Aspecte juridice ale mentinerii echilibrului ecologic in agricultura

ASPECTE JURIDICE ALE MENTINERII ECHILIBRULUI ECOLOGIC IN AGRICULTURA

1. Necesitatea dezvoltarii agriculturii in concordanta cu cerintele ecologice

Pamantul reprezinta cel mai general obiect al muncii si, in acelasi timp, principalul mijloc de productie in agricultura si silvicultura[1].

Agricultura a parcurs in dezvoltarea sa diferite faze a caror desfasurare a fost profund implicata in ecosistemele naturale. Ea s-a dezvoltat in cadrul unui teritoriu pe care trebuia intretinuta o anumita biocenoza.

Treptat insa, odata cu intensificarea agriculturii a aparut un conflict intre obiectivele acestei ramuri si cele care tin de mediul inconjurator. Lipsa de prevedere cu privire la aparitia acestui conflict a avut ca efect poluarea solului, respectiv diminuarea fertilitatii acestuia, reducerea randamentelor si degradarea mediului inconjurator.

Din victima si protector al mediului, agricultura s-a transformat in agent poluator al acestuia.

Majoritatea poluantilor acumulandu-se in final in sol, au dus la transformarea lui intr-un „cos de gunoi”.

Datorita efectelor negative pe care poluarea solului o produce asupra sanatatii umane, a vietii animalelor, a plantelor si a mediului in general, terenurile, mai ales cele cu destinatie agricola, se bucura de o protectie deosebita, in toate tarile lumii civilizate.

Prin varietatea Iui, spatiul carpato-danubiano-pontic este favorabil dezvoltarii agriculturii, oferind conditiile pentru promovarea unor sisteme diverse, a unei multitudini de culturi agricole, pentru cresterea a numeroase specii de animale de ferma, prin care se pot asigura integral (cu exceptia produselor agricole tropicale), toate cerintele alimentare ale populatiei si necesarul de materii prime pentru industrie.

Pentru aceasta insa este nevoie ca prin lege sa fie luate masuri energice si severe de combatere a proceselor de degradare si poluare a solului, determinate de fenomene naturale sau de activitati economico-sociale, de refacere a calitatii lui si a biocenozelor specifice, inclusiv prin practicarea unei agriculturi ecologice.

In acest sens, Legea protectiei mediului prevede ca adoptarea masurilor adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului in scopul protectiei solului si a ecosistemelor terestre, constituie o obligatie generala care revine tuturor detinatorilor, indiferent de titlu juridic.

Autoritatea publica centrala pentru agricultura, alimentatie si paduri elaboreaza reglementari privind sistemele de agricultura, tehnologiile de cultura a plantelor si de crestere a animalelor, pasunatul, regenerarea padurilor, recoltarea, colectarea si transportul lemnului si norme privind calitatea solurilor, in scopul mentinerii si ameliorarii acestora, eliminarii consecintelor negative asupra ecosistemelor terestre si acvatice si al asigurarii conservarii functiilor specifice, biodiversitatii si habitatelor naturale[2], pe care le comunica autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

La randul sau, pentru protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, cu consultarea autoritati publice competente, stabileste:

a) sistemul de monitorizare a calitatii solului, in scopul cunoasterii starii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia;

b) reglementarile privind protectia calitatii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre si pentru conservarea biodiversitatii;

c) procedura de autorizare privind probleme de protectie a mediului cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului;

d) reglementari pentru refacerea cadrului natural in zonele in care solul, subsolul, ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului (art. 49).

Pe terenurile destinate agriculturii, lucrarile de protectie si ameliorare a solurilor se stabilesc pe baza de studii si proiecte intocmite de organele de specialitate, in corelare cu cele de organizare si sistematizare a teritoriului si se realizeaza prin masuri de zonare si optimizare a structurii productiei agricole vegetale si animale, potrivit conditiilor pedoclimatice concrete, prin tehnologii de cultura adecvate acestor conditii, prin lucrari de imbunatatiri funciare si de fertilizare ameliorativa. Aceste lucrari se executa de catre detinatorii de terenuri sau, prin grija lor, de catre unitati specializate.

