Calitatea si protectia mediului

Calitatea si protectia mediului

1. Formarea constiintei ecologice

In ultima perioada de timp s-au intensificat preocuparile organismelor nationale si internationale de a elabora noi reglementari privind protectia mediului inconjurator, ca urmare a efectelor negative ale proceselor tehnologice poluante, dar si a unor produse si servicii care afecteaza mediul inconjurator fie in timpul utilizarii lor fie in faza post-consum.

Interesul fata de problemele mediului a crescut simtitor (se apreciaza ca s-a triplat) fata de 1986, cand s-a produs explozia reactorului nuclear de la Cernobil, Ucraina, fiind considerata un dezastru ecologic de mari proportii. Presiunile de ordin ecologic (fig. 1) sunt exercitate cu o forta din ce in ce mai mare de ecologisti, consumatori si legislatori, obliga companiile sa gaseasca solutii noi de protectie a mediului prin realizarea de produse si aplicarea unor proceduri ecologice.

Fig.1 Presiuni ecologice /36/

Din cercetarile intreprinse in randul populatiei de catre institutiile specializate in domeniu, rezulta ca cei m 818i81i ai multi cumparatori doresc sa procure produse ecologice si considera mediul inconjurator ca fiind cea mai importanta problema a tarii. De asemenea rezulta ca, educatia ecologica si formarea unei constiinte ecologice nu este doar o moda a tinerilor, ci persoane de toate varstele au acelasi grad de constientizare a problemei ecologice. Sunt cunoscute actiunile Organizatiei Greenpeace pentru protectia mediului in diferite tari, atunci cand se intentiona transportul materialelor toxice sau radioactive. Cresterea an de an a Fondului Mondial pentru Natura (World Wide Fund for Nature) demonstreaza preocuparea marilor companii si a guvernelor pentru protectia mediului inconjurator.

Din studiile intreprinse in Marea Britanie pentru a afla atitudinea companiilor fata de problemele ecologice care intervin in afaceri rezulta ca au fost rezolvate, in diferite proportii, in functie de natura problemei, urmatoarele:

instruirea personalului – constiinta ecologica (20%)

comunicarea cu clientii pe teme ecologice (24%)

cumparaturi ecologice (28%)

incorporarea problemelor ecologice in strategia de lucru (33%)

reducerea emisiilor (51%)

masini ecologice (53%)

reducerea cantitatilor de deseuri (57%)

conformarea fata de cerintele legii (72%).

Din analiza acestui sondaj rezulta ca activitatile companiilor se rezuma, de cele mai multe ori la initiative spontane, individuale. In general exista o lipsa a sistemelor manageriale (nu exista planificari, coordonare, control sau planuri de actiune). Totusi, 53% din companii au acceptat sa introduca un program de management ecologic.

Legislatia adoptata in domeniul ecologic de tarile membre UE, precum si de tarile candidate, a schimbat modul de gandire al oamenilor de afaceri. Poluarea costa mult, iar legile care reglementeaza aceasta problema sunt stricte.

In tara noastra s-au adoptat: Legea privind protectia mediului (nr.137/1995), Legea apelor (107/1996) si Romania a aderat la Conventiile internationale in domeniu.

Importanta protectiei mediului variaza in gandirea publicului in functie de dovezile care se aduc privind incalzirea planetei, epuizarea stratului de ozon, extinderea deseurilor, distrugerea padurilor tropicale, disparitia speciilor.

Puterea legislativa s-a extins in majoritatea tarilor lumii si acest lucru va influenta pozitiv modul in care se vor face afacerile.

Problemele globale ale mediului inconjurator isi au originea in cresterea populatiei si in cresterea economica nesustinuta, cu efecte asupra consumatorilor, companiilor si guvernelor (fig. 2).

Fig.2 Cele 12 probleme globale ale mediului /36/

Dimensiunile problemei poluarii mediului s-au agravat in ultima perioada de timp, iar exemplele de mai jos sunt edificatoare in acest sens:

Cresterea temperaturii planetei cu 3 C la inceputul acestui secol determina cresterea nivelului apei marii cu 65 cm. Locuitorii zonelor joase isi vor pierde locuintele care vor disparea in mare.

