CALITATEA MEDIULUI AMBIANT
Criza mediului înconjurator
Multa vreme omul a presupus ca solul, apa, si aerul pot prelua, absorbi si recicla produsele reziduale ale activitatii sale, oceanul, atmosfera si solul fiind considerate a fi niste rezervoare receptoare cu capacitate nelimitata. S-a dovedit însa, ca unele dintre produsele deversate în mediul înconjurator sunt toxice si rezista la descompunerea naturala, altele desi sunt dispersate în mediu în cantitati sau dilutie foarte mica, reusesc dupa un timp relativ scurt sau mai lung, sa se reconcentreze în lanturile trofice naturale. Asa se întâmpla cu unele metale grele, pesticide si substante radioactive.
Deteriorarea mediului înconjurator este resimtita în zilele noastre tot mai acut, îndeosebi în centrele urbane cu mari aglomerari de populatie. Poluarea mediului afecteaza toate cele trei componente principale ale mediului înconjurator: apa, atmosfera si solul.
Poluarea aerului din marile orase a devenit o trasatura obisnuita, smogul fiind una dintre cel 242b13c e mai caracteristice forme. Folosirea nerationala a solurilor si a resurselor naturale, uneori pâna la epuizarea lor ridica o serie de probleme majore privind ocrotirea mediului înconjurator.
Reziduurile, deseurile organice si dejectiile deversate în apele curgatoare prin descompunere consuma oxigenul necesar diferitelor organisme acvatice, în timp ce elementele nutritive care ajung în ape, intensifica dezvoltarea algelor pe seama oxigenului din apa, ducând uneori pâna la "moartea", adica la degradarea apelor. La toate acestea a contribuit si tendinta de concentrare a populatiei în centre mari supraaglomerate, dezvoltarea intensa a industriei, a mijloacelor de transport si a bunurilor de consum noi.
În aceste conditii se ridica tot mai mult problemele privind poluarea si apare necesitatea elaborarii unor noi reglementari administrative de stat în masura sa faca fata noilor aspecte legate de protectia mediului înconjurator.
Lipsa de informare a facut ca multi oameni de buna credinta sa persiste în actiuni care sunt nefaste mediului înconjurator, fara sa realizeze care sunt daunele produse. O alta categorie de oameni nepasatori, din dorinta de a economisii sau de a produce cât mai multi bani, au actionat voit, provocând daune ireversibile, prin actiuni de tipul: utilizarea pe scara larga a pestcidelor, taierea padurilor, deversarea sau stocarea unor substante toxice sau deseuri radioactive etc. Toate acestea, acumulate si diversificate în timp, au produs modificari asupra atmosferei, apei si solului, pe care le resimtim tot mai pregnant în ultima perioada si care pot sa afecteze grav calitatea vietii noastre si cu siguranta viata generatiilor viitoare.
În prezent lupta omului de a proteja si ameliora calitatea mediului înconjurator, - bunul comun cel mai de pret al omenirii, a capatat noi dimensiuni. Problema mediului este dezbatuta tot mai mult pe diverse planuri si la diferite niveluri, formând obiectul a numeroase dezbateri stiintifice si politice nationale si internationale. Numeroase guverne, in special cele din tarile dezvoltate, actioneaza în mod serios pentru gasirea si aplicarea celor mai adecvate masuri, corespunzatoare mijloacelor materiale proprii si tehnologiei disponibile în scopul: pastrarii echilibrului ecologic, mentinerii si îmbunatatirii calitatii factorilor naturali, gestionarii corecte a resurselor naturale, asigurarii unor conditii de viata si de munca tot mai bune etc.
Deteriorarea conditiilor de mediu este rezultatul actiunilor constiente sau inconstiente a omului asupra mediului ambiant. Prin accidentele sau activitatile umane necontrolate s-au declansat o multitudine de fenomene cu efect negativ asupra mediului care au dus la aparitia a numeroase dezechilibre ecologice, punând în mare pericol uneori anumite forme de viata.
Factorii perturbatori ai mediului se pot clasifica în doua mari grupe:
factori naturali: - eruptii vulcanice si solare;
- cutremure catastrofale;
- incendii;
- inundatii.
factori antropici (rezultati din activitatea umana):
- cresterea demografica;
- dezvoltarea agriculturii;
- dezvoltarea industriei;
- exploatarea rezervelor naturale etc.
În numeroase cazuri actiunile umane desfasurate în: industrie, agricultura, constructii, transporturi si exploatarea resurselor naturale, au avut un mare impact negativ asupra mediului, soldat cu multe efecte nedorite, unele greu de stopat sau eliminat. Astfel spre exemplu, de cele mai multe ori din activitatile umane rezulta o serie de factori distructivi asa cum sunt: produsele uzate sau perimate fizic si moral; produsele artificiale noi ale caror interactiuni cu mediul sunt uneori necunoscute si imprevizibile; reziduurile nereciclabile (care nu pot fi reutilizate) etc.
Cei mai multi autori, clasifica principalele tipuri de poluare a mediului înconjurator în patru mari categorii, dupa cum urmeaza:
1) Poluarea fizica:
- poluarea radioactiva;
- poluarea termica;
- poluarea sonora.
2) Poluarea chimica;
- materii plastice (în aer, apa si sol);
- pesticide si alti compusi organici de sinteza (în aer, apa si sol);
- metale grele (în aer, apa si sol);
- derivati gazosi ai carbonatului si hidrocarburilor lichide (în aer si apa);
- derivati ai sulfului (în aer, apa si sol);
- derivati ai azotului (în aer, apa si sol);
- fluoruri (în aer, apa si sol);
- particule solide "aerosoli" (în aer si sol);
- materii organice fermentescibile (în apa si sol).
