare a factorilor de control ar viza geologia (in special miscarile crustale), apoi relieful (ca volum deasupra nivelului de baza) si hidrografia (scurgerea lichida si solida) (cf. Ichim si colab 1989). La acestea putem adauga perdeaua forestiera plantata ce a modificat sectiunea transversala si implicit intreaga albie, apoi interventia antropica care, la nivelul sistemul fluvial analizat de noi, este foarte ampla.

Doua modalitati de abordare a factorilor de control au fost propuse de Ichim si colab

- identificarea pe baze constatative a fiecarei variabile de control care se implica in modelarea albiilor;

- analiza efectului unei singure variabile de control asupra modificarilor de la nivelul albiei.

Fata de aspectele prezentate in abordarea albiei Dunarii, vom considera ca factori de control toate variabilele independente de la intrarea in sistem, pe fondul conditiilor din intregul bazin hidrografic. Urmarirea acestora la scara timpului graded si a timpului steady time (stationar) ajuta la identificarea conditiilor in care a fost modelata albia fluviului. In cele ce urmeaza vom considera factori de control:

- Geologia;

- Relieful (ca volum deasupra nivelului de baza);

- Conditiile climatice;

- Conditiile hidrologice (scurgerea lichida si scurgerea solida);

- Perdeaua forestiera plantata pe ambele maluri ale albiei;

- Interventia antropica.

3.2 Geologia ariei de studiu

3.2.1 Structura si alcatuirea geologica a ariei de studiu

Scoate la iveala contrastul dintre tineretea vaii fluviului si vechimea Platformei Covurlui (partea „coborata” a Orogenului Nord Dobrogean) care dateaza din era paleozoica, cea care sustine intregul edificiu al Dunarii, in aria de studiu. Platforma Covurlui este alcatuita dintr-un fundament identic cu cel al Orogenului Nord Dobrogean si prezinta o cuvertura sedimentara cu formatiuni neogene si cuaternare. In toata perioada de sedimentare, aria de studiu se gasea la limita dintre Bazinul Dacic care acoperea Platforma Moesica si Bazinul Euxinic, situat la est de Orogenul Nord Dobrogean, fapt ce a condus la realizarea unor alternante a depozitelor marin-salmastre euxinice cu cele de origine fluvio-lacustre, care au umplut patul vaii Dunarii. Grosimea mare a acestor depozitelor a scos in evidenta faptul ca in toata perioada de sedimentare, miscarile tectonice negative au fost deosebit de active. Manifestarea acestor miscari (neotectonice) si in Cuaternar a jucat un rol important in realizarea arhitecturii actuale a fluvilui in aria de studiu: stocaje aluvionare intre Braila si Galati, adancimi mari ale albiei, mult sub nivelul marii la Grindu, lipsa teraselor, pierderea contactului albiei (Bratul Macin) cu Orogenul Nord Dobrogean. Pe baza apectelor prezentate s-au conturat doua tipuri de arii neotectonice cu:

- miscari neotectonice de coborare incepute in Pleistocen, ce se manifesta si astazi, intalnite in vestul ariei de studiu (Campia Siretului Inferior) si la contactul cu Delta Dunarii;

Pe fondul evenimentelor tectonice din Cuaternar, cat si datorita interactiunii dintre Lacul Cuaternar situat in sudul si sud-estul Romaniei si eustatismul Marii Negre, traseul Dunarii s-a format succesiv de la vest spre est, aspect dovedit prin scaderea numarului de terase pana la disparitie. Noi consideram ca sectorul dunarean cuprins in aria de studiu a avut functia unui culoar intre Bazinul Euxinic si Bazinul Dacic, dovedit de structura variata si grosimea mare a depozitelor subaluviale, lipsa teraselor sapate de Dunare, ceea ce se explica prin puternice miscari tectonice negative, cat si prin retragerea relativ tarzie a Lacului Cuaternar, in aval de Braila.

Fig. 2 Arii neotectonice in sectorul dunarean cuprins intre Braila si Patlageanca

3.3 Relieful bazinului hidrografic al Dunarii

Morfologia albiei este influentata in mod direct, de relief (ca volum deasupra nivelului de baza), prin energia pe care o introduce in sistem cu scopul de a directiona gravitational intregul flux de materie (apa si sediment) spre nivelul de baza. In opinia noastra, tratarea in ansamblu a reliefului din intregul bazin hidrografic al Dunarii ne ajuta la evaluarea principalelor intrari (materie si energie) in sistemul geomorfologic fluvial dintre Braila si Patlageanca. Astfel, in cursul superior, Muntii Alpi domina altimetric bazinul cu altitudini ce depasesc 4000 m, unde cei mai multi afluenti si-au adancit vaile, ceea ce a face ca viteza apei sa fie ridicata, in contrast cu masivele hercinice situate la nord. Panta albiei Dunarii scade de la 1,1 ‰ la 0,23 ‰, dar se mentine ridicata in comparatie cu sectoarele din aval. In cursul mijlociu, Dunarea isi modifica fundamental trasaturile, in sensul ca albia este mult largita si prezinta caracteristicile unei ape dintr-o regiune de deal sau de campie, dar primeste cei mai importanti afluenti ai sai din regiuni montane: Tisa din Carpati, Drava si Sava din Alpi. Totodata, panta fluviului scade foarte mult, de la 0,43 ‰ pana la 0,04 ‰. Cursul inferior se suprapune in cea mai mare parte peste teritoriul Romaniei, unde Carpatii au o altitudine medie de 840 m si 90 % din suprafata lor se gaseste sub 1500 m sau faptul ca energia reliefului, in regiunile deluroase variaza de la 25 m la 250 m, iar in treapta campiilor aceasta scade la 20-25 m.

3.4 Clima bazinului hidrografic al Dunarii

Bazinul Dunarii ocupa un teritoriu extins (aproximativ 8 % din suprafata Europei), motiv pentru care la nivelul sau interfereaza 3 tipuri de climate cu caracteristici diferite, impunand fluviului un regim hidrologic complex. Cantitatile cele mai ridicate de precipitatii (peste 2000 mm/an) se inregistreaza in vestul (Muntii Alpi) si sud-vestul bazinului (Muntii Dinarici), contribuind la formarea debitului, cu cresteri spectaculoase, de la 580 mc/s (inainte de confluenta cu Innul) la 5485 mc/s la Orsova. In cursul inferior, cantitatea mult mai redusa de precipitatii (in ariile montane - putin peste 1000 mm/an), impune cresteri moderate, motiv pentru care la intrarea in delta (Ceatal Izmail) debitul lichid mediu sa inregistreze 6478 mc/s. Cresterea temperaturii aerului primavara, in sectorul superior, provoaca topirea timpurie a zapezii in Alpi, suprapunerea peste debitele maxime din sectorul mijlociu, favorizeaza inregistrarea unor debite maxime extreme pe cursul romanesc al Dunarii, asa cum s-a intamplat in primavara anului 2006.

Scurgerea lichida

In cadrul sistemului fluvial al albiei debitul lichid si solid detin rolul variabilelor de control. Daca debitul lichid impune marimea albiei, debitul solid dicteaza stabililitatea sau instabilitatea acesteia. Iata de ce, analizarea regimului hidrologic al fluviului este o conditie de baza in cunoasterea dinamicii actuale a albiei fluviului.

Regimul scurgerii apei Dunarii are numeroase particularitati ce difera de la sectorul superior la cel inferior, fiind influentat atat de factori fizico-geografici, cat si de factorii antropici care si-au pus amprenta, mai ales in ultimele patru decenii. Din analiza detaliata a epurei debitelor medii multianuale ale afluentilor cu bazine hidrografice mai mari de 4000 kmp, de-a lungul Dunarii (Dunarea intre Bazias si Ceatal Izmail, 1967; Geografia Romaniei, 1983; P. Gastescu, 1990; I.Pisota, 1995; Danube Basin Analysis - WFD Roof Report 2004 - International Commission for the Protection of the Danube River) se pot constata mai multe diferentiri pe care le vom mentiona in cele ce urmeaza (fig.3).

Cursul superior al Dunarii se desfasoara de la izvoare (la unirea celor doi afluenti – Brege si Brigach) si pana la Poarta Devin, unde se constata faptul ca aportul principal de apa este dat de afluentii de pe flancul nordic al Alpilor (Iller, Lech, Isar, Inn, Traun, Enns) ce au o alimentare nivo-glaciara. Dintre acestia cel mai important este Innul, cu un debit mediu, la confluenta de 735 mc/s, mai mare decat al Dunarii (580 mc/s). Debite maxime se inregistreaza in iunie-august cand se combina cu ploile atlantice si pot ajunge la 4000 mc/s, in timp ce debitele minime apar in perioada ianuarie-aprilie. De altfel, afluentii de pe dreapta furnizeaza circa 86,24 % din cantitatea de apa pe care o primeste fluviul in acest sector.

Cursul mijlociu se desfasoara de la Poarta Devin pana la Bazias unde se inregistreaza cel mai insemnat aport de apa, de aproximativ 57,3 % din totalul debitului afluent. Pana la Visegrád, Dunarea primeste mai multi afluenti, atat pe stanga, din Muntii Tatra (Váh, Hron si Ipoly), cat si pe dreapta (Rabá si Sió). Regimul de scurgere este determinat de cei mai importanti afluenti ai Dunarii: Drava, Sava si Tisa. Primii doi izvorasc din sud-estul Alpilor, dintr-o regiune in care se inregistreaza cea mai mare cantitate de precipitatii din tot bazinul Dunarii, ceea ce explica debitele maxime, rezultate prin coincidenta precipitatiilor maxime cu topirea zapezilor din primavara, dar si debitele minime de la sfarsitul verii. Peste acesta trasatura, in cazul Savei, se suprapune nuanta mediteraneana care conduce la aparitia celui de-al doilea maxim hidrologic, in noiembrie–decembrie. La acestia se adauga Tisa cu un regim de tip carpatic, cu ape mari primavara si mici toamna. Cresterea temperaturii aerului primavara, in sectorul superior, provoaca topirea timpurie a zapezii in Alpi. Atunci cand se suprapune peste debitele maxime din sectorul mijlociu, favorizeaza inregistrarea unor debite maxime extreme pe cursul romanesc al Dunarii, asa cum s-a intamplat in primavara anului 2006.

Cursul inferior incepe chiar de la intrarea fluviului in tara. Dintre toate sectoarele, acesta detine cea mai mica pondere in ceea ce priveste debitul mediu, furnizat de afluenti cu bazine hidrografice mai mari de 4000 kmp (14 %). De asemenea, predomina aportul afluentilor de dreapta (83,17 %) in comparatie cu celelalte sectoare in care predomina aportul afluentilor de stanga. In aval de lacul de la Portile de Fier I, cei mai importanti afluenti ai Dunarii provin de pe teritoriul tarii noastre ( Jiu – 86 mc/s, Olt – 174 mc/s si Arges – 71 mc/s), in timp ce afluentii de pe stanga sunt mult mai mici, doar Isker ajunge la un debit mediu de 54 mc/s. In sectorul baltilor, dintre Calarasi si Braila, primeste apele Ialomitei, cu un debit mediu de 45 mc/s. In aval de Braila Dunarea primeste cel mai important afluent de pe teritoriul Romaniei, Siretul – 240 mc/s, dupa care urmeaza confluenta cu Prutul – 110 mc/s.

In concluzie, putem afirma ca regimul scurgerii Dunarii este influentat de afluentii alpini, din sectorul superior care totalizeaza un debit mediu multianual de aproximativ 1672 mc/s si mai ales de marea confluenta din jurul Belgradului unde primeste circa 3167 mc/s de la Drava, Sava, Tisa si Morava. Asa cum am mai spus, acestia influenteaza decisiv regimul de scurgere al Dunarii. Daca inainte de confluenta cu Innul are un debit multianual de doar 580 mc/s, imediat isi dubleaza valoarea si continua sa creasca, ajungand la Viena sa inregistreze 1920 mc/s, la Budapesta 2350 mc/s, iar dupa marea confluenta din jurul Belgradului, debitul se dubleaza din nou, pana la valoarea de 5300 mc/s. In sectorul inferior, care reprezinta aproximativ 38 % din lungimea totala, nu se inregistreaza cresteri spectaculoase de debit, ci doar de la 5485 mc/s (Orsova) pana la 6478 mc/s (Ceatal Izmail).

3.5.1 Scurgerea lichida medie

Din analiza datelor de la punctele hidrometrice de pe cursul inferior al Dunarii, se poate constata o crestere de peste 15 % intre Orsova si Ceatal Izmail (tabelul 3.1), foarte apropiata de valoarea obtinuta prin cumularea debitului provenit de la principalii afluenti (cu bazin hidrografic mai mare 4000 kmp), prezentata in fig. 4. Un bun indicator pentru a evidentia variatia spatiala a scurgerii medii este raportul dintre suprafata bazinului (F) si debitul mediu specific – q (l/s · kmp). Acesta din urma are un rol deosebit in desfasurarea tuturor proceselor geomorfologice si hidrologice din cadrul unui bazin hidrografic. De aceea este folosit in numeroase corelatii cu celelalte variabile ale bazinului hidrografic, stabilindu-se astfel, relatii de cauzalitate. In ceea ce ne priveste, Dunarea, in sectorul romanesc, prezinta o scadere a cantitatii de apa care se scurge in unitatea de timp pe suprafata aferenta bazinului, spre aval, de la 9,51 l/s · kmp - Orsova pana la 8,15 l/s · kmp – Ceatal Izmail. Referindu-ne la graficul din fig. 3.3 se constata o puternica corelatie data de coeficientul de determinare, cu toate ca relatia dintre cele doua variabile este inversa. Si cu aceasta ocazie se poate demostra ca reteaua hidrografica a tarii noastre nu influenteaza decat intr-o mica masura regimul scurgerii fluviului Dunarea.

3.5.2 Scurgerea lichida maxima

Grupand pe luni valorile maxime ale debitelor, ajungem la concluzia ca acestea se inregistreaza cu precadere in anotimpul de primavara, mai ales in luna aprilie, evidentiindu-se 61 de aparitii in perioada 1941-2001. Acest aspect este in concordanta cu ceea ce prezentam la inceputul capitolului, referitor la faptul ca alimentarea din Alpi detine cea mai mare influenta in formarea debitului Dunarii. In iernile blande, topirea timpurie a zapezilor din Alpi se suprapune peste maximul mediteranean, favorizand inregistrarea unor valori ridicate in decembrie, ianuarie si februarie. Maxime se pot inregistra la sfarsitul primaverii sau inceputul verii, pe fondul inregistrarii unor temperaturi mai reduse care tin blocata in munti, zapada mai mult timp.

3.5.3 Viiturile

Capacitatea mare de stocare a apelor in albia minora face ca in cazul viiturilor de pe Dunare, acestea sa se desfasoare pe perioade lungi de timp, in una, doua sau mai multe luni, iar cresterea si scaderea nivelului apei se realizeaza cu doar cativa centimetri pe zi (in anul 2006, cresterea maxima a fost de 19 cm in zilele de 16-17 martie). Raportand durata viiturilor la debite mai mari de 11000 mc/s, se poate constata ca cea din 1970 s-a mentinut cel mai mult - 145 zile, urmata de cele din 2006 - 109 zile si 2005 - 67 zile. Acestea ocupa, in majoritate, lunile martie, aprilie si mai.

3.5.4 Repartitia scurgerii lichide din timpul anului

La nivel sezonier scurgerea medie este aproximativ egala pe intreg cursul inferior. Primavara se inregistreaza volumul maxim de circa 34 %, toamna cel minim de 18 %, iar vara si iarna, 25 %, respectiv 23 %. Totusi se poate observa ca vara, ponderea volumului scurs creste in cursul inferior odata cu apropierea de Marea Neagra, explicata prin regimul de tip carpatic al retelei hidrografice din tara noastra. In schimb, primavara, ponderea volumului scurs de apa scade de la Bazias spre Sulina, cauza fiind inregistrarea mai devreme a apelor mari in cursul mijlociu decat in cursul inferior, unde reteaua hidrografica poseda trasaturile unui regim de scurgere mediteranean.

3.5.5 Curbele caracteristice ale debitelor lichide

3.5.5.1 Cheia limnimetrica

Reprezinta corelatia grafica dintre nivelul si debitul apei in sectiunea pe care o strabate. Datorita corelatiei puternice dintre cele doua variabile se pot determina cu o buna precizie, valorile debitului si dinamica in timp a variatiei curbei descrise de acestea.

Reprezentarea cheii limnimetrice pentru postul hidrometric de la Braila (Km 167) in anii 1965 si 2005 evidentiaza un spor de nivel explicabil prin incorsetarea albiei minore. In anul 1965 sectiunea de la Km 167 era partial modificata, fiind indiguit doar malul stang (fig. 5). Ulterior, in cursul anilor ’70, s-a indiguit si malul drept, ceea ce a condus la un spor al debitului cu consecinte asupra cresterii nivelului apei. Pe baza modelului logaritmic am putut stabili o crestere a nivelului apei cu aproximativ 29 cm la un debit de 14000 mc/s, intre anii 1965 (623,32 cm) si 2005 (652,32 cm), dar care se anuleaza la un debit de 6000 mc/s, (314,15 cm in 1965 si 315,27 cm in 2005.

3.5.5.2 Curba de asigurare empirica a debitelor medii anuale

Pentru construirea acestui tip de reprezentare grafica (fig. 6) se foloseste calculul de probabilitate, pe baza formulei lui Weibull ( p = m / n+1 x 100% ), in care m este numarul de ordine, ordonat descrescator, iar n reprezinta numarul total de termeni. Cu ajutorul acestui tip de calcul se poate determina pe baze probabilistice, debitul de umplere a albiei minore (bankfull discharge). Acest debit are valori de asigurare cuprinse intre 2–10 % si este raspunzator de intensificarea proceselor geomorfologice de la nivelul albiei minore.

 

Dupa calcularea valorii de asigurare pentru fiecare debit, conform formulei lui Weibull, se trece la aplicarea modelelor matematice (liniar, logaritmic, de putere, exponential) in vederea stabilirii celei mai puternice corelatii. In cazul ariei noastre de studiu, functia exponentiala se incadreaza cel mai bine in conditiile impuse de noi. Pe baza ecuatiei exponentiale obtinute pentru fiecare post hidrometric (Braila, Grindu, Isaccea si Ceatal Izmail), s-au putut calcula debite cu diferite valori de asigurare (2, 10, 50 si 90 %) (tabel 3).

3.5.5.3 Curba de frecventa a debitelor medii anuale

Pentru cele patru siruri de date care apartin posturilor hidrometrice Braila, Grindu, Isaccea si Ceatal Izmail, amplitudinea intervalului de frecventa este 700 mc/s. Cu ajutorul rezultatelor obtinute in urma gruparii sirului de date s-au construit histograme pentru fiecare din cele patru posturi hidrometrice (Fig. 7). S-a constatat ca in toate cazurile repartitiile prezinta un singur „varf ”, motiv pentru care se numesc unimodale, cu un grad redus de asimetrie.

Cele mai multe aparitii ale debitelor se intalnesc in intervalul cuprins intre 6301–7000 mc/s la toate posturile, mai putin la Braila unde predomina intervalul 5601–6300 mc/s.Faptul ca in acest sector Dunarea primeste cel mai important afluent de pe teritoriul Romaniei, Siretul, se resimte chiar de la Grindu unde se inregistreaza cel mai mare numar de aparitii (21) in intervalul 6301–7000 mc/s. Cresterea valorii debitului a condus la aparitia celui de-al optulea interval, la Ceatal Izmail, fiind de peste 9100 mc/s. Faptul ca acest post hidrometric se afla situat intr-un sector ce evolueaza in regim natural (rolul de atenuator al albiei majore), se concretizeaza printr-un numar mai mic de aparitii (20) ale debitelor in intervalul cu cea mare frecventa de 6301–7000 mc/s.