Mor anual peste 2 milioane de pasari de mare si 100.000 de mamifere datorita deseurilor aruncate sau sunt prinse sau ranite.

Productivitatea mondiala este de 7 ori mai mare decat in 1950 si se foloseste energie echivalenta cu 000 t de carbune anual.

Padurile tropicale, care ascund specii rare, se reduc anual cu 17 milioane de hectare. Padurile din Madagascar s-au distrus in proportie de 93%.

Anual dispar 1,7 milioane de tone de pamant american lucrat la suprasaturatie, ca urmare a eroziunii solului.

In Scandinavia lacurile sunt moarte, padurile sunt distruse din cauza polii acide.

In Romania se aduna in rauri 7 milioane tone de poluanti. 200.000 ha de teren sunt total neproductive ca urmare a poluarii, alte 900.000 ha sunt serios poluate.

Lipsa tot mai acuta de locuri de ingropare a deseurilor, folosirea acestora este deficitara. Este interzisa deversarea lor in mare.

Responsabili de toate acestea sunt in primul rand managerii marilor companii care folosesc produse/servicii mari consumatoare de energie, diminuand astfel unele resurse naturale. Problema este ca nu se poate opri dezvoltarea economica, ci se pot reduce pierderile, se pot refolosi materiale utilizate si se pot folosi resursele nepoluante. Analizand cauzele si interrelatiile dintre acestea si efectele produse si identificand solutiile viabile se poate construi realiza o dezvoltare durabila /36/.

2. Avantajele industriei ecologice

Avantajele industriei ecologice sunt evidente pe termen mediu si lung. Printre acestea, cele mai importante sunt:

Cresterea vanzarilor. Consumatorii au devenit din ce in ce mai constienti de problemele legate de mediu, de aceea aleg produsele ecologice. La fel si consumatorii industriali, nu doresc produse care conduc la aparitia de produse secundare, deseuri poluante. Vanzatorii cu amanuntul ii preseaza pe producatori sa realizeze produse ecologice. Iar cei care se conformeaza obtin o distribuire mai buna si implicit cresc vanzarile si ocupa un loc important pe piata.

Crearea de produse noi prin identificarea oportunitatilor pe piata ecologica, care provin de la o puternica constientizare a protectiei mediului in randul consumatorilor.

Recrutarea facila de personal, datorita faptului ca oamenii nu doresc sa lucreze la o companie care polueaza mediul inconjurator. De aceea si fluctuatia personalului este mai scazuta, datorita satisfactiei conferita personalului.

Reducerea amenintarilor cu darea in judecata de catre consumatori sau de catre autoritatile locale. Prin analiza ecologica efectuata de conducerea firmelor se identifica problemele, oferind posibilitatea de a lua masuri de precautie.

Obtinerea unor asigurari mai ieftine impotriva accidentelor ecologice.

Riscul aparitiei dezastrelor la companiile care au introdus controalele ecologice.

Reducerea costurilor energetice ca urmare a masurilor de scadere a consumului energetic pe produs.

Reducerea costurilor legate de depozitarea deseurilor.

Imbunatatirea imaginii firmei cu efecte benefice asupra valorii actiunilor si cresterea competitivitatii pe pietele externe. Multe firme din Germania si Olanda care au introdus programe ecologice au un avantaj competitional pe piata.

Riscurile pasivitatii companiilor fata de problemele mediului sunt foarte ridicate pe termen lung. Printre acestea sunt:

Cresterea cheltuielilor de adaptarea tehnologiei, pentru a opri pierderile sau poluarea. Pasivitatea poate conduce la imposibilitatea de a atinge standardele cerute si in acelasi timp se ajunge la costuri inacceptabile pentru controlul poluarii masive.

Acordarea de amenzi foarte mari, iar directorii pot fi judecati penal.

Boicotarea si demonstratiile comunitatii nationale sau internationale ca urmare a presiunii consumatorilor reprezinta ultimul lucru de care are nevoie o companie. Protestele populatiei rezidente si ale grupurilor de protestatari pot conduce la o gama larga de dificultati pana la inchiderea totala a fabricilor.