Unitatile de cercetare agricola si organele agricole de specialitate trebuie sa elaboreze si sa recomande producatorilor agricoli, tehnologii de cultura bazate pe principiile agriculturii ecologice, punandu-se accentul pe valorificarea aportului major al factorilor naturali si agrotehnici in diminuarea potentialului pagubitor al bolilor, daunatorilor si buruienilor si, mai ales, pe reducerea treptata a utilizarii produselor chimice.

In acelasi timp, nu trebuie neglijat faptul ca pe teritoriul Romaniei fenomenul de seceta constituie o caracteristica specifica in conditiile situarii tarii intr-o zona climatica temperat excesiva, cu abateri foarte mari de la valorile normale ale parametrilor climatici, agroclimatici, hidrologici si pedologiei, seceta favorizata si de diminuarea considerabila a fondului forestier.

Analiza fluctuatiilor climatice din ultimul secol, releva o incalzire progresiva a atmosferei si o reducere a cantitatilor de precipitatii, care constituie un factor limitativ atat pentru cresterea, dezvoltarea si productivitatea culturilor, cat si pentru alocarea resurselor de apa catre diversi utilizatori, inclusiv pentru amenajarea habitatelor naturale.

Detinatorii, cu orice titlu, de terenuri agricole au, pe langa obligatia legala de a cultiva intreaga suprafata de teren pe care o detin, si obligatia de a lua masurile necesare de amenajare a terenurilor si de a efectua lucrari de prevenire si combatere a oricaror factori defavorabili productiei agricole.

Prin masuri adecvate, organele agricole trebuie sa impiedice folosirea intensiva sau abuziva de catre producatorii agricoli a ingrasamintelor chimice si a produselor de uz fitosanitar si sa stimuleze fertilizarea naturala a terenurilor.

2. Regimul juridic al produselor de uz fito-sanitar[3]

Exigentele actuale de sporire a productiei de alimente, de reducere[4] a dificultatii muncii si de crestere a eficientei au facut ca metodele chimice utilizate in agricultura, sa fie de neinlocuit. In acest scop, a fost dezvoltat un volum considerabil de substante fitosanitare a caror utilizare a dus nu numai la protectia culturilor impotriva bolilor si a daunatorilor, ci si la un impact considerabil asupra echilibrului ecosistemului. lata de ce, legea prevede ca protectia plantelor cultivate si a padurilor trebuie sa se realizeze in conditii si cu mijloace care sa garanteze ocrotirea mediului inconjurator, pastrarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale solului, mentinerea echilibrului biologic si apararea sanatatii omului.

In scopul evitarii producerii unor riscuri ecologice, ca urmare a fabricarii, utilizarii si comercializarii produselor de uz fitosanitar, in agricultura si silvicultura, reglementarile in vigoare[5] consacra o serie de principii si reguli in acest domeniu.

Astfel, Legea protectiei mediului prevede principiul general conform caruia, in Romania, ingrasamintele chimice si produsele de uz fitosanitar se produc numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate (art. 28).

In acest scop, persoanele fizice si juridice care produc, comercializeaza si/sau utilizeaza ingrasaminte chimice si produse de uz fitosanitar sunt obligate, in prealabil, sa solicite si sa obtina avizul de mediu pentru omologarea acestor produse; sa livreze, sa manipuleze, sa transporte si sa comercializeze ingrasaminte chimice si produse de uz fitosanitar ambalate cu inscriptii de identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire, in conditii in care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de transport si a mediului; sa depoziteze ingrasamintele chimice si produsele de uz fitosanitar numai ambalate si in locuri protejate; sa nu foloseasca asemenea produse in zonele sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie; sa administreze produsele de uz fitosanitar cu mijloace aviatice numai cu avizul inspectoratelor pentru protectia mediului, directiilor sanitare si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral, potrivit reglementarilor in vigoare, dupa o prealabila instiintare prin mass-media s.a[6].

