Conceptul de ecosanogeneza
Din timpuri stravechi omul a avut preocupari pentru cunoasterea mediului natural, dar daca scopul se îndrepta cu precadere catre o cunoastere cât mai completa pentru exploatarea resurselor, în ultimele decenii a început sa se impuna o alta tendinta, care reorienteaza inclusiv notiunea de eficienta, si anume, o cunoastere pentru protejarea mediului ambiant si, implicit, a oamenilor.
Problema eficientei în societatea de azi se refera din ce în ce mai mult la rezolvarea problemelor complexe cuprinse în sinta 23123r1714x gma "om - produs - natura", context în care notiunea de eficienta devine mai degraba de eficacitate pentru ecosistem.
Dar aplicarea sintagmei amintite nu este posibila în situatia în care de asemenea nu este posibila existenta unui om sanatos într-un mediu bolnav. De aici si necesitatea de a uni într-un singur concept sanatatea omului cu a mediului. Prin contopirea termenilor "ecologic" si "sanogeneza", B. Cotigan a folosit pentru întâia oara termenul de ECOSANOGENEZĂ.
Conceptul de ecosanogeneza se impune astfel ca o cerinta obiectiva, cu cât actiunile umane sunt mai complexe si mai extinse, iar rezultatele mai numeroase, mai diversificate si cu un impact mai puternic asupra omului si mediului. Daca starea de sanatate depinde de raportul om - produs - natura, promovarea si întarirea sanatatii vor depinde în foarte mare masura de functionalitatea optima a relatiei. Acest concept implica, deci, omul cu problematica sa majora, actiunile umane si rezultatele lor, natura si societatea, cultura materiala si spirituala într-un context relational global (Hoffman, O. si col., 1990).
Domeniul ecosanogenezei se refera atât la sanatatea locului de munca, la sanatatea consumatorilor, cât si la cea a mediului ambiant. Preocuparile vaste ale acestui domeniu sunt legate în primul rând de implicatiile tehnologiei si a diverselor produse asupra sanatatii, deoarece efectele lor sunt acum tot mai întinse si mai generalizate.
Obiectivele conceptului vizeaza managementul ecosistemelor si, mai concret, "o productie de calitate corelata cu cerintele mai generale ce depasesc nivelul strict al utilizarii produsului". Aceste obiective tin cont de interesele consumatorilor, precum si de cele ale producatorilor si mediului ambiant, aspecte reliefate prin principiile ingineriei mediului si economiei ecologice (Gruia, R., 1992, a).
Prin implicatiile pe care le poate genera realizarea unui produs nu mai reprezinta o problema ce intereseaza un grup restrâns (producatorii), ci devine o preocupare a societatii. De la rationalitatea economica (centrata exclusiv pe eficienta economica, productivitate) se trece la conceptia ce cultiva rationalitatea socioumana (se au în vedere inclusiv aspecte privind etica, echitatea, responsabilitatea).
în acest context, rationalitatea presupune modul teoretic al ecodezvoltarii, care are urmatoarele elemente mai importante luate în considerare:
sa contribuie în primul rând la realizarea omului, acesta fiind resursa cea mai valoroasa a ecosistemelor;
punerea în valoare a resurselor naturale sa fie facuta tinând cont si de generatiile urmatoare;
efectele distructive fata de mediu sa fie pe cât posibil mai reduse, iar deseurile sa fie folosite în scopuri productive.
Un rezultat pragmatic al ecodezvoltarii este desigur si proiectarea si realizarea unor produse ecosanogene (Hoffman, O., si col., 1990), adica NU"a produce indiferent cum si în orice conditii" (specific însa perioadelor de avânt, de tranzitie, de confuzie), ci a realiza produse într-o abordare centrata pe valori, care tin seama în mare masura de om si de cerintele sale imediate si de perspectiva, "a produce pentru om si în armonie cu natura". Este vorba despre realizarea unor produse (în cazul eco-fermelor, zooproduse si fitoproduse de calitate), ce încep sa implice urmatoarele:
cunostinte legate de stiintele socioumane (de exemplu referitor la interdependenta "natura - om - societate");
rolul actiunilor economice în influentarea mediului;
raportul între modelele culturale despre natura;
modul de interventie al omului în ecosisteme;
instrumentalizarea unor valori morale în produs.
