Aplicarea principiilor ecologice in desfasurarea diferitelor activitati in asezarile umane

APLICAREA PRINCIPIILOR ECOLOGICE IN DESFASURAREA DIFERITELOR ACTIVITATI IN ASEZARILE UMANE

1. Evaluarea de mediu pentru anumite planuri si programe

Inainte de inceperea procedurii de autorizare obligatorie a activitatilor care produc impacturi negative asupra mediului[1], pentru adoptarea unor planuri si programe in domeniile expres mentionate de lege, este necesara evaluarea de mediu, procedura care are ca scop, integrarea obiectivelor si cerintelor de protectie a mediului in pregatirea si adoptarea anumitor planuri si programe, luarea in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate, conform legislatiei in vigoare.

Evaluarea de mediu consta in elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului si a autoritatilor competente implicate in implementarea anumitor planuri si programe, luarea in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate[2].

Domeniile specifice avute in vedere de lege pentru evaluarea de mediu a anumitor planuri si programe sunt: amenajarea teritoriului si urbanism, utilizarea terenurilor agricole si silvice, piscicultura, transportul, energia, industria, inclusiv activitatea de extractie a substantelor minerale utile, gospodarirea deseurilor, gospodarirea apelor, telecomunicatiile, turismul.

Pentru planurile si programele referitoare la activitatile mentionate mai sus, rezultatul evaluarii de mediu este cuprins in raportul de mediu care se anexeaza la planul sau programul inaintat spre aprobare la nivel national, regional sau local.

Ca urmare a efectuarii evaluarii de mediu si a analizarii raportului de mediu, autoritatile competente emit aviz de mediu pentru anumite planuri si programe, aviz care are aceeasi valabilitate ca si planul sau programul pentru care s-a emis. Avizul de mediu conditioneaza aprobarea planurilor si programelor in domeniile mentionate, la orice nivel ierarhic.

Emiterea avizului de mediu pentru adoptarea anumitor planuri si programe este de competenta exclusiva a autoritatilor pentru protectia mediului la nivel central si teritorial.

2. Procedura de autorizare a activitatilor cu impact asupra mediului

a) Studiul de impact, act preliminar procedurii de autorizare[3] Dat fiind faptul ca in activitatea de protectie a mediului, accentul se pune pe prevenirea unor efecte nedorite care ar putea prejudicia componentele naturale si antropice ale mediului sau chiar mediul in ansamblul sau, instituirea procedurii de autorizare si prealabil ei, obligativitatea efectuarii unui studiu asupra consecintelor actiunilor umane asupra mediului si a solutiilor posibile ce trebuie luate pentru a le reduce sau elimina efectele, constituie mijloace juridice deosebit de eficace in realizarea obiectivelor imediate si de perspectiva ale dezvoltarii durabile.

La baza procedurii de autorizare stau principiile precautiei la fundamentarea deciziei de mediu si principiul prevenirii riscurilor ecologice si al producerii daunelor[4].

Parte integranta a procedurii de autorizare, evaluarea impactului asupra mediului este un proces prin care se identifica, se descrie si se stabilesc, in functie de fiecare caz si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe si indirecte, sinergice, cumulative principale si secundare ale unui proiect asupra sanatatii oamenilor si mediului.

Asadar, procedura de evaluare a impactului este un proces conform cu legislatia nationala de mediu, care prevede ca proiectele publice sau private ale activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor, sa fie supuse unui proces de evaluare a acestor efecte inainte de a se elibera acordul de mediu.

Evaluarea impactului asupra mediului se efectueaza in faza de pregatire a documentatiei care fundamenteaza fezabilitatea proiectului si urmareste stabilirea masurilor de reducere sau de evitare a impactului negativ al proiectului asupra oamenilor, a florei si faunei, a apei, solului, aerului, climei si peisajului, a bunurilor materiale si a celor din patrimoniul cultural, precum si a interactiunii firesti dintre acesti factori si determina decizia de realizare sau nu a proiectului pe amplasamentul ales[5].