3.5.6 Variatia debitului lichid in perioada 1941–2006

Seriile de timp discrete, asa cum se numesc inregistrarile realizate la intervale de timp bine stabilite, indica nivelul shimbarilor din cadrul unui sistem natural. Aceste schimbari, in opinia lui Rao (1980) citat de Radoane si colab., (1996), sunt clasificate astfel: i) regulate, cand oscilatiile sunt uniforme in jurul unei medii statistice; ii) prag, cand au loc modificari ample fara revenirea la pozitia dinaintea perturbarii acestora; iii) cu rampa, cand fenomenul inregistrat evolueaza pe o panta mai redusa, in cazul nostru in perioada 1971-1980 cand cresterea debitului s-a realizat progresiv; iii) tranzitare cu variatii bruste, dar cu revenire la pozitia anterioara schimbarii, asemenea momentului producerii viiturii din 1970.

Hidrograful debitului mediu anual inregistrat la postul hidrometric Braila prezinta un interval cu un debit semnificativ mai ridicat decat media si doua intervale, situate de-o parte si de alta a primului, cu valori mult mai reduse.

In abordarea traditionala, variatiile seriilor de timp sunt privite ca o rezultanta a suprapunerii urmatoarelor componente: tendinta (T), periodicitatea (P) si reziduu (E). Astfel, modelul clasic de descompunere a seriile de timp este de forma: Y = T + P + E. Primele doua componente prezinta variatii sistematice, iar componenta reziduala descrie variatiile intamplatoare (aleatoare).

Aplicarea metodei Ballot–Benson, putem aprecia faptul ca la postul hidrometric Braila se individualizeaza trei cicluri de variatie, in care se constata o insemnata diferenta cantitativa a debitului lichid. Limitele acestor cicluri au fost trasate in punctele extreme ale aplicatiei Ballot–Benson, la inflexiunea curbei, locul indicand prezenta unei cauze durabile ce a provoacat schimbarea (fig. 8). Cu toate ca rezultatele obtinute in cadrul acestui capitol au demonstrat o evidenta uniformitate a variatiei debitelor lichide in sectorul Braila-Patlageanca, prezentam valorile obtinute pentru cele patru posturi hidrometrice unde se observa intervale cu o durata cuprinsa intre 18 si 23 ani. Individualizarea acestor cicluri de variatie poate contribui la explicarea alternantei agradare–degradare ce se manifesta la nivelul albiei fluviului (tabel 4 ).

Tabel 4 Cicluri de variatie a debitului lichid in sectorul cupris intre Braila si Patlageanca

3.5.7 Problema nivelului si a debitului de maluri pline (bankfull, bankfull discharge)

Debitul de maluri pline (bankfull discharge) reprezinta o notiune extrem de utila pentru geomorfologi si in acelasi timp deosebit de discutata. Pe langa geomorfologi, ceilalti specialisi (hidrologi, ingineri) sunt interesati de aceasta problema atat pentru lucrarile de hidroamelioratii, cat si pentru toate constructiile monumentale din lungul cursurilor de rau.

In sectorul nostru de studiu, aprecirea nivelului si a debitului de maluri pline (bankfull) s-a realizat prin trei metode diferite.

Prima metoda se refera la construirea unui grafic pe baza caruia sa fie prezentata corelatia dintre nivel si debit. Pentru aceasta s-au folosit toate valorile masuratorilor expeditionare din intervalul 1965–2006 (350 valori pentru fiecare din cele doi parametrii hidrologici). Este cunoscut faptul ca odata cu cresterea debitului creste rapid si nivelul. In momentul cand apa se revarsa peste maluri, in albia majora aceasta crestere este incetinita creand o inflexiune a norului de puncte (fig. 9).

In sectiunea de la Braila, valorile (nivel si debit) au fost sortate descrescator, in functie de debit pentru toata perioada 1965-2006, dupa care s-au grupat in doua categorii,
sub 7000 mc/s si peste 7000 mc/s.

De ce am ales valoare de 7000 mc/s ca limita intre cele doua intervale?

Analizarea cheii limnimetrice pe toata perioada ne-a condus la aceasta valoare a debitului ce corespunde valorii nivelului de 380–410 cm. Acest nivel cumulat cu cota etiaj care, la Braila, este de 1,076 m fata de nivelul M. Negre, ajunge la altitudinea grindurilor (5-6 m) dispuse in lungul malurilor. In sprijinul acestei alegeri mai este si cota de atentie a fluviului (460 cm la Braila) la care apa atinge deja 1/3 din lungimea digului de aparare Braila–Galati. Graficul construit de noi confirma toate argumentele expuse pana acum. Astfel, inflexiunea norului de puncte se realizeaza la aproximativ 7000 mc/s si la un nivel cuprins intre 380 si 400 cm. Cele doua linii de regresie se intalnesc in aceasta curbura. Nu in ultimul rand, se poate constata ca, la peste 7000 mc/s, punctele de grafic nu mai sunt asa de concentrate, corelatia dintre nivel si debit scade (R² – de la 0.9025 la 0,8867), ceea ce ne face sa credem ca a intervenit „ceva” in relatia dintre cele doua variabile. Acel „ceva” nu este decat revarsarea apei peste maluri care a condus la o reducere a nivelului in raport cu debitul. Panta regresiei liniare a debitului de peste 7000 mc/s s-a redus semnificativ tocmai datorita acestui motiv.

Cea de-a doua metoda implica un numar mai mare de calcule, dar sunt finalizate prin rezultate mult mai exacte si se bazeaza pe probabilitatea de aparitie a valorii calculate cu posibilitatea de depasire. Aceasta metoda poarta denumirea de distributia Log-Pearson tip III si este recomandata de U.S. Water Advisory Committee on Water Data (1982), fiind descrisa in Guidelines for Determining Flood Flow Frequency (1981). Pentru realizarea distributiei Log-Pearson tip III se impune parcurgerea mai multor pasi pana la obtinerea rezultatului final. Primul alege lungimea sirului de date si toate aspectele (variatii ale debitului maxim, modificari ample in morfologia albiei in perioada analizata) care pot distorsiona rezultatul final. Dupa aceea se ordoneza debitele maxime anuale in ordine descrescatoare pentru a se calcula perioada de revenire (Tr) cu ajutorul formulei:

Tr = (n + 1) / m,   (1)

unde n reprezinta numarul de valori, iar m este rangul unui termen din sir. Odata stabilita perioada de revenire se poate calcula probabilitatea de depasire (EP) a fiecarui debit, pe baza formulei:

EP = 1/Tr (2)

Un alt pas consta in extragerea logaritmului pentru fiecare valoare din sir, dupa care se realizeaza media aritmetica atat pentru sirul valorilor naturale, cat si pentru cel logaritmat. Pentru a reduce timpul si numarul interminabil de calcule, softul Excel este de mare ajutor in realizarea urmatorului pas, cel al calcularii cu ajutorul formulelor a variatiei, deviatiei standard si coeficientului de asimetrie al sirului. Pentru obtinerea valorii debitului la un anumit interval de repetare se aplica formula:

σ · logQ)   (3)

in care med log Q – media aritmetica a valorilor debitului logaritmat, K – se obtine cu ajutorul tabelului de frecventa (Haan, 1977) pentru intervalul de revenire de 1.01, 2, 10, 25, 50,100, 200 ani, pe baza coeficientul de asimetrie calculat in prealabil si σ – deviatia standard a sirului de valori.

O treia metoda, deosebit de utila pentru stabilirea debitului de maluri pline, este observatia in teren, apoi compararea cu rezultatele obtinute prin calcul. In fig. 10 A se poate observa linia paralela cu luciul apei (cota zilei 274 cm – 11 februarie 2008) ce uneste partea superioara a malului puternic erodat si corespunde amprentei lasate de acest debit pe pontonul bacului. Un alt argument ar fi ca urmatorul „semn” din mal se apropie de nivelul grindurilor si deci un debit mult prea mare (fig. 10 B). Se poate aprecia astfel ca nivelul dominant este cel de 380–410 cm ce ii corespunde un debit de 7300–7500 mc/s, conform cheii limnimetrice stabilite in anul 2006.

Fig. 10 A - Nivelul de bankfull la Braila (dreapta trasata la nivelul pontonului si a malului erodat); B – Principalele repere de identificare ale nivelului de bankfull (1-nivelul de 699 cm, inregistrat la inundatiile din 2006, 2- nivelul de bankfull, 3 – grindul fluvial de 5-6 m) (foto Canciu)

Toate argumentele expuse, impreuna cu observatiile noastre de teren ne indreptateste sa sustinem ca, in cazul Dunarii, se poate folosi cu succes termenul de „debit dominant” in locul debitului de maluri pline, atata timp cat intre dominanta si revarsarea apei in albia majora se constata o diferenta cantitativa consistenta materializata in peste 1500 mc/s, aspect deosebit de bine reprezentat la Braila.

3.6 Scurgerea solida

Sensibil la toate modificarile din cadrul bazinului hidrografic, materialul aluvionar este puternic influentat de acestea. Dunarea, principala artera hidrografica a Europei, a reprezentat dintotdeauna pentru toate tarile tranzitate de ea, o resursa deosebit de importanta a mediului pe care acestea au valorificat-o, uneori, intr-un mod nerational, ceea ce a produs numeroase dezechilibre de ordin hidrologic si geomorfologic. Regularizarea complexa a fluviului si constructia sistemelor hidroenergetice pe toata suprafata bazinului au condus, mai ales in ultimele decenii ale secolului XX, la o scadere drastica a cantitatii de aluviuni transportate de aceasta.

3.6.1 Regimul scurgerii solide medii in lungul cursul inferior

Pe baza datelor furnizate de lucrarea Dunarea intre Bazias si Ceatal Izmail (1967) s-a putut stabili, pentru perioada 1921-1962, o crestere a debitului de aluviuni in suspensie pe sectorul cuprins intre Orsova si Ceatal Izmail de 90,05 % (Orsova – 1110 kg/s, Oltenita – 1765 kg/s, Braila 1800 kg/s si Ceatal Izmail 2110 kg/s), in timp ce valoarea debitului lichid s-a marit doar cu 15,37 %. Cresterea a fost influentata considerabil de aportul afluentilor, dintre care cei mai importanti din acest punct de vedere sunt Siretul, Oltul si Argesul, dar fara a desconsidera importanta albiei fluviului in desfasurarea fluxul de aluviuni transportate de acesta. Anii ’60 au debutat cu regularizarea complexa a Dunarii si cu constructia primelor acumulari. Se poate spune ca pe teritoriul Romaniei Dunarea isi incheie regimul natural de scurgere, ocazie cu care debuteaza tendinta de scadere pronuntata a debitului solid.

Pe seama acestei scaderi, Batuca (2005) individualizeaza trei tipuri de regim disticte in dinamica debitului solid al Dunarii pe cursul inferior. Astfel, regimul natural cuprins intre anii 1931–1965, regimul tranzitoriu intre 1966–1985 si regimul actual care a debutat la inceputul anului 1986. La o privite atenta aceste regimuri se suprapun peste ciclurile debitului lichid, identificate de noi (1942–1964, 1965–1982, 1983–2004). De aceea se poate afirma ca la modificarea cantitatii de aluviuni transportate de fluviu au contribuit si factorii naturali (pe langa cei antropici), in special cei climatici. Din tabelul 5 se constata ca valoarea cantitatii de aluviuni a scazut relativ putin in intervalul 1965–1982, pe fondul unei cresteri a debitului lichid cu peste 1000 mc/s, in conditiile unei modificari de anvergura a intregului bazin dunarean ce au constat in construirea sistemul hidrotehnic de la Portile de Fier I (1972) si a numeroaselor lacuri de baraj pe afluenti (14 lacuri din cele 31 de pe Olt, 14 din cele mai importante acumulari din bazinul Argesului sau 21 din cele 46 de lacuri prezente in bazinul Siretului).

In intervalul cuprins intre 1983–2004 s-au continuat lucrarile hidrotehnice, atat pe Dunare (Lacul Portile de Fier II - 1984), cat si pe afluentii sai. Reducerea debitului lichid si prezenta celor 246 lacuri de baraj in bazinul Dunarii, pe teritoriul Romaniei, au constituit principalii factori care au condus la diminuarea debitului solid, ajungand pana la 25,15% din valoarea inregistrata in intervalul 1942–1964. Daca in perioada 1921–1962, in cadrul sectorului romanesc al Dunarii, cresterea a depasit 90 %, de la Orsova la Ceatal Izmail, aceasta s-a redus foarte mult ulterior, datorita opririi unor cantitati importante de aluviuni in cele doua lacuri de baraj de pe Dunare (Portile de Fier I si II). Reducerea cantitatii de aluviuni poate fi pusa si pe seama numeroaselor constructii hidrotehnice realizate pe principalii afluenti: Olt, Arges si Siret. Intr-un studiu bine documentat, in care au apreciat stadiul colmatarii pe majoritatea lacurilor de baraj din tara noastra, Radoane si Radoane (2003) sustin ca aproape jumatate din cantitatea de aluviuni depusa in acestea (200 milioane mc) apartin raurilor Arges si Olt (fig. 3.36). De asemenea, cele mai importante ritmuri anuale de colmatare se inregistreaza in cadrul lacurilor de pe Arges (Pitesti – 15,7 %, Bascov – 11,7 %), pe Siret (Galbeni – 10,6 %), pe Olt (Govora – 8,27 %, Rm. Valcea – 5,63 %) sau faptul ca la postul hidrometric Lungoci (Siret) situat la aproximativ 50 km de confluenta cu Dunarea, cantitatea de aluviuni s-a diminuat cu aproximativ 45 % fata de perioada dinaintea amenajarilor hidrotehnice. Aria subcarpatica, drenata de numerosi afluenti ai Dunarii, participa cu cea mai insemnata productie de aluviuni - 206 t/kmp/an.

Analizand valorile debitului solid in suspensie si la celelalte posturi hidrometrice din aria noastra de studiu constatam o scadere a cu aproximativ 2,96 % in sectorul Braila si Grindu, dar o crestere foarte importanta (56,34 %) in urmatorul sector de albie care se desfasoara pana la Isaccea. Aportul de aluviuni se continua pana la Ceatal Izmail, dar la o intensitate mult mai redusa (5,68 %)

Informatiile pe care le furnizeaza variatia debitului solid in suspensie la Braila, Grindu, Isaccea si Ceatal Izmail poate reprezenta o baza preliminara pentru identificarea proceselor dominante la nivelul albiei cat si provenienta aluviunilor. In acest sens, intre Braila si Grindu, valorile inregistrate indica o preponderenta a agradarii dovedita prin numeroasele stocaje prezente la nivelul albiei. Urmeaza sectiunea Isaccea unde cantitatea de aluviuni aproape ca se dubleaza fata de Grindu, de la 394 la 617 kg/s. Acest aport de sedimente se explica doar printr-un intens proces de degradare (mai cu seama in tronsonul meandrat al albiei dintre Grindu si Mm 64 in amonte de Isaccea), atata timp cat Dunarea primeste ca afluent doar Prutul, cu o medie a lui R de aproximativ 20 kg/s. Valorile debitelor solide inregistrate la Ceatal Izmail in perioada 1983 - 1990 indica ca procesul degradarii albiei se continua si in aval de postul hidrometric Isaccea. In acest interval de timp, s-a manifestat un aport de aluviuni, intre posturile hidrometrice Isaccea si Ceatal Izmail de 47,64 %. A urmat un moment de echilibru, intre 1991–1996, dupa care s-a manifestat agradarea albiei dintre Isaccea si Ceatal Izmail, explicata prin aparitia unui deficit de aluviuni, intre cele doua posturi, de circa 24,77 %.

3.6.2 Regimul scurgerii solide medii din timpul anului

In luna aprilie se inregistreaza valoarea maxima, in timp ce debitele minime apar in lunile de toamna suprapuse peste cele mai reduse debite lichide. La Grindu valorile se reduc in comparatie cu Braila, ceea ce intareste ideea unei predominante a agradarii. In aval, la Ceatal Izmail, valorile cresc foarte mult mai ales in lunile de primarava cand se intensifica eroziunea asupra albiei fluviului.

  Fata de curba anului fictiv, analizarea debitului solid in suspensie in ani caracteristici poate intregi imaginea privind evolutia acestuia, la variatiile scurgerii lichide. Pentru aceasta am ales ani cu debite ridicate cand s-au inregistrat si viituri (1970, 2005, 2006), dar si ani in care debitul a scazut mult sub medie (1990, 2003) (fig. 11).

  In cazul anilor cu debite ridicate, intre posturile hidrometrice Braila si Grindu, se constata o scadere a cantitatii de aluviuni (12,81 % - 1970; 38,10 % - 2006) ceea ce se explica printr-o preponderenta a agradarii, dar si cresteri aparute pe fondul aportului mai mare al raurilor interioare ale Romaniei (2005). Intre Grindu si Ceatal Izmail valoarea lui R se reface, egaland-o sau chiar depasind-o pe cea de la Braila. Pentru anii in care se inregistreaza debite ridicate, cum au fost 1970 si 2006, se pot evidentia doua tipuri de regimuri ale debitului solid in suspensie:

- regimul cu valori ridicate ale debitului lichid si solid, manifestat in prima jumatate a anului, mai cu seama in lunile de primavara;

- regimul cu valori scazute ale debitului lichid si solid, inregistrat in a doua jumatate a anului in care valorile cantitatii de aluviuni variaza mult mai putin de la un post la altul, pe lungimea sectorului Braila–Patlageanca.

In anii cu debite lichide reduse, incarcarea cu aluviuni a fluviului se face preponderent din cadrul albiei. Astfel, acesta se descarca de aluviuni in cadrul baltilor (Ialomitei, Brailei) dupa care se incarca spre Ceatal Izmail (in 2003 – Braila 140 kg/s, Grindu 209 kg/s, Isaccea 311 kg/s, Ceatal Izmail 350 kg/s).

3.6.3. Debitul solid tarat

Referindu-ne la debitul solid tarat, datele de care dispunem in aria de studiu sunt mai putin consistente decat ale celorlalti parametrii hidrologici: Braila (1978–2006) si Ceatal Izmail (1980–2006).

Pe toata perioada inregistrarilor, cantitatea aluviunilor tarate a fost foarte redusa atat la Braila, cat si la Ceatal Izmail. Nu a depasit cu mult 4 kg/s. Totusi, in 1980 si in 1981 valorile lui G au depasit cu mult media celorlalti ani. Este greu de facut aprecieri atata timp cat nu cunoastem cum a evoluat debitul de aluviuni tarat in anii antecedenti, la valori de peste 1000 kg/s ale scurgerii solide. Cresterea substantiala a transportului tarat s-ar datora, in opinia noastra, pe de o parte, debitelor de peste 13000 mc/s, in anii la care ne-am raportat, iar pe de alta parte, faptului ca acestia se gasesc la finalul unui ciclu in care debitul solid a depasit frecvent 1000 kg/s.

3.6.4 Raportul dintre debitul lichid si debitul solid in suspensie

Relatia dintre cele doua variabile, Q si R, a fost pusa in evidenta inca din 1953 de cercetatorii americani, Leopold si Maddock, in lucrarea de referinta dedicata geometriei hidraulice a albilor de rau. In opinia autorilor, aplicarea corelatiei R = f(Q) si a functiei de putere prin intermediul unui grafic cu scara logaritmica, indica concetratia de sedimente in suspensie, la cresterea debitului lichid. Atunci cand dreapta regresiei prezinta o inclinare la 45⁰ se poate aprecia ca aceasta se mentine constanta. De fapt, acest tip de corelatie schiteaza conditiile de baza din cadrul bazinului hidrografic, referitoare la regimul scurgerii. Asa cum s-a precizat inca de la inceput, debitul solid este variabila deosebit de sensibila la toate modificarile survenite de-a lungul timpului in cadrul bazinului hidrografic. In functie de perioada la care se raporteaza analiza transportului de aluviuni (zilnica, lunara, anuala, multianuala), relatia cu debitul lichid va capata diferite forme pe care suntem interesati sa le identificam pentru a le putea interpreta.