Cu ocazia amenajarii unor ecosisteme omul scapa în parte de presiunile mediului natural, dar introduce alte presiuni (ex. stres-ul) mult mai nocive pentru sanatate. Avantajele oferite de cuceririle tehnice sunt platite însa de societate prin mari sacrificii. De pilda, dupa cum spune B. Commoner (1973), pentru efectul puternic al noilor insecticide platim pretul raririi vânatului si instabilitatii ecosistemelor, pentru energia nucleara luam riscul biologic al iradierii, sporind productia agricola cu ajutorul îngrasamintelor chimice agravam poluarea apelor, în concluzie, nu societatea trebuie sa se adapteze tehnologiei, ci tehnologia trebuie adaptata nevoilor societatii, obiectivelor pe care ea le fixeaza, inclusiv prin modul de pilotare manageriala a ecosistemelor.
Sustinerea unui asemenea demers este garantul unui echilibru bio-economic pe termen lung, deoarece noile tehnologii aplicate pot valorifica superior resursele naturale în ideea nobila a transmiterii la generatiile urmatoare a unui mediu ambiant nesecatuit si nepoluat si, mai ales deoarece, sunt capabile sa realizeze produse centrate pe valori, cu potential sanogen ridicat, dupa cum s-a mai aratat. Astfel un obiectiv important al ecosano-genezei este promovarea tehnicilor si metodelor biologice si ecologice pentru fabricarea unor produse ce au ca efect sustinerea într-o anumita directie a sanatatii omului, animalelor, plantelor si a mediului ambiant în ansamblul sau.
Complexitatea factorilor care concura la pragmaticul raport om - produs-natura îsi gasesc rezolvarea numai în viziune interdisciplinara. Este vorba de domeniile în care se regaseste VIUL sub o anumita forma începând cu microorganismele, plantele, animalele si terminând cu omul, precum si de domeniile care proceseaza si realizeaza produse necesare evolutiei în bune conditii de sanatate a tuturor vietuitoarelor si a mediului fizic (Gruia, R., 1997). Ele alcatuiesc un adevarat "orologiu" ce masoara timpul unei alte ere (figura 13).
Obtinerea de produse ecologice, nepoluate si nepoluante, si ne referim în primul rând la produsele agricole care, ca materii prime cu astfel de însusiri, reprezinta pasul hotarâtor pentru obtinerea de produse sanogene în industria alimentara, cosmetica sau farmaceutica. Cele mai importante sunt desigur bioalimentele si biofurajele, cu efect complementar nutritiv si terapeutic preventiv (Gruia, R., 1995), precum si produsele din plante medicinale si din arealul silvic, atât de cautate în ultima vreme.
Evident ca impunerea conceptului de ecosanogeneza nu este un lucru usor, mai ales în momente de criza economica când intereseaza aproape în exclusivitate cantitatea si eficienta cu care se realizeaza un anumit produs. Pentru evitarea unei astfel de "orbiri", pe lânga noile tehnologii capabile sa sustina nevoile tot mai mari de produse si sa protejeze mediul, de care am mai vorbit în aceasta lucrare, calea convingerii la nivel conceptual consideram a fi elementul de succes. Un prim pas ar fi penetrarea informatiei legate de sanogeneza ecologica de la profesionisti catre marele public, informarea corecta si sustinuta ducând în final la educarea populatiei în spiritul cerintei de bunuri de calitate, care sa nu fie produse în detrimentul mediului ambiant si sanatatii omului. Un alt pas credem ca este sensibilizarea si constientizarea puterii si a institutiilor statului abilitate în elaborarea politicilor ecologice, economice si de sanatate si în supravegherea domeniilor legate de problematica în discutie, în acest mod ecosanogeneza îsi poate îndeplini unul din obiectivele sale cele mai importante, si anume de a impune un management adecvat si de a avea un rol preventiv, de a evita spasmele si evolutiile ireversibile privind sanatatea omului si a mediului în secolul urmator.
|