Etapele evaluarii impactului sunt:

a) incadrarea proiectului in procedura de evaluare a impactului asupra mediului, prin care autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste daca proiectul unei activitati propuse, pentru care s-a solicitat eliberarea acordului de mediu, va fi sau nu supus efectuarii evaluarii impactului asupra mediului;

b) definirea domeniului evaluarii si realizarea raportului privind studiul de evaluare a impactului asupra mediului.

Scopul etapei de definire a domeniului evaluarii este ca in final raportul la studiu de evaluare sa raspunda cerintelor specificate in indrumar, identificate pe baza caracteristicilor fiecarui proiect;

c) analiza calitatii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului se realizeaza prin unitati specializate, persoane fizice sau juridice independente de titularul proiectului sau activitatii si atestate de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, cu suportarea cheltuielilor aferente de catre titularul proiectului sau al activitatii.

Raspunderea pentru realitatea informatiilor furnizate revine titularului proiectului sau activitatii.

Proiectele publice sau private supuse evaluarii impactului asupra mediului sau pentru care este stabilita necesitatea acestei evaluari sunt prevazute, pe domenii, in listele anexe la Hotararea de Guvern nr. nr. 1.213 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice si private.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului dupa examinarea fiecarui proiect, decide asupra necesitatii evaluarii impactului asupra mediului si aduce la cunostinta publicului decizia luata.

Legea prevede ca autoritatea publica centrala pentru protectia mediului poate excepta de la evaluarea impactului asupra mediului anumite proiecte sau parti ale acestora, in cazuri exceptionale, cum sunt: asigurarea ordinii publice sau a sigurantei nationale, pe baza solicitarii motivate a autoritatii publice care initiaza proiectul, cu indeplinirea urmatoarelor conditii: sa aplice o alta metoda de evaluare corespunzatoare si sa aduca la cunostinta publicului atat informatiile astfel dobandite, cat si motivele care au dus la aceasta exceptie [art. 12 alin. (7)].

Dupa stabilirea obligativitatii evaluarii impactului asupra mediului pentru un proiect, se trece la etapa de definire a domeniului evaluarii impactului. in acest scop, autoritatea competenta pentru protectia mediului pregateste si transmite titularului de proiect un indrumar referitor la problemele de mediu care trebuie tratate in evaluarea de impact si la gradul de extindere al acestora.

Pentru toate proiectele supuse evaluarii impactului asupra mediului, titularii acestora au obligatia de a furniza in cadrul raportului Ia studiul de evaluare o serie de informatii (prevazute in Anexa 4), care includ in mod obligatoriu, urmatoarele:

a)  descrierea proiectului, cuprinzand date referitoare la amplasament, solutii tehnice adoptate si marimea proiectului;

b) descrierea masurilor avute in vedere pentru a evita, a reduce si, daca este posibil, a remedia efectele negative asupra mediului;

c) date necesare pentru identificarea si evaluarea principalelor efecte pe care proiectul le poate avea asupra mediului;

d)  prezentarea generala a principalelor alternative studiate de titularul de proiect, cu indicarea motivului alegerii sale, avand in vedere efectele asupra mediului.

Pe baza indrumarului referitor la problemele de mediu care au fost tratate in evaluarea de impact de catre titularul proiectului, se efectueaza studiul de evaluare a impactului, rezultatele sale fiind prezentate in raportul care se inainteaza autoritatii competente pentru protectia mediului.

In cadrul colectivului de analiza tehnica, autoritatea competenta pentru protectia mediului, impreuna cu alte autoritati, analizeaza calitatea raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului si ia decizia de acceptare sau de refacere a acestui raport si de emitere, respectiv de respingere motivata a acordului de mediu.

Orice solicitare de acord de mediu pentru proiecte supuse evaluarii impactului asupra mediului se aduce la cunostinta publicului de catre autoritatile competente pentru protectia mediului, intr-un interval de timp care sa-i permita acestuia de a-si exprima opiniile, inainte de adoptarea deciziei de emitere a acordului de mediu.

Procedura de informare si participare a publicului, coordonata de autoritatile pentru protectia mediului, include urmatoarele aspecte[6]: a) identificarea publicului interesat; b) specificarea locului unde pot fi consultate informatiile disponibile; c) specificarea modalitatii de informare a publicului; d) determinarea modalitatilor de consultare (informari scrise, dezbateri etc.); e) fixarea unui interval de timp limita corespunzator pentru diferite etape ale procedurii, cu scopul de a asigura luarea deciziei intr-o perioada rezonabila.