Autoritatile locale au un spectru mai larg de activitati decat companiile comerciale. In sfera lor se include conditiile de transport, sanatate publica, gospodarie, educatia si facilitatile legate de petrecerea timpului liber. In toate aceste domenii se poate aplica o strategie ecologica.

Raspunsul la intrebarea: cand sa incepi? este: cu cat mai curand o companie stabileste o politica ecologica si o pune in aplicare printr-un plan de actiune, cu atat mai repede se micsoreaza riscul unor incidente serioase. Actiunile de protectia mediului pot dura pana la 5 ani, in functie de marimea companiei si de posibilitatile pe care le are, de a ordona activitatile /36/.

3. Tipuri de atitudini manageriale fata de mediu

Atitudinea conducerii fata de mediu se poate intinde de la altruism la ostilitate. Unii directori incep a avea o atitudine apatica sau defensiva. Odata ce obiectiile lor au fost discutate, directorii devin pozitivi. In fig.3 sunt prezentate cele 6 categorii de atitudini, din care rezulta ca atitudinile extremiste („ostil“ si „altruist“) sunt periculoase si distructive. Categoriile de apatic si „pozitiv neplanificat“ tind sa fie neproductive. Se considera ca atitudinea de „pozitiv planificat“ este cea mai buna pentru ca, presupune disciplina in actiunile sale.

Fig. 3. Tipuri de atitudini ale managerului fata de mediul inconjurator /36/

Implicarea totala a conducerii la varf este o necesitate pentru obtinerea succesului in probleme ecologice.

Companiile mari ar trebui sa inceapa prin a desemna un membru din conducere care sa se ocupe de problemele ecologice.

Principalele atributiuni ale conducerii la varf cu problemele ecologice dintr-o companie sunt:

realizarea de analize ecologice la toate departamentele;

asigurarea mentinerii si imbunatatirii standardelor ecologice;

asigurarea obtinerii produselor ecologice;

reducerea impactului ecologic al activitatilor companiei;

instruirea personalului in legatura cu necesitatea unor standarde ecologice mai bune;

comunicarea standardelor ridicate ale companiei lumii din exterior, mentinand legatura cu grupurile ecologice, locuitorii rezidenti, autoritatile locale si guvern;

acordarea de asistenta pentru implementarea unei politici ecologice mai eficiente;

protejarea companiei impotriva legislatiei nefavorabile;

tinerea unei evidente legate de strategia ecologica a companiei si  monitorizarea progresului inregistrat /36/.

4. Calitatea produselor in relatie cu protectia mediului inconjurator

Afirmarea revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, reflectata in aparitia de noi produse cu anumite performante superioare a determinat si aparitia unui conflict intre om si natura, a unei corelatii intre societate si natura, adica, a unui proces bidirectional. Interventiile omului asupra naturii cu mijloace din ce in ce mai perfectionate stau la baza declansarii unor serii de crize succesive sau simultane, printre care si cea ecologica, cu consecinte sociale, uneori alarmante /75/.

Asupra mediului natural actioneaza negativ un numar important de factori fizici (aerul, apa, lumina), biologici (hrana, boli) sau economici (unele procese tehnologice, conditiile de exploatare si utilizare a unor marfuri etc.). Interventia omului poate mari sau permanentiza efectele negative ale acestor factori.

Protectia mediului natural este conditionata, in parte, de valorificarea reziduurilor, a deseurilor, prin realizarea de cicluri de productie inchise: materie prima - productie - produs - materie prima. Cu alte cuvinte, problema protectiei mediului natural a devenit o problema strans legata de calitatea produselor si serviciilor puse la dispozitia omului zilelor noastre. Refolosirea materialelor recuperabile sau reintegrarea lor in circuitul economic, se impune cu acuitate ca o problema de protectie a mediului inconjurator si ca o problema economica de recastigare a unor materii prime.

