In primul rand si in principal, solurile sunt carausii si mediul unor importanti factori necesari cresterii tipurilor de vegetatie caracteristice solului respectiv. Totusi caracteristicile lor fizice si chimice determina deasemenea alte functii in ecosistem, in special abilitatea solurilor de a transforma, filtra si de a functiona ca un tampon pentru substantele solide, lichide si gazoase. Problemele cauzate de solurile contaminate si abandonate, in mod special, au clarificat faptul ca un concept cuprinzator al protectiei solului este necesar acolo unde cele mai importante probleme ale domeniului sunt tratate intr-o maniera care include:
protectia rezervelor de hrana, fata de substantele cu risc, care se acumuleaza in sol si au efecte negative asupra plantelor, sau acele substante care intra in lantul alimentar;
protectia solului fata de o viitoare acidifiere datorata emisiilor continue si masive de dioxid de sulf si oxizi ai azotului, care depasesc capacitatile solului de a converti respectivele substante si de a functiona ca un tampon;
protectia rezervelor de apa subterana fata de viitoarele incarcaturi cu contaminanti, in special prin utilizarea fertilizatorilor cu compusi ai azotului;
utilizarea ecologica si in siguranta a pesticidelor;
remedierea situ-rilor contaminate si abandonate precum si a situ-rilor industriale abandonate.
Avand de a face cu soluri contaminate sever, putem trage invataturi din experientele castigate prin tratarea deseurilor industriale. Progresul rapid al tehnologiei este sprijinit in numeroase publicatii si conferinte cum ar fi: studiul NATO:”On contaminated Land” si conventiile: TNO “Contaminated Soil” din Utrecht, Netherlands (1985), Hamburg,Germany (1988), Karlsruhe, Germany (1990), Berlin Germany (1993), Maastricht, Netherlands (1995), si Edinburgh,UK (1998). Pentru solurile slab si moderat contaminate, atentia se va focaliza pe reducerea eliberarii de contaminati si pe minimizarea procesului de transfer al poluantilor din sol in plantele de cultura. Aceste domenii sunt discutate in “Tipul si gradul de absorbtie a substantelor in soluri”, si “Comportamentul si efectele contaminarii solului”.
Efectele substantelor asupra solului, consecintele care conduc la probleme atat calitative (toxicitate sau persistenta) cat si cantitative (datorate acidifierii si eroziunii), iau nastere in amenajarile industriale si comerciale, agricultura, in gospodariile private si transporturi. Aceste substante sunt eliberate fie direct pe sol sau indirect prin aer sau apa. Exista posibilitatea acumularii de substante periculoase in sol si apele subterane, daca eliberarea substantelor si produsele secundare degradarii depasesc capacitatea de descompunere si intrec puterea de retinere naturala a solului.
Contaminatii influenteaza echilibrul proceselor fizice, chimice si biologice pe care se bazeaza fertilitaea solului. Poluarea solului cu metale grele si compusi organoclorurati inhiba activitatea unor enzime si reduce biodiversitatea solului distrugand microflora si microfauna. Transferul poluantilor la oameni apare fie prin ingerarea directa a materiei vegetale fie prin consumarea laptelui si a carnii de la animale care s-au hranit cu plante care au preluat respectivii contaminati, sau care au ingerat sol poluat. Acumularea substantelor contaminante in sol este motivul unei ingrijorari considerabile datorita incarcarii cu compusi organici toxici si metale grele in apele de suprafata si apele subterane, transferul patogenului pe urmatoarea cale: culturile crescute pe sol-subiect-utilizarea sedimentelor de la apa de canalizare urbana, si transferul neintentionat al nutrientilor in alte ecosisteme.
Persistenta substantelor; substantele care se descompun in perioade foarte lungi de timp, constituie un potential risc crescand din moment ce aceste substante continua sa se acumuleze. Daca un anumit prag al incarcaturii este depasit aceasta acumulare poate conduce de la efecte adverse latente asupra florei si faunei din sol pana la acute stricaciuni asupra populatiei prin acumulari in lantul alimentar si in apele subterane. In legatura cu persistenta substantelor, este intelept a preveni eliberarea de substante pe sol daca sunt motive intemeiate ca vor avea un efect advers asupra lui.
Dintre cele mai cunoscute liste de date (norme) la nivel international, pentru soluri si solutii apoase care vin in contact cu solurile, este “Lista Olandeza” cu trimitere la valorile indicative ale poluantilor organici si anorganici in sol si apa subterana. Aceste valori ies in evidenta dupa lungi discutii si se refera la o clasa generala de sol cu 10% materie organica si 25% fractie fina (“argila”).