Sectiunea de la Braila (km 167) reprezinta intrarea in sistemul fluvial analizat de noi. Aceasta controleaza cea mai mare parte din bazinul hidrografic al Dunarii (715032 kmp), aproximativ 89,22 % din suprafata acestuia. Cele peste patru decenii de ample interventii antropice in intregul bazin au condus treptat la scaderea concentratiei de aluviuni in suspensie transportate de fluviu, la Braila, de la 1236 kg/s (1965–1982) la 406 kg/s

Totusi, aceasta scadere drastica a cantitatii de aluviuni transportate nu s-a manifestat si la nivelul corelatiei Q-R, mentinandu-se un ritm apropiat de crestere, chiar si la valori mai mici, specific intervalului cuprins intre anii 1983-2004 (fig. 12). De asemenea, se remarca o sensitivitate aproape identica, in cazul ambelor corelatii, sugerand bunele legaturi dintre variabilele de la nivelul albiei fluviului.

3.6.5 Problema efectivitatii geomorfologice

Impotriva a ceea ce s-a crezut multa vreme ca raurile isi modeleaza cel mai intens albia doar in timpul fenomenelor extreme (in cazul nostru – viiturile), Wolman si Miller (1960) demonstreaza ca schimbarile intr-un sistem geomorfologic fluvial sunt realizate nu numai de marimea fortelor care participa la aceste modificari, ci si de frecventa cu care acestea se repeta. Mai tarziu, Wolman si Gerson (1978) definesc conceptul de efectivitate geomorfologica ca fiind un proces sau un ansamblu de procese ce modifica o forma de relieful. La baza acestei transformari sta lucrul geomorfologic - combinatia dintre marimea si frecventa fortelor care actioneaza asupra formei respective de relief.

Conceptul de efectivitate geomorfologica a fost aplicat, pentru prima data, in Romania de Radoane si Ichim (1986), in cazul transportului de aluviuni din bazinul raului Trotus. Cu aceasta ocazie autorii au stabilit ca efectivitatea maxima in transportul de aluviuni o au debitele lichide cu o perioada de repetabilitate de aproximativ 3 luni si jumatate, acestea fiind raspunzatoare de tranzitul a circa 50 % din volumul total de sedimente.

Pe baza modelului construit de autorii amintiti pentru raul Trotus, am utilizat debitele lichide medii lunare inregistrate la cele patru posturi hidrometrice din aria de studiu: Braila, Grindu, Isaccea si Ceatal Izmail. Calcularea claselor de frecventa a debitului lichid s-a realizat prin utilizarea relatiilor matematice 3.9 si 3.10. Rata transportului de material solid a fost stabilita cu ajutorul functiei de putere prin realizarea corelatiei dintre debitul lichid (Q) si debitul solid in suspensie (R):

R = p Q^j (4)

in care F_Q – frecventa relativa a valorilor debitului lichid; R – marimea transportului de aluviuni corespunzatoare fiecarui debitului lichid de anumita frecventa; R_t – volumul total de aluviuni transportate.

Cu ajutorul reprezentarilor grafice (fig. 13) s-a putut stabili efectivitatea geomorfologica a debitelor lichide la cele patru posturi hidrometrice din aria noastra de studiu. Astfel, s-a constatat ca valoarea maxima a efectivitatii se inregistreaza la debite lichide cuprinse intre 7500 si 7999 mc/s, doar la Isaccea valoarea efectivitatii este mai mica, fapt explicabil atata timp cat sirul de date a cuprins un numar mai mic de ani (1977–2006) in care Q si R au suferit scaderi, in comparatie cu intervalul analizat la celelalte trei posturi hidrometrice (1965–2006).

Un alt aspect interesant rezultat din grafice este faptul ca valoarea maxima a efectivitatii geomorfologice nu depaseste 17 % din totalul cantitatii de aluviuni transferate de fluviu, la niciunul din posturile hidrometrice analizate de noi, in comparatie cu bazinul raului Trotus unde procentul ajunge pana la 70 %. Acest fapt se explica printr-o recurenta mai mica, in cazul Dunarii, cuprinsa intre 10 si 11 luni, spre deosebire de Trotus unde perioada de repetabilitate este de aproximativ 3 luni si jumatate. Totusi la Dunare, debitele lichide cuprinse intre 6000 si 9000 mc/s transporta circa 50–60 % din cantitatea totala de aluviuni.

3.6.6 Provenienta debitului solid in suspensie si evaluarea fluxului de aluviuni in aria de studiu

Descifrarea provenientei si realizarea raportului de efluenta al aluviunilor la nivelul unui bazin de talia celui pe care in ocupa Dunarea este cu adevarat imposibila fara un efort conjugat din partea unor institutii de cercetare interesate de acest domeniu extrem de pretentios. In cazul temei abordate de noi, albia minora ramane principalul element de studiu, pe care incercam sa-l analizam, lasand, pe viitor, acest subiect deschis tuturor discutiilor.

O modalitate eficienta de identificare a provenientei aluviunilor se poate realiza prin corelatia dintre Q si R cu ajutorul functiilor de putere. Valoarea exponentilor si inclinarea dreptei de regresie pot sugera, in norul de puncte, anumite dominante ale provenientei aluviunilor: de albie sau de bazin. Pe seama unei astfel de metodologii, Grimshaw si Lewin (1980), Radoane si Radoane (2007) au putut stabili ponderea aluviunilor furnizate de bazin sau de albie. Pentru rauri cu bazine de cateva sute sau mii de kmp, acest lucru este posibil si mult mai usor de indeplinit. Odata cu cresterea suprafetei de pe care raul isi aduna apa si sedimentele, lucrurile se complica si este hazardat sa se realizeze evaluari fara o foarte buna cunoastere a situatiei existente in bazinul supus analizei.

In cazul nostru, albia minora dintre Braila si Patlageanca este inchisa” de un sistem de diguri insubmersibile care o izoleaza practic de albia majora. Pe principalul afluent romanesc, Siretul, s-au realizat numeroase studii de acest gen deosebit de valoroase pentru noi, de catre colectivul de cercetare de la Universitatea din Suceava.

Nu intamplator am prezentat dinamica debitului solid in cele trei cicluri distincte identificate de noi (1942-1964; 1965-1982; 1983-2004) in care interventia antropica a fost diferita ca intensitate. Asa cum am aratat pe larg, in ultimul interval (1983–2004), scaderea cantitatii de aluviuni la postul hidrometric Braila a fost de peste trei ori mai mica fata de primul interval. Daca in primul si al doilea ciclu, intre Braila si Ceatal Izmail, s-a inregistrat un aport de aluviuni mai mic de 20 %, dupa 1983 acesta a crescut la 60,34 %. Faptul ca Siretul se varsa intr-un sector in care s-au inregistrat pierderi de aluviuni pe toata perioada de inregistrare, ne indreptateste sa afirmam ca albia este principalul furnizor (pe seama tendintei actuale de adancire) in realizarea aportului sedimentar amintit de noi, in conditiile in care si Prutul furnizeaza, in medie, doar 20 kg/s.

In sprijinul argumentelor noastre privind cresterea ponderii aluviunilor provenite din albie, dupa 1983, stau ecuatiile functiilor de putere realizate pe baza datelor de la postul hidrometric Braila. Astfel, in graficul din fig. 14 se poate observa ca panta primelor doua cicluri cumulate (1942–1982) prezinta o inclinare mai redusa in care exponentul functiei are o valoare de 1,3108, spre deosebire de ultimul interval (1983–2004) in care exponentul creste (1,448). Pentru ca aceasta crestere sa nu para a fie intaplatoare am realizat o comparatie bazata pe impartirea sirului de date in doua intervale egale (1942–1973; 1974–2004), iar rezultatul a fost cat se poate de elocvent: primul interval cu un exponent mic (1,838) iar al doilea cu o valoare mult mai mare (2,849).

Fig. 14 Postul hidrometric Braila. Modificarea ritmului de incarcare cu aluviuni in intervale diferite de timp: A: 1942-1982 si 1983-2004; B: 1942–1973 si 1974–2004. (pentru realizarea graficelor au fost utilizate valorile medii anuale ale lui Q si R)

Concluzia fireasca ce se poate trage in urma acestor comparatii este legata de faptul ca in intervalul de timp ce precede desfasurarii constructiilor hidrotehnice se reduce aportul bazinului, dar creste contributia albiei. Acesta constatare este justificata atata timp cat interventiile antropice sunt insotite de adanciri ale albiilor, producand astfel o crestere a cantitatii de aluviuni ce se coreleaza mult mai bine cu fluctuatiile scurgerii lichide.

Asa cum am aratat mai sus, efectivitatea maxima a debitelor lichide se manifesta in jurul nivelului de maluri pline, dar pana la acestea si impreuna cu acestea, prin albie se tranziteaza peste 60 % din cantitatea totala de aluviuni. Cu toate ca in timpul viiturilor tranzitul de sedimente se mareste considerabil, la toate posturile hidrometrice din aria noastra de studiu nivelul concetratiei de aluviuni este mai ridicat la debite sub 8000 mc/s decat la valori mai mari, ceea ce vine in sprijinul nostru legat de importanta proceselor din cadrul albiei.

Pe seama celor constatate, se poate schita fluxul aluvionar al albiei Dunarii dintre Braila si Patlageanca (fig. 15). Astfel:

1. Sectorul Braila–Grindu cu deficit aluvionar, totalizand aproximativ 2,4 milioane tone/anual (1977–2006), in conditiile in care Siretul contribuie cu o cantitate considerabila (8,2 milioane tone/anual, la Lungoci, din care doar o parte ajunge in Dunare); fata de acest interval de timp, in anul 2006 s-a accentuat pierderea pana la 12 milioane tone, iar in 2003 datorita nivelului redus de aluviuni in suspensie din apa, a avut loc o crestere de 2,2 milioane tone, fluviul avand competenta de a transporta o cantitate mai mare de sedimente. La acestea, s-a adaugat aportul primit atat de la Siret, cat si de la albie.

2. Sectorul Grindu–Isaccea, suprapus peste sectorul meandrat al albiei care se identifica printr-un aport aluvionar de 7,7 milioane tone/anual (1977–2006), la care Prutul contribuie cu doar 631 mii tone/anual; acest aport s-a manifestat in 2006 (13,8 milioane tone), cat si in 2003 (peste 3 milioane tone);

3. Sectorul Isaccea–Patlageanca se caracterizeaza prin aport aluvionar moderat, cu aproximativ 1,7 milioane tone/anual (1977–2006) sau 1,5 milioane tone in 2003. In anul 2006 s-au inregistrat pierderi de aluviuni de aproximativ 3,7 milioane tone.

In sectorul Braila–Patlageanca (intervalul 1977–2006), productia de aluviuni a fost de 7 200 615 milioane tone/anual, cu o crestere de 39,26 % intre cele doua posturi hidrometrice.

In spiritul unei corecte interpretari sistemice a tuturor fenomenelor desfasurate in aria de studiu, nu trebuie minimizat nicio clipa procesul de transport care constituie dominanta, chiar daca pana acum acest lucru nu a reiesit pe deplin din analiza noastra. Spre a exemplifica, in intervalul 1977-2006, intre Braila si Patlageanca, transferul sedimentar a avut o pondere de 2/3 din totalul fluxului aluvionar realizat de triada geomorfologica (eroziune-transport-acumulare).

Fig. 15 Fluxul aluvionar al albiei Dunarii intre Braila si Patlageanca

(valorile prezentate reprezinta medii anuale calculate pentru perioada 1977-2006 pe

baza bilantului realizat intre posturile hidrometrice din aria de studiu)

3.6.7 Analiza granulometrica a aluviunilor transportate

De-a lungul timpului, la cele patru posturi hidrometrice din aria de studiu, Braila, Grindu, Isaccea si Ceatal Izmail, s-au efectuat analize granulometrice pe baza probelor recoltate in timpul masuratorilor expeditionare realizate de A.N. Apele Romane”. Cel mai lung sir de date s-a inregistrat la Braila (1974–2006), urmat de Ceatal Izmail (1980-2006) si Isaccea (1982–2006). La Grindu insa exista doar doua intervale mai scurte (1981–1985) si (2002–2006). La toate posturile s-au realizat atat determinari ale debitului solid in suspensie, cat si ale debitului solid tarat. Numai la Isaccea granulometria debitului tarat s-a efectuat dupa anul 2001.

Aluviunile tarate intregesc spectrul granulometric al nisipurilor pana la nivelul fractiunii de 2 mm, de unde debuteaza pietrisurile. Predomina nisipul fin (0,063-0,25 mm) si mediu (0,250–0,500 mm), urmat de nisipul grosier (0,500–2 mm), in proportie de peste 98 % si doar intr-o foarte mica masura siltul (sub 0,063 mm): Braila – 1,41 %, Grindu – 0,21%, Isaccea 0,09% si Ceatal Izmail – 1,69 %.

Se poate constata astfel ca fluviul transporta selectiv aluviunile, in suspensie fractiunea siltica, iar sub forma tarata pe cea arenitica (nisipoasa). Pe baza mediei aritmetice realizate pentru intreg sirul de date, s-a putut construi diagrama spectrului granulometric al aluviunilor tarate in care se constata o crestere a nisipului fin, de la 64, 26 % (Braila) la 83,38 % (Ceatal Izmail) in detrimentul celui mediu, in conditiile in care diametrul median se reduce mai putin: 0,21 - Braia; 0,20 – Grindu; 0,19 - Isaccea; 0,17 - Ceatal Izmail

Analiza granulometrica a aluviunilor din patul albiei a aratat ca acestea sunt formate in cea mai mare parte, din nisip fin si mediu, iar raportul dintre cele doua fractiuni este determinat de scaderea diametrului particulelor in lungul albiei fluviului, cat si de aportul afluentilor.

3.7 Perdeaua forestiera plantata

3.7.1 Consideratii generale asupra perdelei forestiere plantate din aria de studiu

Vegetatia reprezinta o componenta fundamentala a tuturor sistemelor fluviale. Aceasta exercita o influenta directa asupra eroziunii, consolidarii pantei malurilor, reducerii vitezei curgerii in apropierea sa, favorizand formarea acumularilor sedimentare, avand ca finalitate stabilizarea malurilor. Astfel, manifesta un intens control asupra dinamicii malurilor si implicit asupra sectiunii transversale a albiei fluviului. Faptul ca vegetatia naturala a fost indepartata aproape in totalitate, locul ei fiind luat de culturi forestiere, ne-a indemnat sa apelam la termenul de perdea forestiera plantata ca factor de control.

In aria de studiu, pana la interventia antropica din anii ’60, salcia detinea ponderea cea mai mare in cadrul padurii ce insotea pe cele doua maluri, fluviul Dunarea. Aceasta continea amestecuri de Salix alba si Salix fragilis cu o dispunere polietajata. In portiunile mai inalte ale albiei majore se instalasera plopii negri autohtoni (Popescu, 1994).

Odata cu indiguirea albiei majore a fluviului, a aparut zona de dig-mal destinata culturilor forestiere, urmand ca acestea sa indeplineasca functii multiple. Prima se refera la obtinerea unor productii insemnate de lemn in timp relativ scurt. A doua are rolul de aparare a digurilor impotriva efectului distructiv al inundatiilor, al valurilor si al ghetii, dar si de reducere a intensitatii procesului de eroziune asupra malurilor.

Pe baza observatiilor de teren si cu ajutorul materialului cartografic si imagistic s-a putut realiza un profil transversal ce cuprinde albia minora si zona dig-mal a Dunarii din aval de Braila (km 167). Se constata ca doar 6,43 % din suprafata este ocupata de vegetatie care s-a dezvoltat spontan, in special pe maluri, intre nivelul apei si cota de bankfull (maluri pline), motiv pentru care este direct influentata de valoarea debitului Dunarii in functie de care variaza ca intindere. Cea mai mare pondere o detine vegetatia plantata in care predomina perdeaua de protectie (56,44 % din intreaga lungime a zonei dig-mal), in care domina salcia alba. Padurea de plop ocupa portiunile cele mai inalte ale albiei majore (grindurile fluviale) pe o suprafata de peste 1/3 (37,13 %) din intreaga lungime a profilului. Cu toate acestea, in anul 2006 apa a stagnat aproximativ 150 zile in zona dig-

mal, ceea ce a afectat perdeaua de plopi din aria de studiu. In fig. 16 se poate observa ca debitul cu recurenta la 50 ani depaseste cu cel putin 3 m cota altimetrica a albiei majore.

Lane

A

B

h_max

b

Lane

A

B

h_max

b

Se poate constata, deci, ca, fie prin metoda modelul functiei de putere, fie prin metoda regresiei liniare multiple, latimea albiei la nivelul apei cat si latimea bazei mici a trapezului, sunt cei mai buni predictori pentru aprecierea coeficientul de forma Lane, din punctul de vedere al nivelului de corelatie cu acesta.

Inca de la aplicarea functiei de putere pentru stabilirea celor mai bune corelatii ale coeficientului Lane cu parametrii morfologici ai sectiunii transversale, s-a observat ca latimea albiei s-au modificat vizibil in relatie cu forma albiei. A urmat, ca nivel de corelatie, baza mica a trapezului, dar aceasta nu este un parametru al albiei, participand doar in relatia matematica, la calcularea stabilitatii formei. Pe a treia pozitie se afla adancimea maxima, la un nivel foarte scazut de corelatie, ceea ce arata ca o sectiune adanca nu este de fiecare data si foarte stabila. Foarte interesant este faptul ca in cazul modelului functiei de putere, stabilitatea creste odata cu adancimea. Corelatia foarte redusa a adancimii maxime cu coeficientul Lane a condus la aceasta apreciere eronata. De fapt, regresia multipla a corectat aceasta impresie falsa. Cresterea stabilitatii nu este insotita de o scadere a adancimii si ca exemplu, din 42 de valori ale coeficientului Lane, ce depasesc 0,80, numai 11 inregistreaza adancimi mai mari de 20 m. Cu alte cuvinte cele mai stabile sectoare alte albiei se intalnesc acolo unde se inregistreaza valori medii ale parametrilor morfologici.

Odata stabilita importanta variabilelor care intra in relatie cu coeficientul de stabilitate al formei sectiunii transversale, vom trece la urmatorul pas, cel al identificarii si localizarii cat mai exacte a sectoarelor de albie dupa nivelul de omogenitate (grad de imprastiere a seriei de date) a latimii albiei si a adancimii maxime. O modalitate de individualizare a tronsonului median (un termen mai putin geografic), in cadrul ariei noastre de studiu, s-ar putea realiza tocmai pe seama acestor diferente de omogenitate. Astfel, pe baza celor 866 de masuratori succesive, executate din 100 in 100 m, valorile latimii albiei si cele ale adancimii maxime, raportate la cota de etiaj a mirei, au fost reprezentate grafic prin puncte (fig 4.8). Fluctuatiile descrise de cele doua siruri de puncte pot fi interpretate cu ajutorul celor trei parametrii folositi, de obicei, la caracterizarea numerica a unei distributii statistice: media aritmetica, abaterea standard si coeficientul de variatie.

Odata calculati parametrii statistici prezentati mai sus, vor fi reprezentati grafic sub forma unor drepte paralele cu axa OX, ce simbolizeaza intervale de dispersie, conform modelului propus de Levey si Jennings in 1950 pentru interpretarea buletinelor medicale in laboratoare. Pe baza acestui grafic se poate reprezenta concentratia unui produs (fenomen in cazul nostru) intr-o perioada de timp sau pe o anumita distanta, folosindu-se chiar mai multe intervale (-2 σ si +2 σ, -3 σ si +3 σ etc.)