Se apreciaza ca printre sursele de poluare a mediului natural, un loc impor­tant il detin: deseurile, mijloacele de transport, pesticidele si erbicidele, substantele radioactive, zgomotul produs de o serie de aparate, masini si utilaje (marfuri). Astfel, deseurile provenite de la imbracaminte, mobila, aparataj casnic, sapun, detergenti, cosmetice, medicamente, chimicale de uz casnic si mai ales ambalaje sunt in continua diversificare si crestere cantitativa. Datorita faptului ca o mare parte dintre acestea nu sunt biodegradabile, iar unele sunt direct toxice (ex. insecticidele de uz casnic), epurarea naturala este ingreunata, alterand astfel flora bacteriana a apelor uzate.

Datorita aparitiei unui numar din ce in ce mai mare de produse noi, sintetice, factorii de mediu nu mai pot avea, fara restrictie, dublul rol de furnizori de resurse si receptori de reziduuri, de aceea se impune aplicarea unor masuri pe plan national si international de protejare a acestor factori. In legatura cu relatia calitatea produselor-mediul ambiant, consi­deram necesar ca la proiectarea noilor produse sa se evalueze posibilitatea reintegrarii lor, dupa utilizare, in natura, fara efecte negative (sa fie biodegradabile), sau reintroducerea lor in circuitul eco­nomic, ca materie prima.

Mijloacele de transport pe cale terestra, maritima si aeriana, inzestrate cu motoare cu ardere interna dau produse cu combustie incompleta ca: oxidul de carbon, oxizii de azot si hidrocarburile nearse, care au un caracter direct toxic.

Din datele statistice rezulta ca automobilele cu benzina dau cantitatile cele mai mari de agenti poluanti in mediul inconjurator. Tot aceasta categorie mijloace de transport, care continua sa creasca in ritm vertiginos, elimina si plumbul, un agent poluant foarte periculos. Dupa cum se stie, acesta se adauga in benzine sub forma de tetraetil de plumb pentru cresterea cifrei octanice. Folosindu-se benzina fara plumb pentru purificarea gazelor de esapament de la autovehicule, prin catalizatori.

Din analizele efectuate se constata o contaminare puternica cu plumb a solului si a vegetatiei de-a lungul autostrazilor, depasind in marile metropole cu mult (2-4 ori) limitele recomandate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (maxim 2 micrograme pe metru cub de aer).

Deaceia toate produsele firmei trebuie sa fie analizate din punct de vedere ecologic, inca din faza de proiectare, pentru a se evita aparitia oricarui pericol in utilizare sau in faza post-consum.

4.1. Imbunatatirea calitatii produselor din punct de vedere ecologic presupune sa respecte urmatoarele cerinte:

sa utilizeze materii prime refolosibile;

sa necesite consum cat mai mic de energie in fabricatie;

sa utilizeze energie inepuizabila;

sa contina componente care pot fi reparate;

sa aiba mai putine efecte secundare;

sa necesite ambalaj mai redus;

sa nu prezinte pericol pentru animale;

produsele sa fie mai silentioase;

la utilizare sa necesite consumuri reduse de comustibil, energie, detergent etc.;

sa polueze mai putin;

sa fie biodegradabile;

sa fie reciclabile.

In ultima perioada de timp se constata ca impactul produsului asupra mediului inconjurator reprezinta unul din factorii in functie de care se ia decizia de achizitionare, alaturi de calitate, pret, serviciile si experienta anterioara. Din unele studii aproximativ 40% dintre cumparatori adulti britanici cumpara produse ecologice ori de cate ori au posibilitatea. S-a constatat ca aproape 6 din 10 adulti cumpara in mod permanent produse ecologice.

Problemele-cheie care determina succesul sau insuccesul noilor sortimente ecologice sunt:

cat de importante sunt problemele ecologice pentru piata respectiva?

in ce masura dauneaza mediului produsele existente?

in ce masura sunt nemultumiti clientii de caracteristicile ecologice ale sortimentelor existente?

ce avantaje poate aduce clientului un nou sortiment ecologic?

Folosind criteriile de mai sus, compania trebuie sa raspunda la intrebarea: in ce masura noul sortiment ecologic le pune in pericol pe cele vechi?