Rezultatele consultarii publicului si informatiile obtinute se iau in considerare in procedura de emitere a acordului de mediu.

Studiul de impact este concretizarea unei obligatii de procedura preliminara emiterii acordului si autorizatiei de mediu, fiind un act specific dreptului mediului.

Spre deosebire de alte studii traditionale privind dezvoltarile tehnologice, studiile de impact sunt previzonale, anticipand aparitia efectelor complexe, proiectand scenarii si strategii de actiune. De aici decurge si necesitatea elaborarii unor programe pe termen lung de studiere a impactului, in special in marile directii actuale de dezvoltare a stiintei si tehnologiei, cum sunt: energia, informatica, biologia, genetica etc.

b) Avizul, acordul si autorizatia de mediu. Dupa efectuarea evaluarilor de mediu pentru anumite planuri si programe, aprobarea acestora la orice nivel ierarhic este conditionata de existenta avizului de mediu.

Solicitarea si obtinerea avizului de mediu sunt obligatorii in cazul in care titularii de activitati urmeaza sa deruleze sau sa fie supusi unei proceduri de: vanzare a pachetului majoritar de actiuni, vanzare de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmata de lichidare si lichidare, conform legii.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului emite: avizul de mediu pentru planuri si programe[7], avizul de mediu pentru stabilirea obligatiilor de mediu si avizul de mediu pentru produse de uz fitosanitar.

Avizul de mediu este valabil pe o perioada de 2 ani, incepand cu data emiterii, in cazul in care nu intervin modificari ale conditiilor in care a fost emis sau a folosit scopului pentru care a fost emis.

Un alt document in cadrul procedurii de autorizare este acordul de mediu, emis de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului in urma analizei si a acceptarii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului.

Acordul de mediu este un act tehnico-juridic eliberat in scris, prin care se stabilesc conditiile de realizare a proiectului din punct de vedere al protectiei mediului, cu luarea in considerare a observatiilor pertinente facute de public pe tot parcursul evaluarii impactului asupra mediului.

Procedura de emitere a acordului de mediu pe baza evaluarii impactului de mediu este condusa de autoritatile competente pentru protectia mediului, cu participarea autoritatilor publice centrale sau locale, dupa caz, care au atributii si raspunderi specifice in domeniul protectiei mediului.

Solicitarea si obtinerea acordului de mediu este obligatorie pentru proiecte publice sau private de investitii noi si modificarea substantiala a celor existente, inclusiv pentru proiectele de dezafectare, aferente activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului.

c) Bilantul de mediu. In scopul stabilirii obligatiilor si costurilor privind refacerea calitatii mediului in zona de impact a activitatilor desfasurate pe un amplasament este obligatorie efectuarea bilantului de mediu catre titularul activitatii.

3. Auditul de mediu

In prezent este reglementat auditul public intern[8] pentru consilierea conducerii in buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice ce revin entitatilor publice[9] si a evaluarii si imbunatatirii eficientei si eficacitatii sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului[10].

Obiectivele auditului public intern sunt: asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice; sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.

Este de mentionat ca, potrivit legii, in sfera auditului public, in afara activitatilor financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica pe intreg parcursul de la constituirea si pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, sistemul de management financiar si controlul, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente, este inclusa si administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale.

Auditul public intern este organizat astfel:

- Comitetul pentru Auditul Public Intern (C.A.P.I.), organism cu caracter consultativ pe langa Uniunea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (U.C.A.A.P.I.);

- Uniunea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern, in subordinea ministrului finantelor publice[11];

- Compartimentele de audit public intern[12] din entitatile publice.

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate publica, inclusiv asupra activitatilor entitatilor subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice si la administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern auditeaza cel putin o data la trei ani, printre altele, vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale.

Cu 15 zile inainte de auditare, compartimentul de audit notifica acest lucru structurii respective, precizand totodata, scopul, principalele obiective si durata misiunii de audit; tematica de detaliu, programul comun de cooperare, precum si perioadele in care se realizeaza interventiile la fata locului.