Folosind aceasta diagrama la reprezentatea latimii albiei si adancimii maxime, putem sa identificam sectoarele cu o dispersie mai mare sau valori care depasesc anumite limite, in cazul nostru media aritmetica si deviatia standard. Spre deosebire de harta lui Levey si Jennings am folosit doar un singur interval al deviatiei standard si nu doua sau trei (-2 σ si +2 σ, -3 σ si +3 σ) pentru ca valorile parametrilor nostrii se grupeaza in cea mai mare parte, in jurul mediei aritmetice.

Se poate observa ca in cazul ambelor valori exista o legatura stransa cu media, ambii coeficienti de variatie gasindu-se in prima treime a scarii procentuale. Prin analiza atenta a celor doua grafice (fig. 23), se poate observa faptul ca cele doua curbe depasesc sporadic dreptele ce reprezinta deviatia standard. De fapt aceasta, exprimata in procente, reprezinta circa 15 %, de-o parte si de alta, peste valoarea deviatiei standard. In schimb, se poate constata ca in cadrul tronsonului median apar variatii mai mari decat in rest. Acesta are o lungime ce reprezinta aproximativ 44 % din lungimea totala a sectorului, dar valorile care depasesc limita deviatiei standard reprezinta mai mult de 53 %, atat in cazul latimii albiei, cat si in cazul adancimii maxime.

	Fig. 23 Individualizarea tronsonului median in cadrul sectorul Braila – Patlageanca, functie de gradul de dispersie a latimii albiei (A) si a adancimii maxime (B), pe baza graficului lui Levey si Jennings Privind tronsonul median in detaliu, latimea coboara de 85 ori (62,96 %) iar adancimea de 73 ori (51,04 %) sub deviatia standard, indicand de fapt ca valorile acestora sunt mai mici decat pe ansamblul sectorului Braila-Patlageanca. Acesta dispersie din jurul mediei este prezentata cel mai bine de coeficientul de variatie (Cv), in cazul latimii albiei din tronsonul median creste la 42,27 %, mult peste valorile medii. Rezultate obtinute se datoreaza departarii frecvente de medie, aici inregistrandu-se toate valorile extreme (latime, adancime) din intreg sectorul Braila–Patlageanca. Atat in aval cat si in amonte de tronsonul median, se inregistreaza o frecventa mai mare a adancimiilor care urca peste valoarea inferioara a deviatiei standard (-11,27 m), ceea ce explica valori mai reduse in raport cu media, in timp ce latimea se mentine mai aproape de media aritmetica. 4.2.2. Asimetria sectiunilor transversale In sensul cel mai larg, asimetria reprezinta lipsa de simetrie, proprietatea prin care un ansamblu spatial (o figura geometrica) isi are elementele distribuite in mod egal si armonios, de-o parte si de alta fata de o linie de centru. In cazul nostru, linia de centru este perpendiculara dusa intre talveg si oglinda apei. Acceptand termenul de asimetrie, am admis ca aceasta este starea cea mai frecventa a sectinuilor transversale si implicit a albiilor de rau. Asimetria este o caracteristica generala intalnita in cadrul tuturor tipurilor de albii in stransa legatura cu oscilatia liniei talvegului in plan orizontal. La fel ca si coeficientul de forma Lane, asimetria indica gradul de evolutie si stabilitate al unei sectiuni transversale. Knighton (1982) observa ca asimetria este o caracteristica generala a formei sectiunilor transversale si gaseste trei modalitati de calcul pentru masurarea gradului de asimetrie (Ichim si colab., 1989). unde A – gradul de asimetrie, X- distanta orizontala masurata intre centrul sectiunii si adancimea maxima (notata pozitiv spre dreapta si negativ spre stanga), dmax – adancimea maxima a sectiunii, S – suprafata sectiunii, Sd – jumatatea dreapta a sectiunii privita spre aval, Ss– jumatatea stanga a sectiunii privite spre aval (fig. 24). In cazul sectorului Braila–Patlageanca, exista trei tipuri de albii (rectilinie, meandrata si sinuoasa), diferite ca morfologie, dar in care legitatile functioneaza la fel. Pe seama celor 89 de sectiuni transvervale realizate de noi, am calculat coeficientul de asimetrie cu ajutorul relatiei matematice propuse de Knighton, (1982). Am ales a doua formula (9), pe considerentul ca foloseste mai putini parametri, un mumar mai mic de calcule si astfel se reduc erorile ce pot aparea la rezultatele finale. In urma stabilirii coeficientului de asimetrie Knighton, am constatat urmatoarele: - amplitudine ridicata, cu o valoare de 7,43, de la -5,35 la +2,08 inregistrata in sectorul meandrat (II); - o preponderenta a asimetriei de stanga in sectorul meandrat, de dreapta in celelalte doua sectoare; - o asimetrie ridicata in portiunile cu adancimi reduse si largimi ale albiei. In sectorul meandrat se observa foarte bine asimetria de stanga a majoritatii sectiunilor transversale calculate de noi. Acest aspect este pus in evidenta de modulul talvegului: 145 m distanta fata de malul stang. Evidenta asimetrie de stanga nu poate fi explicata decat prin stransa legatura cu sinuozitatea, cele doua bucle de meandru avand tendinta de a migra spre nord. Pe langa asimetrie, sectorul meandrat prezinta o albie mai ingusta decat modulul intregului sector Braila - Patlagenca, aspect remarcat de valoarea modulului latimii – 465 m (fig. 25). Un prim pas in analizarea valorilor coeficientului de asimetrie l-a constituit calcularea abaterii standard. La fel ca in cazul coeficientului Lane, am construit o reprezentare grafica dupa modelul propus de Levey si Jennings in care am trecut atat deviatia standard (DS), negativa si pozitiva, de-o parte si de alta a axei, cat si 2 si 3 DS. Se poate constata ca 66,29 % din valori se incadreaza in DS, (intre 1,307) si 96,63 % in 2 DS, cu valori cuprinse intre 2,614. Pe baza acestui grafic, se poate vorbi de asimetrie ponderata doar in acesti termeni, tinand cont de faptul ca peste 66 % din valori nu depasesc abaterea standard. Pe seama celor 866 de masuratori de care dispunem in sectorul nostru de studiu, vom incerca, cu ajutorul matricei coeficientilor de corelatii, sa introducem variabile independente care influenteaza in mod direct gradul de asimetrie si care ar reprezenta buni predictori pentru aceasta. Pentru ca geometria in plan a albiei are o influenta deosebita asupra asimetriei, prima variabila pe care o introducem in ecuatie este distanta talvegului fata de centrul geometric al sectiunii. Aceasta a fost calculata in mai multi pasi printr-o metoda proprie. In prima faza, se masoara latimea albiei la nivelul apei, apoi se imparte valoarea obtinuta in jumatate pentru a afla centrul geometric al sectiunii. Urmatorul pas, consta in masurarea distantei dintre talveg (adancimea maxima) si malul stang. Rezultatul reprezinta scazatorul diferentei cu jumatatea latimii. In urma acestui calcul aritmetic va rezulta abaterea talvegului cu valori pozitive (asimetrie de stanga) sau valori negative (asimetrie de dreapta), invers fata de metoda unitara de calcul al gradului de asimetrie (fig. 26). B / 2 = ½ B (11) ½ B - (MS – T) = +/- AT (12) in care B – latimea albiei, (MS – T) – distanta talveg – mal stang, AT – abaterea talvegului. In cazul nostru, abaterea talvegului variaza mult, de la o sectiune la alta, dar se aseamana destul de bine cu valorile asimetriei. Astfel, in sectorul rectiliniu, 56 din cele 107 valori indica o abatere spre dreapta, in sectorul meandrat, 304 din cele 379 de valori sunt pozitive ce indica o abatere spre stanga, iar sectorul sinuos, 214 valori sunt negative, indicand o asimetrie de dreapta. Un alt parametru al geometriei in plan a albiei este latimea albiei. In general, cresterea latimii are loc in vaduri, unde apar forme acumulative, cursuri secundare, ceea ce conduce la cresterea asimetriei. In sectorul meandrat, valoarea cea mai ridicata (-5,35) se gaseste tocmai intr-o astfel de portiune largita a albiei. De cele mai multe ori se poate constata ca ingustarea albiei conduce, in general, la o forma mult mai stabila in care si asimetria scade. Acest aspect nu poate deveni o regula, mai ales pentru sectoarele cu grad mare de sinuozitate. Influenta adancimii maxime asupra asimetriei poate fi analizata cel mai bine in sensul distributiei acesteia in raport cu succesiunea vad - adanc. Adancimile scazute se gasesc, mai cu seama in vaduri, acolo unde laolalta, forma si asimetria se degradeaza mult. Aria sectiunii participa la toate cele trei relatii pe care Knighton le propune in vederea calcularii gradului de asimetrie. Cu siguranta ca asimetria poate fi legata si de coeficientul de forma, in mod normal, acestea ar trebui sa se influenteze invers proportional, in sensul ca o albie stabila sa inregistreze un grad de asimetrie mai redus. La fel ca si in cazul coeficintului de forma Lane, vom introduce toti parametrii pe care i-am prezentat mai sus, intr-o matrice de corelatii, pentru a descoperi nivelul legaturii acestora cu gradul de asimetrie (tabel 7). Asa cum poate anticipam, cea mai stransa legatura cu coeficientul Knighton o are abaterea talvegului. Din cele 866 de valori ale abaterii talvegului selectam pe acelea care apartin sectiunilor calculate de noi, 89 la numar. Pentru construirea regresiei liniare multiple vom introduce toti parametrii in vederea realizarii ecuatiei de regresie multipla. Pentru aceasta vom enumera variabilele folosite: K – coeficientul de asimetrie (Knighton) ca variabila dependenta; Cat si variabilele independente: X AT – abaterea talvegului; X L – coeficientul de forma Lane; X B – latimea albiei la cota de etiaj; X A – aria sectiunii transversale la nivelul de etiaj; X hmax – adancimea maxima la nivelul de etiaj. Tabel.7 Matricea corelatiei dintre gradul de asimetrie si parametrii morfologici ai sectiunilor transversale In sectorul cuprins intre Braila si Patlageanca Parametrii albiei Coeficientul Lane Latimea albiei Adancimea maxima Abaterea talvegului Aria sectiunii Coeficientul Knighton Coeficientul Lane Latimea albiei Adancimea maxima Abaterea talvegului Aria sectiunii Coeficientul Knighton Ecuatiei regresiei multiple este de forma: K = 0,29773 – 0,00453 X AT + 0,132942 X L – 0,00034X B + 0,000107 X A – 0,0161X hmax (13) Coeficientul de determinare – R2 = 0,830, r = 0,911 4.3 Geometria hidraulica a sectiunii transversale Termenul de „geometria hidraulica” s-a consacrat in geomorfologia fluviala odata cu publicarea, in anul 1953, de catre Leopold si Maddock a lucrarii The hydraulic geometry of stream channels and some physiographic implications. Cu aceasta ocazie, autorii au stabilit relatii matematice cu caracter empiric intre debitul lichid ca variabila independenta si variabilele dependente de acesta: latimea albiei, adancimea si viteza cursului de apa. Debitul lichid are cea mai mare importanta in formarea si evolutia albiilor, atata timp cat geometria hidraulica este modificata de acesta. De fapt, oscilatiile debitului lichid conduc la ajustarea variabilelor dependente de acesta: latimea albiei, adancimea medie, viteza medie si debitul solid. Cu ajutorul functiilor de putere, autorii au stabilit relatii empirice, pe baza datelor furnizate de masuratorile realizate in mai multe bazine hidrografice. Functiile se prezinta astfel: W = a Qb, d = c Qf , vm = k Qm (14) unde Q – debitul lichid, w - latimea albiei, d - adancimea medie si v – viteza medie a scurgerii. Rezulta astfel: Q = w d v m sau Q = a c k Qb+f+m (15) a c k = 1 si b + f + m = 1 Se observa ca produsul coeficintilor de multiplicare totalizeaza valoarea 1. In aceste ecuatii, coeficientii de multiplicare exprima conditii geografice locale fiecarei sectiuni date. In schimb, exponentii b (exponentul latimii albiei), f (exponentul adancimii medii) si m (exponentul vitezei medii a scurgerii), prin insumare, trebuie sa totalizeze valoarea 1, dar, spre deosebire de coeficienti, acestia prezinta gradul de consistenta in relatie cu variabila independenta (debitul lichid) si sunt influentati direct de forma sectiunii, de tipul de albie, de alcatuirea litologica a malurilor si a patului albiei. b = 0,26 (17) f = 0,40 (18) m = 0,34 (19) Analizand cele trei relatii in sectiunea de Braila, observam o panta ridicata a vitezei medii unde exponentul functiei este 0,667 ceea ce denota cea mai mare senzitivitate fata de debit, dar si o corelatie foarte buna. Exponentii sectiunii de la Braila se prezinta asemenea unei forme rectangulare, in care adancimea medie, dar in special latimea albiei nu se modifica, decat intr-o masura redusa. La morfologia albiei, precizam faptul ca diferenta dintre nivelul de etiaj si cel de maluri pline nu modifica rezultatele noastre, sectiunea transversala a Dunarii avand o capacitate foarte mare de stocare a apei. Acest lucru este demonstrat, in primul rand, de functiile de putere prezentate mai sus, dar si de comparatia intre parametrii sectiunii la etiaj si cei de la nivelul maxim masurat (690 cm) in anul 2006. Astfel, la o crestere a nivelului cu 690 cm si a debitului cu 13370 mc/s, latimea se mareste cu doar 21 %, adancimea medie cu 28 % si doar viteza creste cu 74 %. Pentru o sectiune de anvergura celei apartinand Dunarii, diferenta exponentilor b, f si m, intre nivelul de etiaj si cel bankfull, este aproape insesizabila. Din datele furnizate de ecuatiile de putere, ramanem la parerea ca sectiunea a evoluat in timp spre stabilitate, aspect conferit si de inscrierea in forma trapezoidala. O alta aplicatie a geometriei hidraulice realizata pentru sectiunea transversala de la Braila, se refera la modificarile exponentilor celor trei variabile in functie de cresterea debitului (fig. 4.18). Primul pas a constat in alegerea datelor pentru intreaga perioda (1965–2006), patru valori pentru fiecare an (maxima, minima si doua medii, pe cat posibil sa acopere toate anotimpurile), dupa care au fost sortate in functie de valoarea debitului. Pe grafic valorile au fost grupate in doua categorii: 1 - debite mai mici 7000 mc/s; 2 - debite mai mari de 7000 mc/s; Aceasta valoare, de 7000 mc/s, este apropiata de nivelul de maluri pline. Prima constatare se refera la faptul ca valorile exponentilor se modifica foarte putin, fara a fi influentata ponderea in cadrul sumei totale a acestora. Exponentul vitezei se mentine constant (≈0,68), in timp ce valoarea lui b este mai mare (0,1472) la debite sub nivelul de bankfull, ceea ce explica o crestere a latimii, spre deosebire de relativa constanta care se produce dupa trecerea de aceasta pozitie. Cea mai mare fluctuatie se inregistreaza in cadrul exponentului adancimii medii (f), de la 0,1362 la 0,1955, valoarea acestuia creste mai repede la debite mai mari de valoarea bankfull. Prezentand ecuatiile de regim in celelalte sectiuni transversale din sectorul cuprins intre Braila si Patlageanca, am putut constata ca viteza medie a apei se pliaza cel mai bine peste cresterea debitului in care exponentul sau variaza de la 0,60 pana la 0,88, dar isi pierde din senzitivitate la valori mari ale debitului (peste nivelul de bankfull), mai ales cand nivelul apei creste mult, depasind malurile. Latimea albiei este influentata doar intr-o mica masura de cresterea debitului, la Braila exponentul sau prezinta valori mai ridicate (0,147). Spre deosebire de viteza apei, adancimea maxima isi mareste senzitivitatea odata cu cresterea debitului, dar la valori modeste ce nu depasesc 0,2965. Ecuatiile de regim prezinta in cazul Dunarii particularitati specifice care intaresc ideea ca albia dintre Braila si Patlageanca are capacitatea de a face fata variatiilor de debit fara ca parametrii geometriei hidraulice sa se modifice substantial. 4.3.1 Geometria hidraulica in lungul fluviului Cu siguranta ca lungimea sectorului pus de noi in discutie este foarte redus, doar 3,24 % din intreaga lungime a albiei fluviului de 2780 km, motiv pentru care valorile inregistrate la cele doua posturi, Braila si Ceatal Izmail sunt destul de apropiate cantitativ, exprimand intr-o masura mai mica ajustatea variabilelor dependente (latimea, adancimea si viteza) in lungul fluviului. Se poate constata ca latimea albiei este chiar mai mica la Ceatal Izmail decat la Braila. Acest aspect nu se datoreaza in mod direct lungimii reduse a sectorului, ci cresterii debitului cu doar 5,55 %, intre cele doua posturi hidrometrice, de la 6316 la 6688 mc/s in perioada 1965-2006. La aceasta crestere, exponentul vitezei, avand o senzitivitate mai mare decat celelalte variabile, este primul care sufera o modificare evidenta. 4.4 Dinamica formei si a gradului de asimetrie Aprecierea stabilitatii formei si gradul de asimetrie au fost realizate pe baza masuratorilor, executate in cele 4 sectiuni transversale de catre Administratia Nationala „Apele Romane”, in perioada 1965–2006. La acestea se adauga a cincea sectiune in care s-au realizat determinari pe o perioada scurta (1983-1986). Primele doua sectiuni (Braila – Km 167 si Km 159 - amonte de confluenta cu Siretul) se gasesc intr-un sector rectiliniu al albiei Dunarii (indice de sinuozitate 1,04), ocupand pozitii la trecerea dintre vaduri si adancuri. Sectiunea de la Grindu ocupa urmatoarea pozitie, intr-un vad, unde albia este meandrata (indice se sinuozitate 1,78) sapata in depozite de lunca in care predomina materiale fine, nisipo-prafoase. In aval, sectiunea Isaccea este situata intr-un vad, pe un traseu sinuos cu o valoare de 1,06, in care au avut loc, de-a lungul timpului, numeroase transformari datorate acumularilor de aluviuni, la nivelul albiei. La Ceatal Izmail, sectiunea este dispusa intr-o portiune ingusta si adanca a albiei, foarte aproape de difluenta in cele doua brate, Chilia si Tulcea. Incepand cu anii ’60, intreaga lunca a Dunarii a intrat intr-un proces amplu de regularizare in care albia minora a fost incorsetata de un sistem de diguri insubmersibile. Aceste lucrari au afectat succesiv o buna parte din sectorul pus in discutie de noi, de la Braila si pana in apropiere de Isaccea. De aici, in aval, sistemul de diguri este prezent numai pe partea stanga, pe teritoriul Ucrainei. Sectiunea de la km 167 (pozitia 1 – fig.19) monitorizeaza intrarea in sistemul fluvial al Dunarii dintre Braila si Patlageanca. Trasarea sectiunii, pe baza masuratorilor expeditionare, se realizeaza o singura data pe an, iar noi vom folosi doar acele profiluri caracteristice, fara a incarca inutil graficul (fig. 28) si a ingreuna analizarea acestuia. Referindu-ne la aceasta sectiune, se observa o tendinta accentuata de adancire peste care se suprapune reducerea latiimii, in medie cu aproximativ 100 m. Pentru calcularea coeficientului Lane am planimetrat suprafata sectiunii din anul 1967 si un trapez in care aceasta s-a inscris. Realizand raportul dintre cele doua forme, a rezultat un coeficient de 0,82. Am continuat demersul prin care am raportat si celelalte sectiuni la forme trapezoidale. De-a lungul timpului, coeficientul Lane a crescut (de la 0,82 in 1967, 0,86 in 1988, 0,88 in 2004 pana la 0,91 in 2006), astfel putem afirma ca sectiunea de la Braila tinde spre stabilitate. Cine este raspunzator de aceste modificari ? In primul rand, numeroasele constructii de baraje de pe cursul Dunarii, dar si de pe afluenti, care au condus la reducerea drastica a cantitatii de aluviuni in suspensie de la 1224 kg/s (1965-1982) la 415 kg/s (1983–2006), insemnatele variatii ale debitului lichid in aceasta perioada, apoi construirea digurilor de aparare impotriva inundatiilor si plantarea perdelei forestiere de protejare a acestora au favorizat constrangeri ale morfologiei sectiunii de la Braila. Albia a fost nevoita sa se adanceasca si sa se ingusteze, forma incadrandu-se din ce in ce mai bine in cea trapezoidala. Vorbind de masuratorile calculate la cota de etiaj, se observa o ingustare pronutata a latimii, de la 633 m in 1967 la 529 m in 2006. De asemenea, se poate constata o crestere a suprafetei sectiunii, dupa anul 1994, cumulata cu adancirea acesteia de la 14,57 m in 1967 la 19,57 m in 2006. Cresterea adancimii poate fi pusa pe seama concentrarii apei intr-un curs principal, dupa confluenta cu Bratul Macin, la trecerea dintre un adanc si un vad. Asimetria de dreapta a favorizat acumularea de sedimente pe malul stang, proces deosebit de intens pe toata perioada de masurare, chiar daca la nivelul anului 2006 fenomenul a fost invers, de eroziune cu repercusiuni asupra latimii albiei. Vorbind despre asimetrie, putem preciza ca si aceasta s-a redus: de la 0,67 (1967), 0,62 (1988), 0,33 (2004) ajunge la 0,30 (2006). Reducerea poate fi pusa, mai ales, pe seama modificarii formei datorate adancirii si ingustarii albiei si mai putin pe migrarea talvegului spre stanga. In sectorul meandrat, Galati–Grindu, beneficiem de sectinea de masurare de la Grindu (pozitia 3 – fig.19), trasata la Mm 76+510 m (km 141,3) in care se realizeaza masuratori din anul 1965. Aceasta se caracterizeaza printr-o remarcabila stabilitate conferita de variatiile reduse ale parametrilor morfometrici ai albiei (latimea si adancimea). Forma sectiunii se inscrie intr-un trapez dreptunghic, datorita malului stang abrupt. In sectiunea de la Isaccea (pozitia 4 – fig.19) se realizeaza masuratori din anul 1977. Aceasta sectiune ofera date deosebit de pretioase geomorfologilor in ceea ce priveste numeroasele schimbari ce au afectat atat aspectul, dar mai important, modificarea permanenta a parametrilor specifici sectiunii. In ceea ce priveste stabilitatea formei, aceasta prezinta valori mai reduse, caracteristice unei astfel de sectiuni. Prin inscrierea sa intr-un trapez, s-a dovedit ca nivelul stabilitatii a oscilat de la 0,59 in 1999, la 0,61 in 1992 si 2006, apoi 0,63 in 1998 ajungand pana la 0,67 in anul 1979. O alta sectiune deosebit de importanta pentru furnizarea informatiilor legate de intreaga desfasurare a tuturor proceselor din bazinul Dunarii, avand rolul de iesire din sistem, este cea de la Ceatal Izmail (pozitia 5 – fig.19) situata la Mm 44, foarte aproape de difluenta dintre cele doua brate care inconjoara de-o parte si de alta delta. Pe toata perioada inregistrarilor de care noi am beneficiat (1966 – 2006), se constata o forma cu o buna stabilitate in care nu au avut loc modificari ample (0,82-1989, 0,85 – 2006, 1972 – 0,89 0,95 – 2002). 4.5 Evaluarea stadiului de evolutie a albiei la nivelul sectiunii transversale Evolutia stabilitatii formei si a gradului de asimetrie prezentate de noi in cele 5 sectiuni transversale dintre Braila si Patlageanca, reprezinta de fapt nivelul intensitatii numeroaselor schimbari in morfologia albiei. Pe baza rezultatelor se contureaza o tendinta clara de adancire, cu intensitati diferite de la un profil la altul, insotita de ingustarea albiei. Aceste tendinte reprezinta raspunsul albiei la modificarile care au avut loc la nivelul intregului bazin hidrografic al Dunarii in ultimii 40 ani. Analizand in detaliu modificarile sectiunii, apreciem ca acetea sunt cauzate de doua procese principale: agradarea si degradarea. In primul caz, sectiunea se micsoreaza, in al doilea se mareste (fig. 25). La km 167 (Braila) am identificat 5 intervale in care se inregistreaza o alternanta a procesului predominant, agradare sau degradare. Aceasta variatie este pusa pe seama fenomenului de aureglare a sectiunii albiei, controlat de raportul debit lichid-debit solid (tabel 8). Sectiunea Perioada Degradare, D, mc/m Agradare, A, mc/m D-A, mc/m Km 167 BRAILA DEGRADARE Km 159 AGRADARE Mm 76 + 510 m GRINDU DEGRADARE Mm 54 + 188 m ISACCEA AGRADARE Mm 44 CEATAL IZMAIL AGRADARE Tabel 8 Modificarea sectiunii transversale a fluviului Dunarea, in sectorul Braila – Patlageanca, prin degradare si agradare Intre Braila si Grindu, distata in lungul albiei este de aproximativ 26 km. In acest sector Dunarea primeste cel mai important afluent de pe teritoriul Romaniei, Siretul, cu o productie anuala de aluviuni de aproximativ 8,2 milioane tone inregistrate la postul hidrometric Lungoci (1950-2002), la circa 50 km inainte de varsare. Cu toate acestea, la Grindu ajunge doar aproximativ 85 % (636 kg/s) din cantitatea de aluviuni inregistrata la Braila (740 kg/s), fara a mai lua in calcul si aluviunile aduse de Siret, valori ce reprezinta media perioadei 1967-2006, favorizand degradarea care a fost foarte ridicata (-989,99 mc/m). Cea mai mare diferenta a cantitatii de aluviuni in suspensie dintre Braila si Grindu a fost de 22 % si s-a inregistrat intre anii 1967 si 1987. Aceste diferente inregistrate intre doua posturi hidrometrice succesive au fost denumite de Walling (1983) pierderi de aluviuni. In Romania, foarte aproape de aria geografica de studiu la care noi ne referim, pe raul Buzau, intre localitatile Banita si Racovita, se manifesta pierderi de aluviuni de 23 % (Radoane si Ichim, 1987). Explicatia acestui fenomen manifestat pe Dunare, Siret si Buzau consta in faptul ca aceste rauri strabat o arie de subsidenta unde sunt nevoite sa lase o parte din aluviuni pentru ca albia sa nu coboare sub nivelul de baza. De aceea in aval de Braila si pana aproape de Grindu, exista stocaje de aluviuni materializate prin ostroave, latiri ale albiei, adancimi reduse, extinderi ale vadurilor, unul dintre ele chiar depaseste 9 km lungime etc. Sectiunea de la Isaccea a suferit numeroase modificari in toata perioada de inregistrari, in care bilantul agradare–degradare a fost pozitiv. Cu toate acestea, se remarca intervalul 1992– 1999 cand valoarea bilantului a fost de 1555,10 mc /m, ceea ce a facut ca bancul aluvionar din albia fluviului sa fie „scos la lumina” depasind, in anul 1999, cu 2,2 m cota de etiaj. Este interesant sa ne oprim asupra acestui interval (1992-1999), pentru ca la Isaccea, valoarea cantitatii de aluviuni (653 kg/s) a depasit cu mult valorile inregistrate in amonte la Grindu (375 kg/s) cat si in aval, la Ceatal Izmail (490 kg/s). In acest sector al albiei, cresterea valorii aluviunilor transportate cu circa cu 43 %, de la 375 la 653 kg/s, intre posturile hidrometrice, Grindu si Isaccea, se poate explica printr-un proces sustinut de degradare. In aval de Isaccea, lipsa de competenta a fluviului a facut ca o parte importanta din aluviuni sa fie depuse pana la Ceatal Izmail unde valoarea lui R a scazut cu 25 %. Dupa 1999, cresterea valorii debitului lichid a condus la marirea capacitatii de transport al aluviunilor, motiv pentru care la Isaccea se contureaza dominanta degradarii (-1244,48 mc/m intre 1999 si 2006). Dupa anii ’90, la Ceatal Izmail s-a manifestat o tendinta de agradare, dar fara a modifica major morfologia sectiunii transversale, in conditiile in care cantitatea de aluviuni a fost mai mica decat cea inregistrata la Isaccea. Folosirea functiilor de putere explica aceasta „anomalie” (fig. 4.31) prin faptul ca la Ceatal Izmail senzitivitatea si corelatia dintre Q si R este mai ridicata, ceea ce denota o buna stabilitate a parametrilor morfologici ai albiei. In concluzie, realizarea bilantului agradare–degradare pentru albia Dunarii dintre Braila si Patlageanca, identifica o tendinta de degradare la intrarea in sistem (Braila), dupa care urmeaza un sector in care predomina agradarea (km 159). Faptul ca la Grindu, pe toata perioada de observatii, se manifesta degradarea, ca proces dominant, cumulata cu cresterea pronuntata a cantitatii de aluviuni la postul hidrometric Isaccea, ne face sa consideram ca in tot sectorul meandrat se mentine aceasta tendinta. In aval de Isaccea se manifesta agradarea, demonstrata prin prezenta acumularilor de sedimente de la nivelul albiei, care se estompeaza spre aval, la Ceatal Izmail, desfasurandu-se la un nivel moderat fara modificari de amploare ale sectiunii transversale. CAPITOLUL 5 SECTORUL DE ALBIE LA NIVELUL ARIEI DE STUDIU 5.1 Elemente de definire a sectorului de albie Sectorul de albie, al doilea nivel holarhic al sistemului geomorfologic fluvial (dupa sectiunea transversala a albiei considerata, ca fiind primul nivel holarhic), reprezinta o unitate naturala a carei desfasurare este data de lungimea de unda a unui meandru (in cazul albiilor sinuoase), de distanta dintre doua vaduri sau adancuri succesive (in cazul albiilor rectilinii), motiv pentru care Haigh (1987) sustine ca sistemul de rau trebuie raportat la forma meandrelor (geometria in plan) si morfologia vadurilor si a adancurilor (geometria verticala). In acest sens, Keller si Melhorn (1978) propun notiunea de sector de albie reprezentativ a carui delimitare este importanta atat pentru esantionarea experimentelor de teren, dar si practic, in cazul tuturor interventiilor antropice de la nivelul albiilor de rau. Astfel, un sector de albie ca unitate holarhica, se comporta ca sistem si subsistem, este un intreg stabil (in sensul de stabilitate dinamica), are regim de ajustare, are identitate (poate fi delimitat) si este guvernat de legi care-i asigura structura, coerenta si functionalitatea (Ichim si colab., 1989). Se subordoneaza sistemului profilului longitudinal (al treilea nivel holarhic al sistemului geomorfologic fluvial) si impune constrangeri subsistemelor din subordinea sa (sectiunile transversale succesive ale albiei). Din punct de vedere geomorfologic, se impune ca sectorul de albie sa fie analizat distinct, urmarindu-se: morfologia si dinamica patului albiei, morfologia si dinamica malurilor, geometria plana a albiilor (incadrarea tipologica). 5.2 Morfologia si dinamica patului albiei Pentru clasificarea morfologiei patului albiei se apeleaza la criteriul geomorfologic care are in vedere timpul de formare si conservare a acestuia. Astfel se deosebesc: morfologia efemera si morfologia perena a patului albiei. 5.2.1 Morfologia efemera a patului albiei In cadrul acestui tip de morfologie sunt incluse toate formatiunile care „rezista” doar in perioada cuprisa intre doua viituri. Prezinta asemanari cu relieful creat de actiunea vantului sau de cea a valurilor si chiar imprumuta unele denumiri (dune, bare aluvionare etc). Morfologia patului este de tip ondulatoriu, specific tuturor fluidelor, iar geometria acestuia este definita de mai multi parametrii dintre care amintim: lungimea de unda, amplitudinea sau inaltimea, indicele de ondulare, indicele de simetrie etc. Sectiunea	Perioada	Pozitia patului albiei (m)	Procesul dominant al perioadei
Km 167 BRAILA			degradare
			agradare
			degradare
			agradare
			degradare
	DEGRADARE	-4,22 m
Mm 76 + 510 m GRINDU			agradare
			degradare
			agradare
			degradare
	DEGRADARE	-2,02 m
Mm 54 +188 m ISACCEA			agradare
			degradare
			agradare
			degradare
	DEGRADARE	-3,60 m
Mm 44 CEATAL IZMAIL			degradare
			agradare
			degradare
			agradare
	DEGRADARE	-0,70 m