Lansarea pe piata a unui produs ecologic are avantaje dar si dezavantaje pentru o companie(firma). Poate ajunge sa aiba o piata de desfacere mai mare decat cea a concurentei. Sau poate reduce mult vanzarile produselor existente ale companiei, cele consacrate fiind cunoscute de clienti. Luand in analiza avantajele si dezavantajele, atunci cand produsele ecologice sunt absolut necesare, compania trebuie sa lanseze prima sortimentul ecologic, pentru a nu permite concurentei sa ia initiativa.

Poluarea sonora, apreciata prin intensitatea acustica, exprimata in decibeli (dB), a devenit deosebit de periculoasa pentru sanatatea oamenilor ca si celelalte surse poluante, pentru ca mijloacele de transport si unele marfuri electrocasnice propaga in mediul inconjurator zgomote care depasesc limita de suportabilitate, de 65dB pentru om. Cateva exemple privind intensitatile sonore medii ale unor marfuri electrocasnice si mijloace de transport: frigider 20dB, aspirator 50dB, autocamion 90dB, avion cu reactie (la decolare) 106dB, motocicleta in demaraj 110dB, orchestra de jazz 112dB. S‑au elaborat standarde prin care se prevad masuri de protejare a omului impotriva zgomotelor.

Protectia calitatii apelor constituie parte integranta a protectiei mediului si are ca scop principal pastrarea, respectiv imbunatatirea proprietatilor fizico-­chimice biologice si bacteriologice ale apelor, in vederea bunei gospodariri a acestora.

Impurificarea este determinata si de unele particularitati ale apei: aceasta fiind usor transportata pe albii, canale, conducte, antreneaza diferite substante nocive; constituie un mediu prielnic de desfasurare a numeroase reactii fizico-­chimice (dizolvarea unor substante, sedimentarea suspensiilor etc.) si de dezvoltare a unor microorganisme.

Apele reziduale deversate de industriile poluante si apele menajere repre­zinta principalele pericole pentru viata si sanatatea oamenilor si a florei si faunei fluviale si maritime.

Poluarea solului. Solul poate fi afectat de prezenta unor substante nocive ca urmare a utilizarii pe scara larga si uneori in exces a ingrasamintelor chimice, a pesticidelor si erbicidelor. In prezent exista atat standarde nationale precum si standarde internationale (de exemplu: standardele ISO – seria 14000) prin care se stabilesc metode de determinare si se prescriu). valori limita ale continutului de poluanti in sol.

O serie de produse realizate si comercializate pentru acoperirea unor nevoi ale populatiei sau ale unor sectoare economice, datorita unor proprietati specifice, dar care pot avea in etapa post consum o actiune negativa asupra calitatii mediului, si in mod deosebit asupra apei( detergentii, colorantii, antidaunatorii, etc.).

Detergentii nebiodegradabili (din prima generatie) au fost inlocuiti cu cei biodegradabili, cu molecule neramificate, care se descompun sub actiunea bacteriana din mediu, dar nucleul benzenic din structura lor, in apa de suprafata se poate transforma in fenol, care este o substanta toxica.

Pesticidele, substante chimice capabile sa diminueze sau sa elimine agentii biotici daunatori ai culturilor, ar trebui sa aiba o persistenta de scurta durata si o actiune selectiva, numai asupra organismelor nedorite dintr-un biotop. Aceste caracteristici le au pesticidele organo-fosforice si nu cele organoclorice, a caror productie a fost limitata si chiar abandonata.  Efectele negative ale pesticidelor se cumuleaza intr-un proces integrat de-a lungul deceniilor, determinand o inrautatire a calitatii vietii omului din punct de vedere biomedical, marindu-se riscul de intoxicare. In fig. 4, sunt redate principalele influente pozitive si negative ale pesticidelor, din punct de vedere ecologic, biomedical si economic /75/.