In numeroase analize de sol din gradini orasenesti si soluri din apropierea zonelor industriale au fost gasite acumulari considerabile de metale. In unele exemple se observa depasiri ale limitelor legale asa cum au fost specificate in directiva europeana. Acest lucru este valabil nu numai in apropierea gropilor de gunoi si pe campurile pe care se dreneaza apele reziduale ci si in gradinile care exista de secole. Masurile obisnuite care se iau, constau in gasirea unor utilizari alternative si restrictionarea plantarilor. Remedierile vizeaza inlocuirea solului sau amestecul lui cu un strat de sol de suprafata necontaminat.
Studiile privind contaminarea cu metale grele contribuie la intelegerea comportamentului acestor substante. In afara descarcarilor naturale metalele intra in sol prin intermediul fertilizatorilor prin irigatii si pesticide. Mai exista descarcari din deseuri cum sunt cele orasenesti compost halde de steril si prin precipitare atmosferica. Dintre toate cadmiul prezinta cel mai mare risc potential.
a) Concentratii naturale de elemente minore -
In functie de roca parentala continutul in metale al solurilor variaza foarte mult. Absobtia selectiva a elementelor in anumite minerale in timpul cristalizarii magmatice, prin diferite rate de alterare si prin schimbarea conditiilor in timpul formarii rocilor sedimentare sustine variatii de la doua la trei magnitudini. Fluctuatile normale sunt mai mici decat liniile directoare europene care stabilesc valorile normale mai ales la crom, cobalt, cupru, plumb si nichel. Valorile medii la crom si nichel se apropie de valorile normale sugerand necesitatea schimbarii unora dintre concentratiile permise (mai ales la crom care este mai putin mobil in soluri si periculos pentru animalele care il ingereaza).
b) Amendamente pentru soluri
Anumite materiale adaugate solului cum sunt varul, azotul anorganic, fertilizatorul pe baza de potasiu si ingrasamantul natural, contin mici cantitati de elemente urma metalice. In functie de rata de aplicare, aceste materiale nu ar trebui sa aiba un efect semnificativ asupra recoltelor. Totusi, fosfatii contin mari cantitati de cadmiu pana la 100 mg/kg care se acumuleaza in sol si in plante. Mijloacele tehnice de eliminare a cadmiului din fertilizatorul fosfatic sunt foarte limitate si foarte scumpe. In acelasi timp impactul pesticidelor anorganice a fost redus semnificativ.
c) Namolurile menajere si compostul
Aplicarea namolurilor menajere pe terenuri agricole a fost favorizata datorita efectelor fertilizatoare si imbunatatiri texturi solului. Mai recent restrictiile dispunerii acestor namoluri in anumite zone ca de exemplu in ocean si in gropile de gunoi a mutat aspectele economice ale aplicarii lor pe terenuri in prim plan. Analiza privind riscurile de sanatate ale chimicalelor din namolurile menajere (OMS) a aratat ca in primul rand cadmiul prezinta efecte adverse deoarece este usor transferat din solurile contaminate in lantul alimentar. Pentru alte metale nu exista probleme atata timp cat sunt atinse cererile de azot ale terenului. In zonele cu volume mari de ape reziduale industriale este posibil ca namolurile menajere sa contina concentratii mari de substante organice sintetice. Partial aceste descarcari provin din scurgerile urbane. In mod similar, sau chiar mai grav pot aparea probleme prin raspandirea pe soluri a compostului solid.
d) Depunerile atmosferice
Studiile facute pe opt localitati din Marea Britanie arata concentratiile medii ale metalelor acumulate in soluri prin precipitare de-a lungul unei perioade de 100 de ani. Depunerea de 2,5 kg/hectar este echivalentul unei cresteri de 1 mg/kg in primii 20 cm de sol. Concentratiile elementelor cum ar fi Cd, Cu, Pb, Ni, si Zn se acumuleaza semnificativ in sol in apropierea uzinelor metalurgice. In contrast a fost posibil sa se dovedeasca astfel de efecte doar indirect in apropierea termocentralelor. Chiar la o distanta de doar 5 km nu este posibil sa spui sigur daca acumularea metalelor se leaga de o anumita sursa de emisie specifica. Transportul contaminantilor la distante lungi a fost mult timp subestimat dar datele mai noi din Norvegia au demonstrat o larga distributie geografica a contaminantilor (plumb, cadmiu si arseniu) prin procese de temperatura ridicata.
|