3) Poluare biologica:
- contaminare microbiologica a mediilor inhalate si ingerate (bacterii si virusuri);
- modificari ale biocenozelor prin invazii de specii animale si vegetale.
4) Poluare estetica:
- degradarea peisajelor si locurilor prin urbanizare necivilizata sau sistematizare impropriu conceputa;
- amplasarea de industrii în biotopuri naturale sau putin modificate de om.
O alta clasificare are în vedre , în special solul si se refera la poluantii care pot actiona direct sau indirect cu acesta:
v dejectiile animale;
v dejectiile umane;
v deseuri si reziduuri de la industria alimentara si usoara;
v agenti contaminanti (agenti infectiosi, toxine, alergeni);
v sedimente produse prin eroziunea solului;
v elemente nutritive pentru plante (îngrasaminte);
v minerale si materii anorganice (inclusiv metale, saruri, acizi, baze) provenite de la industria chimica si metalurgica;
v pesticide;
v materii radioactive provenite de la experimente cu arme atomice, accidente sau avarii ale centralelor nucleare;
v aerosoli (unele hidrocarburi, etilena, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxid de carbon, ozon, oxizi de azot, compusi de plumb etc.);
v caldura (care determina intensitati crescute ale reactiilor chimice si biologice).
Agentii de poluare evacuati în mediu sunt transportati si dispersati de ape sau de aer. Chiar si poluantii solizi, depozitati în platforme pot fi surse de poluare a mediului la distante foarte mari de locul de depunere. Astfel, cenusile depozitate în halde (depozite de steril provenite din lucrarile miniere), pot fi spulberate de vânt, iar substantele solubile continute pot fi dizolvate în apa de precipitatii si pot fi transportate ulterior de apele de suprafata sau apele de infiltratie. Prin scurgerea lor, poluantii sunt transportati si dispersati pe suprafete întinse si ajung din râuri în lacuri, mari si oceane.
Un rol nu mai putin important în circulatia si distributia unor poluanti în mediul înconjurator îl au organismele vii, care prin caile alimentare sau lanturile trofice pun în circulatie diversi poluanti preluati din apa, aer si sol. Asa se întâmpla, de exemplu, cu anumite pesticide care din sol trec în furaje, de aici în corpul animalelor erbivore, iar prin consumul de carne si lapte ajung în cele din urma si în corpul uman. Reziduurile de pesticide pot ajunge si în gunoiul de grajd rezultat de la animale hranite cu furaje tratate cu asemenea pesticide sau din paiele continând asemenea reziduuri, ramase în urma tratamentelor aplicate culturii respective, iar din gunoi trec în toate plantele cultivate pe suprafetele de teren pe care acest tip de gunoi a fost administrat.
Pericolul cel mai mare în circulatia si dispersia unor anumite tipuri de poluanti în biosfera, îl constituie concentrarea biologica a acestora, care poate avea uneori consecinte deosebit de grave. Astfel, daca substanta activa a poluantului utilizat, în exemplul nostru a pesticidului, este rezistenta la degradare, de la cantitati reduse de pesticide existente în sol, apa sau aer se poate ajunge la concentratii tot mai mari, de la o treapta la alta a lantului trofic.
Un astfel de exemplu este lacul Clear din California unde, determinarile efectuate dupa finalizarea tratamentului cu pesticide de tip DDT, au aratat ca de la concentratia apei de 0,02 ppm (parti per milion) DDT, a crescut la 5 ppm în planctonul de la suprafata apei, ajungând la valori de 40-300 ppm în pestii fitofagi, iar la unele pasari sau pesti rapitori din partea superioara a lantului trofic a atins valori de pâna la 2000 ppm de DDT, ceea ce fata de continutul în apa (0,02 ppm), reprezinta o crestere a concentratiei de 100 000 de ori. Fenomenul de acumulare al pesticidelor apare în mod similar si în sol. Daca în sol continutul DDT-ului este de o unitate, în râmele din sol concentratia ajunge la 10-40 unitati, iar în pasarile care consuma râme (sitari) atinge cca. 200 unitati.
În mod similar, procese de acumulare se pot înregistra si la alte elemente, asa cum sunt anumite metale grele din apa si sol, sau elementele radioactive care se pot concentra în anumite lanturi trofice, ajungând în concentratie foarte mare în vârful piramidei trofice, la extremitatea careia se afla si omul. Astfel, în diverse pajisti din Anglia strontiul radioactiv prezent în sol în cantitate mica (o unitate) a ajuns la o valoare de 21 de ori mai mare în plantele furajere si de 714 ori mai mare în carnea de oaie.
Prin exemplele citate anterior, s-a cautat sa se scoata în evidenta faptul ca, nu în toate situatiile de poluare a mediului ambiant, are loc numai o dispersie sau dilutie a poluantilor în teritoriu, ci de cele mai multe ori, prin intermediul lanturilor trofice, are loc o acumulare de poluanti nebiodegradabili, care desii apar în mediul ambiant (sol, aer sau apa) în cantitati mici se acumuleaza de-a lungul lanturilor trofice si ajung sa se regaseasca în organismele animale din ultimul nivel, în concentratii foarte mari care pot fi uneori letale (provoaca moartea lor). De la astfel de animale puternic contaminate, prin consumul produselor animale (carne, lapte, oua etc.) de catre om, acesta sa fie victima propriilor sale actiuni.
|