	Imbunatatirea conditiilor agrotehnice Cresterea productiei agricole Cresterea economica din industria pesticidelor Cresterea bunastarii omului sub raport economic
			Contaminarea agro-sistemului Contaminarea mediului natural Contaminarea mediului uman si a resurselor Inrautatirea unui segment al vietii (biomedical)

Fig. 4. Efectele pozitive si negative ale utilizarii pesticidelor /75/

5. Poluarea produsa de ambalaje

Ambalarea produselor a devenit o problema deosebita in relatia cu mediul inconjurator. Aproximativ jumatate dintre cumparatori nu mai accepta sa procure ambalaje prevazute cu aerosoli care contin clorofluorocarburi.

Reglementarile din unele tari ii obliga pe vanzatorii cu amanuntul sa investeasca in ambalaje reciclabile si sa colecteze ambalajele returnate de consumatori.

Inlocuirea materialelor plastice care nu sunt biodegradabile, cu hartia nu este o solutie foarte buna. Hartia este mai putin rezistenta, iar obtinerea ei din resurse naturale dauneaza mediului. Fabricile de hartie consuma multa energie, determina emisii de dioxid de sulf si alti poluanti, iar substantele de albire a hartiei sunt toxice.

In concluzie, in cazul ambalarii ecologice compania ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele:

sa verifice cat adauga ambalajul la pretul final al produsului;

sa reduca marimea sau complexitatea ambalajului;

sa foloseasca pe cat posibil ambalaje biodegradabile, reciclabile, reutilizabile si rezistente;

sa ofere ambalaj returnabil.

Etichetele produselor ecologice aplicate pe ambalaje trebuie sa contina informatii cat mai comple, in functie de produs si de piata. Acestea se refera la:

eticheta de produs reciclat;

posibilitatile de refolosire;

ingredientele si impactul lor asupra mediului;

instructiunile de depozitare, dupa folosire;

preveniri legate de siguranta;

consumul de energie;

alte informatii ecologice.

Informatiile ecologice nu trebuie sa fie: inselatoare, inexacte, irelevante, vagi sau generale, controversate sau nefondate si sa incalce principiile ecologice /36/.

6. Preocupari privind protectia mediului si dezvoltarea durabila

6.1. Pe plan international

In ultimele trei decenii s-au intensificat preocuparile pe plan international pentru protectia mediului, datorita efectelor negative ale dezvoltarii de tip industrial.

Cele mai importante manifestari internationale au fost:

Conferinta asupra mediului de la Stockholm (1972) care a marcat declansarea Programului Natiunilor Unite pentru Mediul inconjurator. La aceasta conferinta s-a aratat nevoia de programe la nivel micro si macroeconomic, de colaborare internationala pentru diminuarea efectelor negative asupra mediului (ploi acide, efectul de sera);

Raportul clubului de la Roma „Limitele dezvoltarii“ in care se arata pericolul unui colaps global, datorita tendintei de epuizare a resurselor naturale, cauzate de cresteri economice exponentiale;

Conferinta Natiunilor Unite pentru asezarile umane

Conferinta pentru desert (1980) unde s-a elaborat o strategie mondiala pentru conservarea resurselor naturale;

Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare (1987), intitulat „Viitorul nostru comun“ in care se stipuleaza ca mediul si dezvoltarea economica sunt strans legate. Aici s-a promovat conceptul de „dezvoltare durabila“ definit astfel “dezvoltarea care asigura satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite capacitatea de a satisface necesitatile generatiilor viitoare”. In raport se arata necesitatea tinerii sub control a cinci factori si a relatiilor dintre ei: populatia, resursele naturale si mediul inconjurator, productia agricola, productia industriala si poluarea;

„Perspectiva mediului inconjurator in anii 2000“ este documentul adoptat de Consiliul de Conducere al Programului Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator in care se prefigureaza strategia pentru asigurarea dezvoltarii durabile;

„Carta privind principiile dezvoltarii durabile pentru managementul de mediu“ document adoptat de Comitetul executiv al Camerei Internationale de Comert (1990);

Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio (1992) unde s-a aratat necesitatea elaborarii de strategii si programe concrete de actiune, care sa permita protectia mediului in toate tarile, in conditiile unei dezvoltari durabile.

Elaborarea de catre Organizatia Internationala de Standardizare a standardelor referitoare la sistemele de management de mediu (ISO 14.000).