* intre paranteze cota patului albiei

O alta modalitate de exprimare a dinamicii albiei in plan vertical o constituie profilurile longitudinale, trasate in lungul talvegului pe baza masuratorilor efectuate din 100 in 100 m, in anii 1995, 2001 si 2005, intre km 150 (Galati) si Mm 48 (amonte de Ostrovul Scunda), pe o lungime de 59,5 km (fig. 34). Fiecare profil este construit pe baza a 595 de cote ale adancimii maxime a albiei.

Suprapunerea a doua generatii succesive de profiluri longitudinale configureaza bilantul proceselor de agradare-degradare de la nivelul talvegului, indicand dominanta unuia din cele doua procese geomorfologice si mai rar stabilitate, in cazurile in care nu se inregistreaza schimbari. Valorile obtinute constituie inaltimea unui cub cu latura de un metru, necesar pentru calcularea unui produs, rezultatul fiind raportat ca volum. Cu ajutorul celor trei profiluri longitudunale (1995, 2001, 2005) s-au putut contura doua perioade 1995-2001 si 2001-2005.

Bilantul proceselor geomorfologice de la nivelul patului albiei minore se inscrie, in linii mari, in aceleasi tendinte observate in cazul sectiunilor de masurare (tabel 10). In sectorul meandrat, eroziunea reprezinta procesul dominant, explicabil, atata timp cat intre Grindu si Isaccea exista un aport sedimentat important identificat la intregul sir de date. Cele doua faze prezente in cadrul sectorului sinuos, agradarea si apoi degradare, se coreleaza cu stadiile identificate in cadrul sectiunii de la Isaccea.

Valorile prezentate in cadrul acestui tip de evaluare par, la prima vedere, extrem de reduse in comparatie cu marimea fluviului, dar nu trebuie uitat faptul ca au fost determinate doar in cadrul unor „coloane” construite in punctele de masurare. Extinderea aceastei metode la nivelul intregului pat al albiei, ar putea atinge valori de ordinul milioanelor de mc, rezultate din volumele erodate sau acumulate

Fig. 34 Profilul longitudinal trasat pe linia talvegului Dunarii in anii 1995, 2001 si 2005,

intre km 150 (Galati) si Mm 48 (amonte de Ostrovul Scunda)

Tabel 10 Bilantul proceselor de agradare-degradare la nivelul patului talvegului Dunarii

intre km 150 (Galati) si Mm 48 (amonte de Ostrovul Scunda)

5.3 Morfologia si dinamica malurilor

5.3.1 Terminologie si elemente de definire

In morfologia fluviala, malurile reprezinta limita dintre albia minora si albia majora, defineste tipul de albie si constituie expresia schimbarilor permanente ale raului. La fel ca si celelalte elemente ale albiei, malurile constituie rezultatul actiunii proceselor de eroziune si de acumulare care-si succed dominanta, de la izvor si pana la varsare. Asimetria albiei dezvaluie prezenta celor doua procese, de eroziune in malul concav si de acumulare in malul convex. Concomitenta proceselor a fost demonstrata de Wolman si Leopold (1957) cu o intensitate aproximativ egala, surplusul de material fiind evacuat odata cu ajustarea sectiunii transversale.

5.3.2 Morfologia si dinamica malurilor in aria de studiu

Cea mai accesibila si mai eficienta metoda de apreciere a dinamicii malurilor o constituie suprapunerea hartilor topografice, a imaginilor satelitare (2005, 2006) si masurarea variatiilor pe care acestea le inregistreaza de-a lungul timpului. In ceea ce ne priveste, folosirea unor harti la scari de proportie diferite, (harta topografica realizata de Institutul Geografic al Armatei - editia 1910 <scara 1: 100000>; austriaca de pilotaj a Dunarii - editia 1914 <1:125000>; harta de pilotaj a Dunarii - editia 1937 < scara 1:50000>; editiile 1965, 1979, 1996 < scara 1:25000>) si aducerea la aceeasi marime pot favoriza aparitia unor erori, tinandu-se cont ca dinamica fluviului inregistreaza o rata mica de variatii, iar un milimetru poate reprezenta pe hartile mai vechi mai mult de 100 m.

Primul sector, situat intre Braila (aval de confluenta cu Bratul Macin) si km 157 (amonte de confluenta cu Siretul) a fost comparat pe baza hartilor (editiile 1910, 1914, 1937 si 1996) sau cu ajutorul imaginilor satelitare, prin intermediul carora s-au realizat masuratori din km in km. In urma acestui demers, se poate afirma ca malurile sunt deosebit de stabile, manifestand o intensitate scazuta a schimbarilor. Acest aspect este posibil in primul rand datorita depozitelor coezive din maluri in care predomina argila si praful, dar si perdelei forestiere plantate odata cu regularizarea fluviului. Folosind datele rezultate in urma compararii hartilor, s-au identificat variatii ale malurilor cauzate de procesele de eroziune si acumulare, cuprinse intre 10 si 180 m (fig. 35).

Fig. 35 Dinamica malurilor sectorului rectiliniu al albiei Dunarii cuprins intre km 168+800 m si km 157+400 m in perioada 1910-1996 (A); Situatia sectorului in anul 1910, cand Ostrovul Chiciu era mult mai extins, in timp ce Ostrovul Veriga nu era prezent pe harta (B) (foto Canciu)

Spre deosebire de sectorul baltilor, situat in amonte, in care se gasesc numeroase ostroave mediane „megaforme de acumulare”, bine dezvoltate, in stranse legaturi cu patul albiei, aria noastra de studiu prezinta un alt tip de ostroave, mult mai reduse ca intindere, ocupand pozitii laterale. Geneza lor se confunda, de cele mai multe ori, cu cea a malului convex, de aceea se numesc ostroave de mal (Church si Gilbert, 1975) sau ostroave produse de ajustarea albiei caracteristice pentru sectoarele de acumulare in care aluviunile se depun dupa trecerea undelor de viitura.

Ostrovul Veriga (0,275 kmp) se gaseste intre km 164+500 m si km 161+500 m, in vecinatatea malului drept. Se individualizeaza prima data pe harta topografica 1:25000, editia 1962, cu o lungime de 1388 m si o latime maxima de 225 m, in timp ce largimea minima a bratului secundar este de 175 m. Pe harta editata in 1970, lungimea ostrovului a crescut la 1750 m, cu extindere spre amonte, iar latimea maxima a ajuns la 275 m. In prezent, pe baza planului hidrotopografic (2005) si a imaginilor satelitare (Google Earth), ostrovul s-a marit la valoarea 2144 m, iar latimea s-a mentinut constanta (269 m), iar bratul secundar care-l desparte de malul drept s-a redus la 137 m. Pe viitor, anticipam ca aceasta forma aluvionara se va extinde in amonte (intre 1962-2006, rata de crestere a fost de 17,8 m/an), in ciuda eroziunii prezente la varful acesteia.

Ostrovul Chiciu (0,01 kmp) este situat in amonte de km 161, pe malul stang al Dunarii. Pe harta topografica, editata in 1910, ostrovul aparea sub denumirea de Insula Chiciu, desfasurandu-se pe mai bine de 4 km, separat de malul fluviului printr-un brat secundar. Pe harta din 1937, bratul isi pierde contactul cu Dunarea, „insula” se integreaza in malul stang, ulterior fiind „ajutat” si de indiguirea fluviului (au fost inchise majoritatea privalurilor si a bratelor secundare), dar, in schimb, apare un al doilea ostrov, paralel cu primul, dar cu o lungime mai mica de doar 1550 m. A urmat o restrangere a ostrovului, la 1000 m (1970) si la 550 m in prezent, concomitent cu ingustarea acestuia, ceea ce ne face sa afirmam ca procesul de eroziune va continua, cu o rata de 14,5 m/an, pana la disparitia sa.