In completarea prevederilor cuprinse in Legea protectiei mediului, fabricarea, comercializarea si utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor in agricultura si silvicultura, sunt activitati supuse  reglementarilor speciale cuprinse in Ordonanta Guvernului nr. 4/1995, reglementari care stabilesc urmatoarele reguli si principii:

- Pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor in agricultura si silvicultura, pe teritoriul Romaniei, se fabrica, se comercializeaza si se utilizeaza numai produse de uz fitosanitar omologate, de catre Comisia Interministeriala de Omologare a Produselor de uz Fitosanitar, la solicitarea agentilor economici romani si a firmelor straine interesate (art. 1 si 2);

- Produsele de uz fitosanitar pot fi utilizate numai in scopurile pentru care au fost omologate si numai in conformitate cu instructiunile de utilizare, cu normele si recomandarile prevazute in tehnologiile aprobate in comun de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului;

- Fabricarea, ambalarea si reambalarea produselor de uz fitosanitar, in scopul prezentarii si comercializarii, precum si importul si distribuirea acestora la utilizatori, sunt activitati permise numai agentilor economici persoane juridice, publice sau private, constituiti si autorizati in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare (art. 10).

Pentru functionarea instalatiilor chimice care fabrica produse fitosanitare de baza sau biocide, este necesara autorizatia integrata de mediu[7].

Comercializarea pe teritoriul tarii a produselor de uz fitosanitar provenite din productia interna sau importate se poate face numai de catre persoane juridice, care pot fi: a) agenti economici producatori din tara, din sectorul public sau privat, constituiti si autorizati conform legii, pentru produsele pe care le fabrica si pentru care sunt titulari ai certificatului de omologare; b) importatorii autorizati sub regim de licente, cu respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza activitatile comerciale pe teritoriul Romaniei; c) comerciantii autorizati, constituiti si inregistrati ca agenti economici specializati, cu profil fitosanitar.

- Fabricarea unor produse de uz fitosanitar pentru export, care nu sunt omologate pentru utilizare pe teritoriul Romaniei, se poate face numai in baza unei autorizatii speciale eliberata in comun de catre Ministerul Sanatatii si Familiei si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului;

- Importul produselor de uz fitosanitar este permis numai persoanelor juridice, din sectorul public sau privat, in regim de licente, cu respectarea conditiilor prevazute de lege (art. 11). Importurile de produse de uz fitosanitar se fac in conditiile prevazute de Hotararea de Guvern nr. 228/2004, actualizata, privind controlul introducerii in tara a deseurilor nepericuloase, in vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului

- Inainte de inceperea activitatii, comerciantul este obligat sa solicite si sa obtina: a) autorizatia sanitara de functionare; b) autorizatia de mediu si c) autorizatia de comercializare in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 4/1995, actualizata.

Comerciantii autorizati pot avea si calitatea de importatori.

Fabricarea, comercializarea, importul, distribuirea si utilizarea produselor de uz fitosanitar din grupele I si II de toxicitate se pot face numai de catre persoane juridice care dispun de personal calificat si de mijloacele necesare depozitarii, manipularii si utilizarii in siguranta a acestor produse, pentru eliminarea riscurilor de intoxicare a oamenilor, animalelor si de poluare a mediului inconjurator, inregistrate, in mod obligatoriu, la autoritatile teritoriale pentru protectia plantelor si carantina fitosanitara, pentru protectia muncii, protectia mediului, precum si la inspectoratele judetene de politie in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea.

Se interzice comercializarea, distribuirea si utilizarea produselor din gupele I si II de toxicitate de catre persoanele fizice si persoanele juridice neautorizate.