Acestea sunt standarde generale care urmaresc tinerea sub control a impactului proceselor organizatiei asupra mediului inconjurator. In ele se regasesc:

modele de sisteme de management de mediu care pot fi introduse intr-o organizatie;

instrumentele necesare pentru evaluarea conformitatii sistemului cu referentialul ales;

evaluarea performantei de mediu;

analiza preliminara si evaluarea de mediu a amplasamentului unei organizatii.

Sistemul de management de mediu cuprinde structura organiza­torica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile, procedurile si resursele necesare pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analiza si mentinerea politicii de mediu adoptata de o organizatie.

Auditul de mediu consta in verificarea sistematica si documentata a dovezilor de audit, obtinute si evaluate in mod obiectiv, pentru a determina in ce masura activitatile, conditiile referitoare la mediu, sistemele de management de mediu sunt conforme cu standardele din familia ISO 14.000. Dovezile de audit sunt informatii, inregistrari sau declaratii verificabile, care permit auditorului sa determine daca organizatia indeplineste conditiile din standard. Auditorul de mediu este o persoana care are calificarea, competenta necesara (studii, pregatire, experienta, insusiri personale).

6.2. In Uniunea Europeana

Au fost adoptate mai multe documente, printre care cele mai importante sunt:

Reglementarea Consiliului UE (nr.880/1992) pentru introducerea unui sistem comunitar de marcare ecologica. S‑a adoptat pentru a se armoniza sistemele nationale de marcare ecologica care s-au adoptat in majoritatea tarilor membre UE. (Problemele legate de marcarea ecologica in diferite tari sunt prezentate la capitolul “Marcarea si etichetarea”).

Tratatul de la Maastricht (1992) in care se stipuleaza si promovarea unei dezvoltari durabile in tarile UE.

Rezolutia CE cu privire la programul „Catre o dezvoltare durabila“ (1993) in care se arata politica UE in domeniile de protectia mediului si dezvoltarea durabila.

Reglementarea CE referitoare la participarea voluntara a intreprinderilor din sectorul industrial la un sistem comunitar de management de mediu si de audit. Elementele care se iau in considerare sunt:

elaborarea si implementarea de politici, programe si sisteme de management de mediu;

evaluarea sistematica si obiectiva a eficacitatii politicilor, programelor si sistemelor de management de mediu implementate;

informarea publicului cu privire la rezultatele obtinute de intreprinderi.

Sistemul comunitar de management de mediu si de audit.

Acesta urmareste imbunatatirea continua a rezultatelor referitoare la mediu ale activitatilor industriale. Elementele principale ale sistemului sunt:

elaborarea si implementarea de politici, programe si sisteme de management de mediu de catre intreprinderi;

elaborarea sistematica si obiectiva a eficacitatii politicilor, programelor si sistemelor de management de mediu implementate;

informarea publicului cu privire la rezultatele obtinute de intreprinderi, in acest domeniu.

Sistemul integrat de management calitate-mediu.

Acest sistem consta in aplicarea simultana a celor doua familii de standarde ISO 9000:2000 si ISO 14.000. Aceste standarde sunt astfel structurate incat urmeaza etapele ciclului PEVA (planifica – executa – verifica - actioneaza) si pun accentul pe imbunatatirea continua a proceselor. Cele doua familii de standarde cuprind trei categorii de standarde care se refera la:

pentru implementarea unui sistem de management (de calitate sau mediu) in scopuri externe (ISO-9001 si ISO 14.001);

unul cu principii si tehnici de aplicare;

unul cu instrumente de evaluare a sistemelor.

Se preconizeaza elaborarea unui standard comun de audit pentru cele doua sisteme de management (calitate si mediu).

6.3. In Romania

S-a adoptat Legea privind protectia mediului (nr.137/1995) care promoveaza urmatoarele principii si elemente strategice:

prevenirea riscurilor ecologice si a producerii daunelor;

conservarea ecosistemelor specifice cadrului bio-geografic natural;

cine polueaza plateste;

inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;

crearea sistemului national de monitorizare integrala a mediului;

utilizarea durabila;

mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;

crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguver­namentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;

dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.