Fig. 36 Dinamica malurilor sectorului meandrat al albiei Dunarii (km 157+400 m - Mm 64+100 m)

in perioada 1914-1996; Evaluarea dinamicii proceselor geomorfologice in puncte critice (1970-2006);

Procesele acumulative sunt prezente la Plaja Cocuta, denumire data malului drept al Dunarii, vizavi de orasul Galati, in vecinatatea localitatii I.C. Bratianu (Azaclau – in trecut). Dezvoltata pe malul convex, reprezinta o renie marginala ce se intinde pe mai bine de 5 km. Pe harta austriaca (1914), aceasta era separata de mal printr-un brat secundar care si-a pierdut ulterior contactul cu fluviul (la debite foarte mici), in partea din amonte, asa cum reiese din harta editata in anul 1937. Adancirea albiei si aluvionarea bratului secundar au facut ca patul acestuia sa se gaseasca la 1-1,2 m (1962) deasupra cotei de etiaj (0 m) al fluviului. Totusi, acest proces a fost mai putin vizibil in peisaj pentru ca Dunarea a continuat sa-l alimenteze, in conditiile unui nivel mediu al apei ce a depasit cu 2 m etiajul. In prezent creasta reniei se mentine datorita prezentei perdelei forestiere plantata odata cu regularizarea fluviului. Spre malul convex, renia este limitata de un brat cu apa stagnanta ce si-a redus mult din lungimea initiala de peste 5 km, dar care devine activ la debite de maluri pline, moment favorabil pentru intensificarea procesului de eroziune.

Ostrovul Prutului (0,768 kmp) se intalneste la confluenta Prutului cu Dunarea, intre Mm 73 si Mm 72. Acest ostrov s-a format in urma ajustarii albiei, odata cu latirea si migrarea acesteia spre nord, cu aproximativ 800 m in ultima suta de ani. Dupa 1970 a fost „deschis” bratul secundar care a preluat o parte importanta din volumul de apa, reducand presiunea exercitata prin eroziune asupra malului stang. Pe harta topografica 1:25000, editata in 1982, aceasta formatiune geomorfologica prezinta o lungime de 1550 m si o latime de 425 m, cu o altitudine maxima de 6 m, in partea centrala. In prezent (2006) ostrovul s-a extins in amonte cu 677 m, iar in latime cu 265 m, dublandu-si suprafata, de la 0,329 kmp la 0,768 kmp. Principalele evenimente ce se contureaza pe fondul acestei extinderii accelerate a ostrovului (cu aproape 0,016 kmp/an si cu o crestere de 26 m/an spre amonte) sunt: ingustarea albiei cursului principal cu 57 m, concomitent cu migrarea liniei talvegului spre malul stang si adancirea albiei, dar si largirea, cu aproximativ 30 m a bratului secundar.

Sectorul sinuos cuprins intre Mm 64+100 m si Mm 43 inregistreaza insemnate variatii ale malurilor cu precadere pe cel drept, in medie de 148,2 m, in perioada cuprinsa intre 1914 si 2006 (fig. 5.32). Cele mai intense procese de eroziune se manifesta la Mm 61 cu 1,16 m/an, dar care totusi s-au redus in ultimii 36 de ani, la 0,69 m/an, apoi la Mm 44 cu o rata de 2,8 m/an (atenuat dupa 1970, la 0,7 m/an) unde albia a migrat spre sud, ceea ce a facut ca pe malul ucrainian sa se manifeste procesul de acumulare. Odata cu formarea Ostrovului Scunda, malul drept a migrat in medie cu peste 290 m, atingand chiar 400 m (fig. 37).

Fig. 37 Dinamica malurilor sectorului sinuos al albiei Dunarii (Mm 64+100 m – Mm 43)

in perioada 1914-1996; Evaluarea dinamicii proceselor geomorfologice in puncte critice (1970-2006).

Ostrovul Isaccea (0,068 kmp) este situat intre Mm 56 si Mm 55, in vecinatatea orasului cu acelasi nume. Pe harta din 1910, dar si pe cea austriaca editata in 1914, ostrovul era despartit de un brat secundar, denumit Isaccea, avand o latime de aproximativ 300 m (1914). Faptul ca acest ostrov avea o anvergura deosebita a determinat limitarea extinderii orasului Isaccea. Ulterior, bratul a pierdut contactul cu fluviul, „ajutat” prin obturatia creata de constructia digului ce lega portul de oras. In prezent ostrovul s-a integrat in malul drept, iar bratul este vizibil doar in jumatatea dinspre amonte. In ultimii 10 ani, s-a format un alt ostrov situat in vecinatatea acestuia, dar mult mai mic de doar 0,068 kmp.

Ostrovul Ivancea (0,398 kmp) situat in aval de Isaccea la Mm 52, poate fi considerat un exemplu reprezentativ pentru evolutia ostroavelor din aria noastra de studiu, pentru ca timp de aproape 100 de ani, a parcurs aproape toate etapele, de la formare si pana la integrarea in mal. Apare pentru prima data pe harta din 1937, dupa care se extinde, cu precadere in amonte cu aproape 1000 m, iar spre aval doar cu 120 m. In prezent, bratul secundar s-a colmatat si este activ doar la ape mari.

Ostrovul Scunda (Ivanovo) (0,393 kmp) se intalneste la Mm 46, prezentand o evolutie asemanatoare cu cea a Ostrovului Ivancea. Spre deosebire de acesta, bratul secundar inca este activ, chiar daca s-a restrans la o treime din latimea pe care o infatisa pe harta din 1937. In prezent, spre deosebire de celelalte ostroave din aria de studiu, se extinde in aval, unde s-a pus in evidenta o formatiune de mai mici dimensiuni.

Evaluarea stabilitatii malurilor vulnerabile din punct de vedere erozional monitorizate in cadrul sectorului meandrat, a scos la iveala, pentru faza iarna-primvara (ianuarie-mai 2008), dominanta degradarii, anticipata de densitatea mare a crapaturilor de tensiune (ianuarie 2008). Acest proces a reprezentat o consecinta a fluctuatiilor debitului lichid, in care cresterea a fost de lunga durata, minimizand acumularea sedimentelor. Pe langa acest aspect deosebit de important, trasaturile locale ale malurilor (inaltimea si granulometria depozitelor, tipul si densitatea vegetatiei, asimetria sectiunii transversale si caracteristicile curgerii principale in cadrul albiei) au conturat tabloul final din luna mai.

Pe baza hartilor avute la dispozitie s-a putut schita evolutia unui ostrov lateral in sectorul Dunarii cuprins intre Braila si Patlageanca. In ariile de stocaj se acumuleaza aluviunile pana la nivelul de maluri pline si chiar mai mult cu 1-2 m (Ostrovul Veriga, Ostrovul Prutului), moment in care se instaleaza vegetatia cu un rol deosebit in fixarea sa. Concomitent cu acest fenomen, pe seama curentilor secundari ai curgerii se individualizeaza bratul secundar, ca zona de separatie intre mal si ostrov, un rol important avandu-l privalurile, pe traseul carora se instaleaza de obicei acesta (Ostrovul Veriga).

In ultima etapa se restrange bratul secundar, prin colmatare, moment in care pierde contactul cu fluviul si devine inactiv, iar ostrovul se integreaza malului adiacent (Ostrovul Chiciu, din sectorul rectiliniu, fiind un bun exemplu in acest sens). Odata cu expansiunea ostrovului, albia se largeste prin eroziunea malului opus, totusi constrangerea provocata de indiguire obliga la o dezvoltare a acestuia in lungul fluviului.

Analiza granulometrica a depozitelor din maluri a stabilit ca majoritatea inregistreaza un continut ridicat al fractiunilor praf-argila (84 % - Ceatal Izmail), mult mai fine decat depozitele din patul albiei (cap.3). Spectrul granulometric al acestor depozite variaza destul de mult pe distante scurte, aspect constatat si in valoarea diametrului median (D50), dar care totusi scade in lungul fluviului, conform modelului exponential aplicat (fig. 5.39). Daca variatia este pusa pe seama unor aspecte deja discutate ca: viteza si tipul curgerii, morfologia albiei, competenta fluviului de a transporta intreaga cantitate de aluviuni, eroziunea acestora nu este influentata doar de gradul de coeziune al depozitelor (la confluenta cu Prutul fractiunile praf-argila detin o pondere de 83 % si totusi se inregistreaza cea mai mare rata de eroziune din intreaga arie de studiu), ci si de inaltimea malurilor in raport cu cota „bankfull”, de densitatea si de caracteristicile vegetatiei, de apropierea liniei talvegului de mal (privita ca o intensificare a procesului de eroziunii).

5.4 Incadrarea tipologica a albiei minore a Dunarii, la nivelul ariei de studiu

De-a lungul timpului, morfologia albiilor de rau si clasificarile privind acestea au preocupat numerosi geomorfologi. Cele mai cunoscute clasificari se realizeaza in functie de substratul geologic, in care albia a fost adancita (albii in roca in loc, albii semicontrolate de roca in loc si albii aluviale) sau pe criterii ale stadiului de evolutie (tinere, mature si imbatranite) propusa de Davis in anul 1899.

Brice (1975) porneste de la configuratia in plan a albiilor propunand o ierarhizare care ia in calcul gradul de sinuozitate prin raportul dintre lungimea albiei si lungimea vaii, gradul de impletire prezentat procentual prin divizarea albiei de catre ostroave si insule, de anastomozare atunci cand latimea insulelor este de 3 ori mai mare decat latimea albiei ocupate cu apa rezultand albii sinuoase, impletite si anastomozate.

5.4.1 Albia rectilinie. Caracteristici morfometrice

Este celebra afirmatia exprimata in anul 1957 de Leopold si Wolman, potrivit careia albiile de rau cu traseu drept sunt atat de rare incat aproape ca nici nu exista. Faptul ca acest tip detine o pondere mica i-a determinat pe Langhein si Leopold (1966) sa precizeze ca albiile rectilinii nu sunt decat o stare temporara ce evolueaza spre tipul meandrat, cea mai posibila stare morfologica, fiind de altfel cea mai des intalnita in peisaj.

Primul sector (Braila-confluenta cu raul Siret) identificat de noi se desfasoara incepand din aval de confluenta Dunarii cu Bratul Macin (km 168+800 m) si pana in amonte de confluenta cu Siretul (km 157+400 m), iar pentru delimitare s-a apelat la variabilele cu care albia detine cele mai stanse legaturi: latimea si adancimea maxima (analizate in detaliu in cap. 4 –Sectiunea transversala a albiei si cap.5 – Morfologia perena a patului albiei). Sectorul masoara 11,40 km in lungul albiei si 10,94 km in lungul vaii. Realizandu-se raportul dintre cele doua valori rezulta un indice de sinuozitate de 1,04, ceea ce inseamna ca sectorul intra in categoria tipologica a albiilor rectilinii, avand o pondere de 12,74 % din lungimea totala a albiei Dunarii din aria de studiu, fiind de 14,68 ori mai mare decat latimea fluviului (fig. 38).

Fig. 38 Caracteristicile morfometrice ale albiei rectilinii a Dunarii, cuprinsa intre km 168+800 si

km 157+400; Albia rectilinie vazuta de la Braila – 29 aprilie 2006 ( foto Canciu).

Stabilitatea albiei rectilinii este data de media ridicata a coeficientului Lane (0,73), fiind calculata pentru 11 sectiuni transversale pozitionate din km in km, ce se incadreaza intr-o forma trapezoidala. La nivelul sectiunii transversale s-a pus in evidenta, la intrarea (km 167) in sistemul fluvial Braila-Patlageanca, dominanta procesului de degradare, ca apoi sa se manifeste acumularea, fenomen observabil atat prin stocajele de la nivelul albiei, cat si prin pierderile sistematice de aluviuni transportate preponderent in suspensie (peste 99 % din totalul aluviunilor transportate de fluviu).

In intervalul celor aproape 100 de ani, s-a constatat ca sectorul rectiliniu pastreaza aceleasi trasaturi, fluctuatiile malurilor fiind minore, cu putin peste 50 m. Totusi aparitia Ostrovului Veriga si migrarea intr-un ritm lent a liniei talvegului au favorizat variatii mai mari ale malurilor, fara a schimba tipologia albiei.

Faptul ca albia rectilinie este o stare temporara a evolutiei sale, este demonstrat de aspectul liniei talvegului in acest sector cu sinuozitate foarte scazuta. In cadrul sectiunii transversale (cap. 4) s-a pus in evidenta abaterea talvegului, variabila cu nivelul explicativ cel mai ridicat in aprecierea gradului de asimetrie.

Pentru a prezenta grafic nivelul variatiei malurilor si a liniei talvegului se apeleaza in prima faza, la latimea albiei care se imparte in doua parti egale, iar valorile obtinute se pozitioneaza pe grafic in functie de abscisa, construindu-se doua curbe ce reprezinta malurile. Apoi, pe seama distantei dintre malul stang si adancimea maxima se construieste linia talvegului care va avea valori pozitive deasupra abscisei (asimetrie de stanga) sau negative cand valorile se vor pozitiona sub abscisa (asimetrie de dreapta) (fig. 39).

Chiar daca aceasta reprezentare nu ofera toate trasaturile albiei reale, totusi se poate pune in evidenta foarte usor raportul dintre linia talvegului si maluri, mult mai sinuoasa (1,41=linia talvegului / curba malurilor), indicand astfel evolutia viitoare a fluviului spre tipul meandrat. Aceste aprecieri se coreleaza foarte bine cu evaluarea privind evolutia malurilor, expusa in prima parte a capitolului, in care s-a precizat, printre altele, ca diminuarea Ostrovului Chiciu poate fi pusa pe seama migrarii talvegului spre malul stang in secventa de vad, cu o medie de aproximativ 100 m (sub influenta ariei neotectonice din vest), in perioada 1962-2005.

5.4.2 Albia meandrata. Morfometria si dinamica meandrelor

Denumirea de meandru provine de la hidronimul grecesc – Maiandros care in traducere libera inseamna fluviul din Caris, celebru pentru sinuozitatile sale (Radoane si colab., 2001). Aceasta trasatura morfologica este prezenta la majoritatea raurilor care si-au sapat albiile in depozite aluviale, motiv pentru care cei mai multi cercetatori considera ca traseul meandrat confera o relativa stabilitate in comportamentul sistemelor fluviale.

Al doilea sector al albiei (Galati-Grindu) este deosebit de primul prin faptul ca prezinta un traseu sinuos ce se incadreaza in descrierea morfologica de mai sus. Acesta este situat intre km 157+400 m (aval de confluenta Dunarii cu Siretul) si Mm 64+100 m (aval de orasul ucrainian Reni), avand o lungime de 38,98 km, in timp ce distanta in lungul vaii inregistreaza doar 21,86 km. Raportul dintre cele doua valori scoate la iveala un coeficient de sinuozitate ridicat, de 1,78, iar ponderea sectorului in aria de studiu este de 43,58 %. Spre deosebire de sectorul rectiliniu din amonte unde panta la cota de etiaj este de 0,011 m/km, in sectorul meandrat aceasta coboara la 0,0037 m/km.

In acest sector, ca de altfel in toate albiile de acest tip, bucla de meandru reprezinta unitatea morfometrica de baza. Delimitarea si caracterizarea morfometrica a buclelor se realizeaza pe baza componentelor geometrice pe care acestea le detin (conform Leopold si Langbein, 1964) (fig. 40).

Astfel, au fost calculate: lungimea buclei (C), inaltimea buclei (H), raza medie a buclei (R), si s-au identificat apexul buclei (punctul de intersectie intre inaltimea buclei si malul concav) sau punctul de inflexiune (punctul de legatura intre bucle). Succesiunea a doua bucle formeaza un meandru caruia ii sunt caracteristice din punct de vedere morfometric: amplitudinea si lungimea de unda.

In sectorul meandrat prima bucla (situata de la confluenta cu Siretul si pana in aval de orasul Galati) este compusa din doua segmente cu raze diferite de 5,7 km si respectiv 3,5 km. Cu toate acestea, lungimea celor doua corzi este aproape egala, ceea ce se repercuteaza diferentiat asupra aplatizarii (ca rezultat al raportului dintre lungimea si inaltimea buclei) celor doua segmente care formeaza bucla compusa asimetrica (conform clasificarii lui Brice, 1974). Urmeaza, in dreptul localitatii Grindu, o bucla simpla, avand o lungime (1,4 km) mult mai mica, dar care realizeaza o importanta schimbare de directie materializata printr-un unghi peste 45⁰ pentru fiecare segment al buclei, in raport cu traseul principal de curgere.

Analiza morfometrica a sectorului meandrat, cuprins intre km 157+400 m si Mm 64+100 m

Cea de-a treia bucla a sectorului meandrat este compusa si asimetrica asemenea primei, fiind formata din doua segmente diferite ca lungime, dar asemanatoare din punctul de vedere al nivelului aplatizarii (in ambele cazuri, raportul dintre lungimea si inaltimea buclei depaseste valoarea 4). Primul segment al buclei este rezultatul migrarii spre nord si nord-vest spre albia majora a Prutului, arie care favorizeaza din plin acest proces, in schimb al doilea s-a modificat mult mai putin datorita restrictiei impuse de factorul natural (Campia Bugeacului o unitate de relief mai inalta si mai greu de erodat) si de cel antropic (lucrarile de aparare a malului ucrainean).

Stabilitatea sectorului meandrat este indicata de valoarea ridicata a coeficientului Lane cu o medie de 0,75, in care forma trapezoidala predomina in pofida unei accentuate asimetrii de stanga (din cele 39 sectiuni transversale analizate, 35 dintre ele prezinta asimetrie negativa). De asemenea, s-a putut evidentia in cadrul sectiunii transversale de la Grindu, degradarea, ca proces dominant, prezenta de altfel, pe intreaga lungime a patului albiei meandrate in perioada 1995-2005, cu o rata medie de 11,23 mc/an (cap. 5.2.3). Plecand de la dominanta procesului de eroziune manifestat in acest sector, ar trebui pornit in explicarea originii meandrarii. Aceasta tendinta permanenta de ajustare a traseului conform ipotezei minimizarii pierderilor de energie (Yang, 1971) reprezinta un raspuns la conditiile impuse de sectoarele din amonte si aval, care se gasesc sub imperiu miscarilor neotectonice (ariile din Campia Siretului Inferior si Delta Dunarii).

Suprapunerea mai multor generatii de harti au scos la iveala fluctuatii ale malurilor ce au atins, in medie, pana la 140 m. Cu toate acestea, buclele meandrelor au evoluat limitat, pe fondul interventiei antropice, materializata prin masuri de aparare a malurilor: dalare (in dreptul orasului Galati), consolidari cu anrocamente (localitatea Grindu, malul ucrainian in dreptul orasului Reni) si plantarea perdelei forestiere in lungul digurilor. Cea mai importanta dinamica a manifestat-o malul stang al Dunarii la confluenta cu Prutul, unde, prin migrare, s-a format un segment, generand bucla asimetrica.

Linia talvegului scoate la iveala foarte bine asimetria de stanga si indica apropierea de mal, cu precadere in dreptul buclelor de meandru. Astfel, se apropie de malul stang, in cadrul primei bucle, la o distanta medie cuprinsa intre 110 m (primul segment) si 74 m (al doilea segment). Apoi, la Grindu distanta se micsoreaza la 75 m, urmand ca la confluenta cu Prutul sa ajunga la 50 m (20 m - distanta minima). Sinuozitatea mare a liniei talvegului este data in primul rand de schimbarile dese de directie, materializate prin aspectul dantelat si apoi de oscilatiile specifice unui sector meandrat. Raportul dintre linia talvegului si curba malurilor prezinta o valoare de 1,94, dar nu foarte diferita de albia rectilinie, ceea ce arata ca si malurile sufera oscilatii importante.