Produsele de uz fitosanitar din grupele III si IV de toxicitate, se pot comercializa si distribui comerciantilor si prestatorilor de tratamente fitosanitare autorizati, precum si producatorilor agricoli, persoane fizice si juridice, indiferent de tipul de proprietate si forma de organizare, in vederea utilizarii pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor pe terenurile pe care le detin, fara nici o autorizatie speciala de cumparare si utilizare.

Pentru utilizarea optima si corecta a acestor produse, producatorii agricoli care nu au pregatirea profesionala adecvata, beneficiaza de asistenta tehnica operativa[8] din partea autoritatilor pentru protectia plantelor si carantina fitosanitara, precum si din partea specialistilor din cadrul centrelor agricole comunale.

Producatorii agricoli, persoane fizice si juridice, care executa cu mijloace proprii tratamente fitosanitare, precum si prestatorii autorizati, sunt obligati sa se inregistreze la serviciile de prognoza si avertizare din subordinea inspectoratelor judetene pentru protectia plantelor si carantina fitosanitara pentru obtinerea buletinelor de avertizare necesare efectuarii tratamentelor.

3. REGIMUL JURIDIC AL INGRASAMINTELOR FOLOSITE IN AGRICULTURA SI SILVICULTURA

Unele dispozitii in legatura cu regimul juridic al ingrasamintelor, in general, al ingrasamintelor chimice in special, sunt cuprinse, in afara de legea protejarii mediului, in Hotararea de Guvern nr. 716/2001 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a ingrasamintelor chimice din productia interna si din import si in Regulamentul privind organizarea si functionarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea si omologarea ingrasamintelor folosite in Romania.

Ca si produsele de uz fitosanitar, in conformitate cu principiul general stabilit de legea protectiei mediului, sunt supuse autorizarii si/sau omologarii de  ingrasamintele noi produse in tara sau provenind din import, care sunt propuse a fi folosite in agricultura si silvicultura cu conditia sa contina numai substante active autorizate pentru utilizare prin normele Uniunii Europene.

Cererile pentru autorizare si/sau omologarea ingrasamintelor noi din productia interna sau din import se depun de agenti economici, persoane fizice si juridice la Secretariatul Comisiei interministeriale pentru autorizarea si omologarea ingrasamintelor folosite in Romania. Aceasta cerere, impreuna cu documentatia prevazuta de lege se transmite Institutului de Cercetari Pedologice si Agrochimice in termen de 3 zile de la primire.

Reguli speciale se refera la amestecurile de ingrasaminte cu pesticide supuse autorizarii si/sau omologarii, care trebuie sa fie insotite in mod obligatoriu de Certificatul de autorizare si/sau omologare eliberat de Comisia interministeriala, cu conditia ca pesticidele ce intra in amestec sa contina numai substante active permise la utilizare prin normele Uniunii Europene.

Pentru ingrasamintele si/sau amestecurile de ingrasaminte cu pesticide noi din productia interna si din import, supuse testarii si/sau omologarii, legea prevede obligatia solicitantului de a obtine avizul de mediu care se elibereaza de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, pe baza fisei de caracterizare ecotoxicologica a produsului si a buletinelor de analiza fizico-chimice emise de Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, precum si a altor informatii care pot fi solicitate.

In baza documentatiei intocmite de Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie si a avizelor sanitare si de mediu, Comisia interministeriala hotaraste autorizarea sau omologarea ingrasamintelor, dupa caz.

Certificatul de omologare este valabil o perioada de 7 ani.

Toate ingrasamintele organice produse in tara (cu exceptia gunoiului de grajd) sau importate, sunt supuse autorizarii si omologarii.

In ceea ce priveste introducerea pe piata a ingrasamintelor chimice din productia interna si din import, prin Hotararea de Guvern nr. 716/2001 s-au stabilit conditiile referitoare la etichetarea, ambalarea, marcarea, limitele minime ale continutului de nutrienti, metodele de prelevare a probelor si tipurile metodelor de analiza.