Auditorii interni au acces la toate informatiile pe care le considera relevante, inclusiv la cele existente in format electronic. Ei pot solicita date si informatii, documente de la persoane fizice si juridice aflate in legatura cu structura audiata, iar acestea au obligatia de a le pune la dispozitie la data solicitata.

4. Procedura de mediu in procesul de privatizare a societatilor comerciale si vanzarea de active

Este vorba despre o procedura tehnica si juridica speciala in vederea lichidarii unor obligatii de mediu si a altor obligatii prevazute de lege, pe care trebuie sa si le asume cumparatorul si sa raspunda de indeplinirea lor[13].

In conformitate cu prevederile Legii protectiei mediului si initial a Hotararii de Guvern nr. 55/1998[14], in cadrul procesului de privatizare a societatilor comerciale, procedura de tratare a obligatiilor de mediu se declanseaza in situatiile in care:

a) se ofera la vanzare, prin acelasi contract, un pachet de actiuni reprezentand mai mult de jumatate din totalul drepturilor de vot in adunarea generala a actionarilor unei societati comerciale;

b) se ofera la vanzare un activ care face parte sau a facut parte din patrimoniul unei societati comerciale care desfasoara sau a desfasurat, conform legislatiei de mediu, o activitate cu impact negativ asupra mediului.

Raspunderea pentru declansarea procedurii de mediu revine: a) autoritatii de privatizare, in situatia prevazuta de art. 100 lit. a); b) societatii comerciale, prin consiliul de administratie sau, dupa caz, administratorului unic, in situatia prevazuta de art. 100 lit. b); c) lichidatorului, pentru activele care se incadreaza in prevederile art. 100 lit. b).

Autoritatea de privatizare are obligatia de a include atat in dosarul de prezentare, cat si in contractul de vanzare-cumparare obiectivele de mediu minim acceptate, in situatiile in care, prin transferul drepturilor de proprietate asupra unui pachet de actiuni sau prin vanzarea de active, societatii comerciale ii revin in sarcina obligatii de conformare cu cerintele pentru protectia mediului.

La declansarea procedurii de mediu, consiliul de administratie sau, dupa caz, administratorul unic al societatii comerciale care se privatizeaza sau care vinde un activ si lichidatorul, in cazul societatilor comerciale care se lichideaza administrativ, au obligatia sa intocmeasca un bilant de mediu de Nivel 0 si sa-l predea autoritatii de mediu competente in termen de 3 zile lucratoare de la data primirii comunicarii transmise in acest sens de catre autoritatea nationala de privatizare.

Obligatiile de mediu stabilite initial de Hotararea de Guvern nr. 55/1998 sunt: de tip A, cunoscute la momentul vanzarii, legate atat de daunele din trecut, cat si de cele viitoare, cu respectarea legislatiei. Acestea se trateaza prin specificarea in documentele de oferta si in contractul de vanzare-cumparare a unor obiective de mediu minim acceptate, in legatura cu care cumparatorul trebuie sa-si asume integral costurile si responsabilitatea, inclusiv programul aferent de investitii pentru mediu.

Obligatiile de mediu de tip B, sunt acele raspunderi care identifica surse potentiale de obligatii de mediu, de protectia muncii si de sanatate, ale caror costuri nu pot fi cunoscute cu precizie in momentul vanzarii si care depind de cadrul legislativ viitor, de comportamentul tertilor sau de informatiile disponibile in viitor.

Autoritatea de mediu competenta are obligatia de a evalua bilantul de mediu de Nivel 0, de a completa situatia autorizarii si conformarii si de a stabili obiectivele de mediu minim acceptate, pe care le transmite vanzatorului, impreuna cu bilantul de mediu de Nivel 0, in termen de 5 zile lucratoare de la primirea acestuia.

In situatia in care, dupa verificarea bilantului de mediu de Nivel 0, autoritatea de mediu competenta considerara informatiile detinute nu sunt suficiente pentru clarificarea obiectivelor de mediu minim acceptate, vanzatorul poate decide continuarea procedurii cu executarea unui bilant de Nivel I sau II.