In concluzie, se poate afirma ca evolutia meandrarii in acest sector va continua, dar intr-un ritm lent datorita limitarilor produse de lucrarile complexe de regularizare a fluviului si de amenajare a malurilor, iar raspunsul sistemului se va resimti prin adancirea albiei.

5.4.3 Albia sinuoasa. Caracteristici morfometrice

Intre Mm 64+100 m si Mm 43 se desfasoara sectorul Isaccea-Patlageanca, avand o lungime de 39,07 km (in lungul albiei) si o pondere de 43,68 % in cadrul ariei de studiu, cu o distanta masurata intre extremitatile sale (in lungul vaii) de 36,75 km. Pe baza acestor valori, coeficientul de sinuozitate a fost apreciat la 1,06. De asemenea, se constata ca odata cu trecerea de sectorul meandrat, panta albiei a crescut la 0,0053 m/km.

Din aceste aspecte morfometrice ale albiei se constata o apropiere a trasaturilor de sectorul rectiliniu, dintre care remarcam latimea si adancimea albiei, succesiunea vad-adanc; exista, totusi, un nivel mai evoluat spre meandrare dovedit de cresterea coeficientului de sinuozitate, motiv pentru care consideram ca acest sector se incadreaza in categoria albiilor sinuoase cu un indice cuprins intre 1,05 si 1,25 (conform Brice, 1975; Brice si Blodgett, 1978).

Un alt argument in favoarea incadrarii acestui sector in categoria albiilor sinuoase a fost cel legat de geometria in plan a albiei. Astfel, au fost analizate cele 4 inflexiuni ale albiei, in acest sector. Pentru aceasta s-a aplicat metoda de analiza a sectoarelor meandrate, in care bucla de meandru este unitatea morfologica de baza. Prima inflexiune, situata intre Mm 62 si Mm 60, nu prezinta caracteristicile unei bucle de meandru pentru ca lungimea corzii (2,94 m) este mai mica decat raza cercului pe care il descrie (4,06 m). Atat dinamica malurilor, cat si coeficientul de aplatizare (raportul dintre coarda buclei si inaltimea sa), in crestere fata de pozitiile avute pe hartile mai vechi, demonsteaza o evolutie spre meandrare, chiar daca se produce la o intensitate redusa (fig. 41).

(prelucrare dupa Niculescu si Rosu – Geografia Vaii Dunarii Romanesti,

- Foraje hidrogeologice (A) (prelucrare dupa ISPIF, 1963 si 1971)

6.2.1 Geometria si morfologia albiei majore

Definirea geometriei albiei majore s-a realizat folosindu-se datele rezultate in urma masurarii latimii acesteia, pe baza careia s-a construit un grafic (fig. 41), in care au fost prezentate variatiile de la nivelul intregii forme de relief, dar si cele intalnite in aria de studiu (fara a se lua in calcul albia majora aferenta malului ucrainian). Astfel, se poate observa ca albia majora, prezinta importante oscilatii, cuprinse intre 4,5 si 22 km, odata cu aparitia celor doua strangulari in dreptul Promontoriului Bugeacului si a pintenului calcaros de la Isaccea. Aceste modificari ale morfometriei albiei majore se datoreaza prezentei vechilor golfuri sapate in versantul nord-dobrogean, aspect dovedit de evolutia aproape identica a celor doua curbe (latimea totala a albiei majore; latimea albiei majore in aria de studiu), intre km 58 si km 21. Totusi, in aval de Isaccea se observa o extindere a albiei majore, cu precadere pe malul ucrainian, cumulata cu largirea de pe malul romanesc, unde sunt prezente cele doua golfuri: Niculitel si Somova.

Din punct de vedere morfologic, albia majora prezinta trei trepte, cuprinse in intervalul altimetric 2-7 m:

• treapta inalta - reprezentata de grindurile longitudinale ce insoteste fluviul pe ambele maluri; prezinta altitudini ce scad de la 6,5 m (Braila) la 3,8 m (amonte de Patlageanca) si se reduc ca extindere de la 4 km in aval de Smardan la mai putin de 500 m, in aval de Isaccea;

• treapta medie – domina suprafata albiei majore, cu altitudini ce se situeaza sub 3,5 m; pe malul drept este bine dezvoltata, intre Smardan si I.C. Bratianu, unde se evidentiaza vechea retea de grinduri: Spinaului, Baghia, Oii, Clecea, Otlogului ce insotesc privalurile, ce uneau cursul Dunarii cu depresiunile lacustre de la contactul cu Podisul Dobrogei, orientate preponderent pe directia SV-NE;

• treapta joasa – este reprezentata de depresiunile lacustre in care sunt prezente cele mai importante lacuri si balti, privaluri si garle; altimetric se pozitioneaza sub 2,5 m, motiv pentru care in perioada inundatiilor apa freatica se cantoneaza la suprafata dezvaluind vechile suprafete acvatice.

6.2.2 Formarea albiei majore

Formarea albiei majore se bazeaza in special pe trei procese:

- acretia laterala este procesul dominant in formarea albiei majore, identificat in sectorul Braila-Patlageanca, unde a lasat urme vizibile; prima arie de acretie situata la Smardan a fost pusa in valoare prin migrarea cursului Dunarii de la pozitia din Antichitate la cea medievala; a doua arie de acretie s-a constituit prin migrarea fluviului, de la pozitia din vecinatatea cu Promontoriul Bugeacului, la pozitia actuala din apropierea Campiei Covurlui; a treia este prezenta la est de localitatea Grindu, care a aparut prin migrarea Dunarii spre nord si apoi spre est, in directia orasului ucrainian Reni.

- acretia verticala a jucat un rol important in compartimentarea marilor depresiuni lacustre, prin construirea grindurilor secundare (de prival) care insotesc fiecare garla sau prival;

dupa viitura din 2006, in aval de Braila pe malul stang in dreptul Ostrovului Veriga, intr-o portiune defrisata a zonei dig-mal, s-a putut constata depunerea unei lentile de aluviuni cu o grosime de 20-30 cm, ce a acoperit trunchiurile plopilor ramasi in urma defrisarii.

- avulsia, in cazul Dunarii, poate fi prezenta si in iernile aspre, cand se acumuleaza zapoare in anumite sectoare ale albiei minore (Cotul Pisicii, din dreptul localitatii Grindu) provocand cresteri exceptionale care provoaca schimbari rapide in morfologia albiei majore, prin strapungerea grindurilor si prin canalizarea pe un nou traseu; in opinia noastra, la nivelul ariei de studiu se intalnesc cel putin doua zone in care s-a manifestat fenomenul de avulsie: prima, in amonte de localitatea I.C: Bratianu, prin schimbarea traseului antic cu cel medieval, si a doua in aval de orasul Macin, aparuta odata cu orientarea Bratului Macin spre vest.

6.2.3 Analiza stratigrafica a depozitelor aluviale

S-a realizat pe baza a doua profiluri executate de ISPIF in vederea realizarii studiilor geotehnice pentru proiectarea incintelor indiguite din anii ’60. In urma analizarii acestora s-a costatat, in ambele cazuri, ca in partea centrala se intalnesc depozitele cu cele mai mari fractiuni (pietris marunt, nisip grosier si nisip mediu), spre Podisul Dobrogei, depozitele sunt fine, iar spre actualul curs al fluviului, depozitele sunt mai grosiere, ceea ce indica doua tipuri de transport si de depunere, cel vestic realizat de Dunare, tipic unui fluviu de talia sa si cel estic, al Bratului Macin penduland prin sistemul de lacuri de la contactul cu Dobrogea de Nord (fig. 42)..

Fig. 42 Profiluri hidrogeologice trasate in lungul aliniamentelor: Smardan-Promontoriul Orliga (A);

Fig. 42 Galati-I.C. Bratianu-Promontoriul Bugeacului (B)

(prelucrare dupa IPACH, 1963)

Forajele de mica adancime (10-15 m) scot la iveala prezenta unor orizonturi cu turba de 1-2 m grosime, intercalate printre cele de argila maloasa bogata in materie organica, care demonstreaza prezenta indelungata a unui mediu lacustru-mlastinos putin adanc, cu energie redusa de transport indicata de textura fina a depozitelor argiloase. Lipsa datarii acestor depozite aluvionare ne lasa loc doar pentru anumite aprecieri si de aceea consideram ca forajele analizate de noi nu au traversat decat in parte aluvionarul Vaii Dunarii, iar stabilirea varstei acestora ar putea conduce la valori eronate

6.2.4 Problema paleoalbiilor

Paleoalbiile reprezinta albii minore ale unor rauri anterioare, colmatate cu aluviuni de regula mai grosiere decat masa aluviunilor din jur, care pot fi ingropate la diferite adancimi in depozitele de albie majora sau pot fi reconstituite pe suprafata albiei majore (Ichim si colab., 1989). Asa cum am vazut, intregul complex de depozite aluviale apartin Cuaternarului, iar Dunarea s-a individualizat, in aria de studiu, odata cu Holocenul superior.

Pe baza argumentelor istorice, a materialelor cartografice si a modelului digital al terenului am propus o schita a schimbarilor hidrologice din aria de studiu, pe care am etapizat-o in trei faze. In prima, faza antica, in care traseul Dunarii era situat la contactul cu Dobrogea de Nord unde se intalneau complexele lacustre Jijila si Crapina. Bratul Macin (Dunarea Veche) era directionat spre nord, la fel ca si Dunarea Noua, iar Siretul isi lungise cursul, mult spre est. Faza medievala a Dunarii este schimbata intr-o mare masura fata de cea antica. Modificarile au fost cauzate de oscilatiile nivelului Marii Negre intr-o mai mica masura, in schimb, intensificarea miscarilor de subsidenta a influentat decisiv abandonarea relativ brusca a vechilor albii, cunoscuta sub denumirea de avulsie. Dunarea se muta, prin avulsie, la vest de pozitia antica si curge pe directia sud-nord, iar in dreptul Lacului Crapina, migreaza spre nord, motiv pentru care se pare ca a decazut asezarea antica, Dinogetia. In aceeasi perioada, Bratul Macin paraseste pozitia din vecinatatea Podisului Dobrogei si tot prin avulsie se intreapta spre vest, spre noul curs al Dunarii.

Faza actuala a fluviului demonstreaza o desfasurare neincetata a proceselor geomorfologice la nivelul albiei. Dunarea a continuat sa migreze spre nord, directie in care a migrat si Siretul luandu-l de parte sa ca afluent, Barladul, iar la confluenta cu Prutul si-a extins albia majora concomitent cu realizarea unei bucle compuse asimetrice.

In prezent, procesele geomorfologice fluviale actioneaza atat pe o suprafata redusa a albiei majore, in zona dig-mal (atenuate de prezenta perdelei forestiere plantate), cat si pe dreapta Dunarii, in sectorul Isaccea-Patlageanca, unde fluviul functioneaza in regim natural. Interventia umana din a doua jumatate a secolului al XX-lea a impus peisajul antropic, rezultat in urma complexelor modificari survenite la nivelul mediului geografic al ariei de studiu.

6.2.5 Peisajul actual al albiei majore

In prezent, procesele geomorfologice fluviale actioneaza pe o suprafata redusa a albiei majore, in zona dig-mal (atenuate de prezenta perdelei forestiere plantate), cat si pe dreapta Dunarii, in sectorul Isaccea-Patlageanca, unde fluviul functioneaza in regim natural. Interventia umana din a doua jumatate a secolului al XX-lea a impus peisajul antropic, rezultat in urma complexelor modificari survenite la nivelul mediului geografic al ariei de studiu. Odata cu realizarea incintelor indiguite, se impune peisajul agricol (Posea si colab., 1976) realizat ca urmare actiunilor de nivelare, de excavatie si constructive.

- prin nivelare s-au redus micile asperitati ale reliefului, rezultate in urma desecarii vechilor lacuri si balti;

- prin excavatie s-au realizat canaluri de irigatie si s-au adancit vechile privaluri si garle; coccomitent cu acestea s-au desfasurat lucrari de desecari-drenaje pentru colectarea surplusului de apa de la suprafata vechilor depresiuni lacustre sau pentru captarea afluentilor cu caracter torential de pe versantii Dobrogei de Nord; aparitia gropilor de imprumut din care s-a excavat material pentru construirea digurilor de aparare;

- formele constructive (suprainaltare) cele mai reprezentative sunt digurile de aparare din lungul albiei minore, care mentin, de fapt, peisajul agricol din aria de studiu si amenajarile caracteristice sistemelor de irigatii (statii de pompare, retele de conducte, stavilare, podete etc.).

In cadrul ariei de studiu, mai sunt prezente:

- peisajul cailor de comunicatie care se suprapune aproape in totalitate peste digurile de aparare;

- peisajul spatiilor intravilane – a impus schimbari ale reliefului prin nivelare, inaltare, excavare (gropi din care s-a extras material pentru constructia caselor): localitatea Smardan, situata la confluenta Bratului Macin cu Dunarea, se gaseste intr-o pozitie defavorizata prin faptul ca a fost ocolita de digul de aparare, motiv pentru care este vulnerabila la inundatii; localitatile I.C. Bratianu si Grindu situate in cadrul incintelor, pe grindurile longitudinale ale fluviului; extinderea orasului Galati (cartierul Siret) in incinta indiguita Braila-Dunare-Siret unde s-au realizat lucrari de terasare pentru a feri locuintele de inundatii si de adancimea redusa a apelor freatice.

O sinteza a modificarilor survenite in cadrul peisajului geografic al ariei de studiu din ultimii 40 de ani, s-a realizat prin cartarea geomorfologica in teren, pe baza hartii topografice la scara de 1:25000. Dupa realizarea propriu-zisa a cartarii s-a trecut la realizarea hartii geomorfologice a ariei de studiu, micsorata ulterior pentru a putea fi anexata lucrarii de fata.

CONCLUZII

- aria de studiu ocupa un teritoriu definitivat tarziu (dupa incheierea Transgresiunii Djemetiniana), intr-o regiune geografica in care miscari neotectonice au fost foarte active;

- relieful (ca volum deasupra nivelului de baza), prin energia pe care o introduce in sistem, directioneaza gravitational intregul flux de materie (apa si sediment) spre nivelul de baza;

clima impune un regim hidrologic complex prin interferenta a trei tipuri de climate;

- regimul hidrologic al Dunarii, in aria de studiu se contureaza inca din cursul mijociu, unde primeste cei mai importanti afluenti;

- amenajarea complexa a intregului bazin hidrografic al Dunarii, mai cu seama pe teritoriul tarii noastre, a favorizat reducerea drastica a cantitatii de aluviuni transportate, cu repecursiuni la nivelul morfologiei albiei;

- sectiunea transversala a albiei minore prezinta o forma stabila (coeficientul de stabilitate Lane – 0,74), iar asimetria acesteia este ponderata, din punct de vedere al distributiei statistice; in timp, in cadrul sectiunii transversale se succed, ca dominanta, atat procesele de degradare, cat si cele de agradare;

- la nivelul patului albiei se inregistreaza un fenomen generalizat de degradare, iar dinamica malurilor se inscrie in tendinta generala de evolutie a fluviului, aceea de stabilitate dinamica in care se gaseste albia minora;

- albia majora este rezultatul numeroaselor transformari ale retelei hidrocrafice, timp in care s-au manifestat procese specifice: acretia laterala, acretia verticala si avulsia.

BIBLIOGRAFIE

ALBU Dumitrica (1993) – Rezervatii naturale, zone protejate si monumente ale naturii din tinuturile Brailei, Editura Alma, Galati

ANTIPA Gr. (1910) – Regiunea inundabila a Dunarii, starea ei actuala si mijloace de a o pune in valoare, Bucuresti

APETREI M., GROZA O., GRASLAND C. (1996) – Elemente de statistica cu aplicatii in geografie, Edit. Univ. “Al. I. Cuza”, Iasi

APOSTOL L., OLARU Vl. (1966) – Sur la presence de Mammuthus primigenius Plumb a Chiscani, region de Galatz, Trav. du Mus d’Histoire nat. “Gr. Antipa”, vol. VI, Bucuresti

ARMENCEA Gh. (1987) – Studiul masurilor de compensare a efectelor sedimentarii albiei minore a riului datorita irigatiilor, Lucr. Simpozionului “Provenienta si efluenta aluviunilor”, 1/1986

ATANASIU N., JIPA D. (1983) – Texturi si structuri sedimentate, Edit. Tehnica, Bucuresti

BANU A.C. (1963) – Unele consecinte ale inaltarii seculare a nivelului Marii Negre asupra evolutiei morfohidrografice a Deltei Dunarii, Hidrobiologia, t.IV, Bucuresti

BANU A.C. (1967) – Cateva caractere hidrologice ale Baraganului si unele concluzii geomorfologice care se deduc pe baza lor, Hidrobiologia, t. X, Bucuresti

BAULIG H. (1948) – Le probléme des méandres, Bull. de la Soc. Belge, t. XVII nr. 2

BAULIG H. (1949) – Problémes des terasses, Congr. Int. de Géogr., Lisabona

BACAUANU V., DONISA I., HARJOABA I. (1974) – Dictionar geomorfologic, Edit. Stiintifica, Bucuresti

BASARABEANU N. (1970) – Procese hidromorfologice actuale pe Dunarea inferioara (sectorul Ostrov-Hirsova), Hidrobiologia, t.11

BATUCA D. (1978) – Conceptii energetice in studiul stabilitatii morfologice a albiilor cursurilor de apa, Rev. Hidrotehnica, vol.24, nr.8

BATUCA D., LESAN N. (1978) – Modelarea matematica a dinamicii patului cursurilor de apa, determinate de actiunea perturbatoare a transportului aluvionar, Comunic. La Ses. st. jubil. a Fac. de Hidrotehnica, Inst. Politeh. Iasi

BATUCA D., LESAN N. (1980 a) – Studiul miscarii nepermanente in albiile riurilor si canalelor cu ajutorul metodei elementului finit, Rev. Hidrotehnica, vol. 25, nr.6, Bucuresti

BATUCA D., LESAN N. (1980 b) – Utilizarea metodei elementului finit in rezolvarea unor probleme de hidraulica si dinamica cursurilor de apa, Comunic. La cel de al II-lea Simpoz. Nat. “ Aplicatii ale informaticii in proiectatea si cercetarea de constructii ”, Sibiu

BATUCA D. (2005) - Water flow and sediment transport in the Lower Danube River, Geophysical Research Abstracts, Vol. 7, 05967

BOJOI I., BRANDUS C. (1982) – Consideratii geohidrogeomorfologice asupra Luncii raului Suceava in sectorul Udesti-Liteni, Bul. Soc. de Stud. Geogr. din Romania, seria noua, tom VI (LXXVI), Bucuresti

BOJOI I., BRANDUS C. (1983) – Contributii la metodologia de cercetare geohidromorfologica a treptelor joase de relief, cu exces de umiditate, din lungul vailor, Stud. Si cercet. de geogr., Soc. de Stud. Geogr., filiala Suceava

BOJOI I., APETREI A., VARLAN M. (1998) – Geomorfometria luncilor. Model de analiza din bazinul superior al Jijiei, Edit. Academiei, Bucuresti

BONDAR C. (1970) – Date hidrologice noi rezultate din masuratorile si observatiile directe efectuate pe sectorul romanesc al Dunarii in perioada apelor mari din aprilie – iunie 1970, Hidrotehnica, nr.12, Bucuresti

BONDAR C. (1972) – Contributie la studiul hidraulic al iesirii la mare prin gurile Dunarii, IMH. St. hidrol., XXXII

BONDAR C., STATE I., DEDIU R., SUPURAN I., VASLABA G., NICOLAU G. (1980) – Date asupra patului albiei Dunarii in regim amenajat pe sectorul cuprins intre Bazias si Ceatal Izmail, St. si cercet. Hidrologie, XLVIII, IMH

BONDAR C. (1997) - Inventarul folosintelor de apa si al amenajarilor hidrotehnice de-a lungul albiei principale a Dunarii si luncii inundabile, Contract PHARE.

BOTZAN M. (1984) – Apa in viata poporului roman, Edit. Ceres, Bucuresti

BOTZAN M. (1986) – Datarea unor importante schimbari hidrografice la cotul Dunarii, Hidrotehnica, vol. 31, nr. 7, Bucuresti

BOTZAN M. (1996) – Mediu si vietuire in spatiul Carpato-dunareano-pontic, Edit. Academiei, Bucuresti

BRANDUS C. ( 1984) – Dinamica talvegului riului Moldova in avale de Timisesti, Bul. st. I.I.S. Suceava, sect. Geografie

BRANDUS C., CODREANU M. (1992) – Studiile hidrogeologice necesare proiectarii lucrarilor de desecare-drenaj, Lucr. Semin. geogr. „Dimitrie Cantemir', nr. 10, Iasi

BRATESCU C. (1921) – Miscari epirogenetice si caractere morfologice in Bazinul Dunarii de Jos, An. Dobrogei I, 4, Bucuresti

BRATESCU C. (1943) – Oscilatiile de nivel ale apelor si bazinul Marii Negre, Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr., LXI, Bucuresti

BRICE J. C. (1975) – Airphoto interpretation of the form and behaviour of alluvial rivers, Final Report for US Army Research Of

BRICE J. S. (1976) – Bed topography and grain size in open channell bends, Sedimentology,23

BRICE, J.C., BLODGETT, J.C. (1978) - Counter Measures for Hydraulic Problems at Bridges, Vol.1, Analysis and Assessment, U.S. Department of Transportation, FHWA

CALLANDER P. A. (1978) – River meandering, Annual Rev. of Fluid Mechanics,10

CANCIU C. (2004) – Consideratii asupra loessurilor din Campia Brailei, Analele Universitatii „Stefan cel Mare” Suceava, Sectiunea Geografie anul XIII

CATANA C., ICHIM I., NITA Marilena (1985) – Spectrul petrografic al pietrisurilor din albia riului Siret, Lucr. Sem. “ D. Cantemir “, 5, Iasi

CADERE R., CONSTANTINESCU T. (1963) – Apele de adancime din Campia Romana de nord-est si Podisul Moldovenesc, Studii de hidrogeologie II, Instit. de Studii si Cercet. Hidrotehnice, Bucuresti

CHORLEY R. J. (1962) – Geomorphology and general systems theory, U.S. Geol. Prof. Paper, 500-B

CHORLEY R. J., KENNEDY Barbara (1971) – Physical Geography. A systems approch, Prentice, Hall, Int. Inc., London

CHORLEY R. J., SCHUMM S. A., SUGGDEN D. E. (1984) - Geomorphology, Methnen, London, 605, p

CHURCH M. (1980) – Records of recent geomophological events, Timescales in Geomorphology, Edit. Cullingford, Davidson, Lewin, Wilwy and Sons, Ltd

CONSTANTINESCU M., GOLDSTEIN M., HARAM V., SOLOMON S. (1956) – Hidrologie, Edit. Editura, Bucuresti

COTET P. (1973) - Geomorfologia Romaniei, Edit. Tehnica, Bucuresti.

COTET P. (1976) - Campia Romana. Studiu de geomorfologie integrata, Edit. Ceres, Bucuresti

COTET P. (1941) – Problema miscarilor epirogenetice in partea de vest a Campiei Dunarii de Jos, Studii si Cercetari de Geografie, Bucuresti

COTTON C. A. (1940) – Clasification and correlation of river terraces, J. Geomorph., 3

DAMIAN I. (1978) – Impaduriri, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

DAVIS W. M. (1902) – Base-level, grade and peneplain, J. of Geology, 10

DONISA I. ( 1968) – Geomorfologia vaii Bistritei, Edit. Acad., Bucuresti

DONISA I., BOBOC N. (1994) – Geomorfologie, Edit. Lumina, Chisinau

DUMITRIU D. (2007) – Sistemul aluviunilor din bazinul raului Trotus, Edit. Universitara, Suceava

GASTESCU P. (1971) – Lacurile din Romania, Edit. Academiei, Bucuresti

GASTESCU P. (1990) – Fluviile Terrei, Edit. Sport-Turism, Bucuresti

GASTESCU P. (2001) – Resursele de apa ale bazinelor hidrotehnice din Romania, rev. Terra, anul XXXI (L) – Vol. 1-2, Bucuresti

GASTESCU P., ZAVOIANU I. (2000) – Resursele de apa din Romania – stare, calitate si management, rev. Terra, anul XXX (L) – nr. 2, Bucuresti

GHEORGHE Al. (1973) – Prelucrarea si sinteza datelor hidrogeologice, Edit. Tehnica, Bucuresti

GRECU Florina (1992) – Bazinul Hirtibaciului. Elemente de morfohidrografie, Edit. Academiei, Bucuresti

GRECU Florina, COMANESCU Laura (1997) – Determinari cantitative ale riscului geomorfologic in sisteme hidrografice. Bazinul Calvei, Studii si cercetari de geografie, t XLIV

GRECU Florina, COMANESCU Laura (1998) – Studiul reliefului. Indrumator pentru lucrari practice, Edit. Universitatii din Buburesti

HANCU S. (1976) – Regularizarea albiilor riurilor, Edit. Ceres, Bucuresti

HILT V. (1976) – Fluvii, locuri si oameni, Edit. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

HUGGET R.J., (1985) – Earth surface systems, Springer Verlag, Berlin

ICHIM I. (1987) – Sistemul aluviunilor, Lucr. Simpoz. “ Provenienta si efluenta aluviunilor” P. Neamt, 5 – 6 nov. 1986

ICHIM I. (1988) – Semnificatia marimii suprafetei bazinului hidrografic in dinamica proceselor fluviale, Hidrotehnica. 33, 3

ICHIM I., BATUCA D., RADOANE Maria, DUMA D. (1989) - Morfologia si dinamica albiilor de riuri, Edit. Tehnica, Bucuresti

ICHIM I., RADOANE Maria (1986) – Efectele barajelor in dinamica reliefului, Edit. Acad. Bucuresti

ICHIM I., RADOANE MARIA, RADOANE N., MICLAUS CRINA, GRASU C. (1998) – Dinamica sedimentelor, Edit. Tehnica, Bucuresti

IELENICZ M., (2000) – Profilul geomorfologic si profilul geografic, rev. Terra, anul XXX (L) – nr. 1, Bucuresti

IELENICZ M., (2004) – Geomorfologie, Edit. Universitara, Bucuresti

IELENICZ M., COMANESCU Laura, MIHAI B., NEDELEA A., OPREA R., PATRU Ileana (1999) – Dictionar de geografie fizica, Edit. Corint, Bucuresti

IONESI L. (1994) – Geologia unitatilor de platforma si Orogenul Nord –Dogrogean, Edit. Tehnica, Bucuresti

KELLER E. A., MELHORN W. N. (1978) – Rhytmic spacing and origin of pools and riffles, Geol. Soc. Of Amer., Bull., 89

KNIGHTON A. D. (1982) – Asymmetry of river channel cross – sections. Made of developement and local variation, ESPL,7.

LANE E. W. (1935) – Stable channels in erodible material, Am. Soc. Of Civ. Trans. Nr. 1957, reprodus in : River morphology ( Edit. Schumm), 1972, S.U.A.

LANGBEIN W. B., LEOPOLD L. B. (1964) - Quasi-equilibrium states in channel morphology, American Journal of Science, Vol 262, p. 782 - 794

LANGBEIN, W.B., LEOPOLD, L.B. (1966) - River meanders - Theory of minimum variance, U.S. Geol.Survey Prof. Paper

LEOPOLD L. B., MADDOCK T. (1953) – The hydraulic geometry of stream channels and some physiographic implications, U.S. Geol. Surv. Prof. Paper, 242

LEOPOLD L. B., WOLMAN M. G. (1957) – River Channel Patterns: braided, meandering and straight, U.S. Geol. Surv. Prof. Paper, 282 – B

LEOPOLD L. B., WOLMAN M. G., MILLER J. P. (1964) – Fluvial processes in geomorphology, San Francisco, W. H. Freeman

LITEANU E. (1961) - Aspecte generale ale stratigrafiei Pleistocenului si ale geneticii reliefului din Campia Romana, St. Tehn. si Econ., Seria E, Nr. 5, Bucuresti.

LITEANU E. (1961) - Cercetari geologice si hidrogeologice in Campia Romana de NE, St. Tehn. si Econ., Seria E, Nr. 5, Bucuresti.

LITEANU E. (1961) - Cercetari geologice si hidrogeologice in Campia Romana de NE, St. Tehn. si Econ., Seria E, Nr. 5, Bucuresti.

LITEANU E., GHENEA C. (1966) - Cuaternarul din Romania, St. Tehn. si Econ., Seria H, nr.1, Bucuresti

LITEANU E., GHENEA C., BANDRABUR T., MIHAILA N., GHENEA Ana, GIURGEA P. (1969) – Harta hidrogeologica a RSR, (sc. 1:1000000), Inst. Geol., Bucuresti

LITEANU E., PRICAJAN A., BALTAC G.(1961) – Transgresiuni cuaternare ale Marii Negre pe teritoriul Deltei Dunarii, St. sI Cerc. Geol., Vol.VI, nr. 4, Bucuresti.

MAC I. (1986) – Elemente de geomorfologie dinamica, Edit. Academiei, Bucuresti

MACAROVICI N. (1968) – Geologia Cuaternarului, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

MACAROVICI N., COSTETCHI G. (1968) – Sur les depots de Barbosi-Babele entre Siret et la Prut, Analele Univ. “Al. I. Cuza” Iasi, seria noua, sect. II, Geol.

MARIN I., MARIN M. (2005) – Europa - Geografie regionala, Editura Universitara, Bucuresti

MARTONNE Emm. de (1902) – La Valachie – essai de monographie regionale, A. Colin, Paris

MEHEDINTI S. (1994) – Terra. Introducere in geografie ca stiinta, Editia a II-a, Edit. Enciclopedica, Bucuresti

MIHAILESCU V. (1969) – Geografia fizica a Romaniei, Edit. Stiintifica. Bucuresti

MIHAILESCU V. ( 1966 ) – Dealurile si cimpiile Romaniei, Edit. Stiintifica, Bucuresti

MIHAILESCU V. (1937) – Terasele fluviale, Bul. Soc. Reg. Rom. Geograf., t. LVI, Bucuresti

MOEL H. de (2005) - Simulation of Early and Middle Holocene Global River Discharge, Master Research Project, Faculty of Earth and Life Sciences, Vrije Universiteit Amsterdam.

MOISEI R. (2006) - Cercetari dendrometrice si auxologice pentru reconstructia ecologica a ecosistemelor forestiere din lunca braileana a Dunarii. Teza de doctorat - manuscris

MORARIU T., DONISA I. (1968) – Terasele fluviatile din Romania, St. si cerc. geol., geof., geogf., seria geografie t. XV, nr.1, Cluj

MUNTEANU I. (1997) – Cartea Dunarii, Edit. Sapiens, Braila

MURGOCI M. Gh (1907) – Cateva date asupra albiilor si movilelor Baraganului, Bul. Soc. St., Bucuresti, XIV

MURGOCI M. Gh. (1907) – La plaine Roumaine et la Balta du Danube, Congr. Intern. du Petrole, Roumanie

MUSTATA L. (1973) – Calculul debitelor maxime din ploi pe riurile din Romania, IMH, St. hidrol., XXXXVI

MUTIHAC V., IONESI L. (1974) - Geologia Romaniei, Edit. Tehnica, Bucuresti

PANIN N. (1972) – Historie quaternaire du Delta du Danube, Cercetari Marine, I.R.C.M.,4 Constanta

PEKAROVA P., PEKAR J. (2005) - Long-term discharge prediction for the Turnu Severin station (the Danube) using a linear autoregressive model, Hydrological Processes Hydrol. Process. (in press), Published online in Wiley InterScience (www.interscience.wiley.com)

PETRESCU I. (1957) – Delta Dunarii. Geneza si evolutie, Edit. Stiintifica, Bucuresti

PISOTA I. (1995) – Hidrologie, Edit. Universitara, Bucuresti

PISOTA I., ZAHARIA Liliana, DIACONU D.(2005) – Hidrologie, Edit. Universitara, Bucuresti

PLESCA Gh (1968) – Lucrari practice de meteorologie, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

POPA Alina–Diana (2007) – Geomorfologia albiei minore a raului Siret, pe teritoriul tarii noastre, Teza de doctorat – rezumat, Univ. “Al. I. Cuza”, Iasi

POPP N. (1947) – Fomarea Campiei Romane, Edit. Luceafarul, Bucuresti.

POSEA Gr. (1953) – Terasele fluviale si problemele practice legate de ele, Natura, nr.4, Bucuresti

POSEA Gr., BADEA L. (1982) – Regionarea geomorfologica a teritoriului Romaniei, Bul. Soc. st. gegr., vol.VI (LXXVI)

POSEA Gr., POPESCU N., IELENICZ M. (1974) – Relieful Romaniei, Edit. Stiintifica, Bucuresti

POSEA Gr., GRIGORE M., POPESCU N., IELENICZ M. (1976) – Geomorfologie, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

RADOANE Maria, ICHIM I. (1987) – Problema efluentei conditionata de ordinul retelei hidrografice, Hidrotehnica, vol. 32, nr. 2, Bucuresti

RADOANE Maria, ICHIM I., RADOANE N., DUMITRESCU Gh., URSU C. (1996) – Analiza cantitativa in geografia fizica, Edit. Univ. “Al. I. Cuza”, Iasi

RADOANE Maria, ICHIM I., DUMITRIU D. (2000) – Geomorfologie, Edit.Universitatii Suceava

RADOANE Maria, RADOANE N. (2004) – Dinamica actuala a relifului. Premise de abordare Analele Universitatii „Stefan cel Mare” Suceava, Sectiunea Geografie anul XIII

RADOANE Maria, RADOANE N. (2005) - Evolutia actuala a Piemontului Pericarpatic Moldovenesc, Analele Universitatii „Stefan cel Mare” Suceava, Sectiunea Geografie, anul XIV

RADOANE Maria, RADOANE N. (2007) – Geomorfologie aplicata, Edit.Universitatii Suceava

RADOANE MARIA, RADOANE N. (2007-2008) - Raspunsul unei albii adancite in roci coezive la actiunea factorilor de control naturali si antropici, Studii si Cercetari de Geografie (sub tipar).

RICHARDS K. S. (1976) – The morphology of ripple-pool sequences, Earth surface Processes,1

RICHARDS K. (1982) – Rivers. Form and process in alluvial channels, Methuen

RITTER D. (1986) – Process Geomorphology, WCB, Dubuque, Iowa

ROMANESCU GH. (1995) – Delta Dunarii. Edit. Glasul Bucovinei, Iasi

ROSGEN D. L. (1994) - A classification of natural rivers, Catena 22

RUDESCU L., BANU A. C. (1969) – Bibliographie du Danube Inferior, Edit. Commision National de la Republique Socialiste Roumaine pour l’Unesco, Bucarest

ROSU Al. (1973) – Geografia fizica a Romaniei, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

SAVOIU Gh. (2003) – Statistica Generala, Edit. “Independenta Economica”, Pitesti

SCHUMM S. A. (1977) – The fluvial system, New York, Wiley

SCHUMM S. A., LICHTY R. W. (1965) – Time, space and causality in geomorphology, Am. J. Sci., 263

SINGH V. P., (2003) - On the theories of hydraulic geometry, International Journal of Sediment Research, Vol. 18, No. 3, p. 196-218

SIRCU I. (1971) - Geografia fizica a R. S. Romania, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

STANESCU V. (1979) – Dendrologie, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti

STRAHLER A. N. (1980) – Systems theory in physical geography, Phys. Geogr., 1

STRAHLER A. STRAHLER A. N. (1999) – Introducting Physical Geography, New York, Wiley

STRAHLER A. (1957) – Quantitative analysis of watershed geomorphology, Trans. Amer. Geomorph., Union, 38

TRICART J.(1977) – Precis de Géomorphologie, Tome II, Sedes, Paris

TITAN Emilia, GHITA Simona, BALCESCU-CARBUNARU Angelica (2001) – Bazele statisticii, Edit. Meteora Press, Bucuresti

UJVÁRI J. (1972) – Geografia apelor Romaniei, Edit. Stiintifica, Bucuresti

VALSAN G. (1919) – Vaile, originea si evolutia lor, Bul. Soc. Rom. Geogr., t. XXXVII, Bucuresti

VALSAN G. (1971) – Opere alese, Edit. Stiintifica, Bucuresti

VESPREMEANU E. (2005) – Geografia Marii Negre, Edit. Universitara, Bucuresti

VIDRASCU I. (1921) – Valorificarea regiunii inundabile a Dunarii, Bucuresti

VISINOIU N. (1996) – Statistica matriciala, Edit. All, Bucuresti

WOLMAN G. M., LEOPOLD L. B. (1957) – River flood plains: some obsevation on their formation, U.S. Geological Survey, Prof. Paper, 282-C

YANG C. T. (1971) – Potential energy and stream morphology, Water Res. Res., 7.2

ZAVOIANU I. (1966) – Profilul longitudinal al Dunarii inferioare si factorii sai genetici, SC GGG, seria Geogr., XIII, 1

ZAVOIANU I. (1978) – Morfometria bazinelor hidrografice, Edit. Academiei, Bucuresti

*** (1960) – Monografia geografica a R. P. R., vol. I, Edit. Academiei, Bucuresti

*** (1963) – Zona de varsare a Dunarii – monografie hidrologica, Edit. Tehnica, Bucuresti

*** (1963) – Statii de retea din Lunca Dunarii; Statia de retea Smardanul Nou, IPACH, Bucuresti, manuscris

*** (1963) – Statii de retea din Lunca Dunarii; Statia de retea Galati-23 August, IPACH, Bucuresti, manuscris

*** (1963) – Studiu geotehnic si hidrogeologic Macin-Isaccea, ISPIF, Bucuresti, manuscris

*** (1967) – Dunarea intre Bazias si Ceatal Izmail, Monografie Hidrologica, Com. de stat al apelor, Bucuresti

*** (1969) – Geografia Vaii Dunarii Romanesti, Edit. Academiei, Bucuresti

*** (1971) – Studiu geotehnic si hidrogeologic Braila-Dunare-Siret, ISPIF, Bucuresti, manuscris

*** (1971) – Riurile Romaniei. Monografie hidrologica, IMH, Bucuresti

*** (1979) – Monografia apelor subterane freatice din Romania , IMH, Bucuresti

*** (1981) – Padurile Romaniei, Edit. Academiei, Bucuresti

*** (1983) – Geografia Romaniei, vol.I, Edit. Academiei, Bucuresti

*** (2005) – Geografia Romaniei, vol.V, Edit. Academiei, Bucuresti

Influenta factorilor globali (clima, tectonica, eustatism) asupra evoluliei Bazinului Dacic (neogen superior), Proiect Ceres, Institutul National pentru Geologie si Geoecologie Marina-GeoEcoMar, Bucuresti (www.geoecomar.ro)

*** (2007) – Modificarile morfologice survenite in urma indiguirii Luncii Dunarii, ISPIF, Bucuresti, manuscris

Studiu de cercetare redimensionarea ecologica si economica pe Sectorul Romanesc al Luncii Dunarii, Rezumat raport, INCDDD, Tulcea, (www.mmediu.ro)