Colectarea si transportul deseurilor urbane
Deseurile menajere rezultate din locuinte, institutii si comert, industrie sunt precolectate īn recipie 838h78i nti de diferite capacitati, amplasati īn spatii special amenajate īn acest scop.
Deseurile menajere sunt transportate la locurile de depozitare cu utilaje specifice. In 1999 firmele de salubritate erau dotate cu peste 1900 de vehicule transportoare, precum: autogunoiere compactoare, autransportoare de container, tractoare, autobasculante, autocamioane.
Deseurile stradale sunt colectate si transportate tot de firmele specializate īn salubrizarea oraselor, cu ajutorul unor utilaje specifice (automaturatori colectoare, autostropitori cu plug si maturi pentru carosabil). Cea mai mare parte a deseurilor stradale este īnsa colectata manual, cu mijloace rudimentare. In marile orase curatenia stradala este īntretinuta doar pe arterele principale
O alta problema a salubrizarii strazilor īn orase este lipsa sau numarul insuficient de cosuri de gunoi stradale īn locurile aglomerate.
Valorificarea deseurilor urbane
Deseurile menajere - partea cea mai semnificativa a deseurilor urbane - nu sunt colectate selectiv īn vederea valorificarii materialelor reciclabile (hārtie, carton, sticla, metale, materiale plastice). Se apreciaza ca doar 1-2% din aceste materiale sunt valorificate prin sortarea efectuata dupa depozitare de catre asa-numitii "recuperatori", care activeaza pe gropile de gunoi. Acest fenomen este īntālnit īn toate zonele unde exista depuneri de deseuri menajere, constituind o problema sociala.
In cazul namolului de la epurarea apelor uzate orasenesti, 3% din cantitatea produsa anual este valorificat īn agricultura.
Eliminarea deseurilor urbane
Peste 90% din deseurile urbane sunt depozitate pe depozitele orasenesti. In fiecare centru urban exista cel putin un depozit pentru deseurile urbane.
Dintre depozitele urbane de deseuri, 7% se gasesc īn interiorul localitatilor, 87% sunt amplasate īn afara oraselor, iar 6% se afla pe malul apelor.
Aproximativ 80% din depozite ocupa suprafete relativ mici (intre 0,5 si 5 ha), restul de 20% fiind depozite orasenesti mari, care ocupa suprafete de la 5 la peste 20 ha. In ceea ce priveste gradul de amenajare a depozitelor orasenesti, peste 40% nu beneficiaza de nici un fel de facilitati pentru protectia mediului. Mai mult de 45% dintre depozite au doar īmprejmuire cu gard.
Desfasurarea activitatii pe depozite este, de asemenea, deficitara. Pe lānga deseurile menajere, stradale, comerciale, pe depozitele municipale sunt acceptate, mai mult sau mai putin legal, si deseuri industriale periculoase. Amestecul acestor tipuri de deseuri poate conduce la producerea unui levigat īncarcat cu substante nocive care, prin infiltrare, polueaza apele de suprafata si subterane sau solul si implicit afecteaza starea de sanatate a populatiei din zona.
Incinerarea nu reprezinta o practica obisnuita pentru eliminarea deseurilor īn Romānia. Desi īn ultima perioada ponderea partii combustibile a crescut, datorita continutului ridicat de apa, puterea calorica a deseurilor este īnca scazuta, facānd ineficient procesul de incinerare cu recuperare de energie.
In cāteva orase mari (Bucuresti, Craiova, Iasi, Timisoara, Constanta) au existat instalatii pilot pentru incinerarea deseurilor urbane, de capacitati reduse, realizate īn anii '80 īn scopul experimentarii unor solutii tehnologice de incinerare a deseurilor. Cu exceptia instalatiei Militari din municipiul Bucuresti, care functioneaza intermitent arzānd produse cu valabilitate depasita devenite deseuri, celelalte incineratoare-pilot sunt scoase din functiune.
Starea de confort si de sanatate a populatiei īn raport cu starea de calitate a mediului īn zonele locuite
Poluarea atmosferei se defineste ca: prezenta īn atmosfera a unor substante care īn functie de natura, concentratie si timp de actiune afecteaza sanatatea, genereaza disconfort si/sau altereaza mediul. Actiunea factorilor de mediu asupra organismului uman si sanatatii populatiei poate īmbraca mai multe forme. Astfel niveluri foarte ridicate sau de mare intensitate dau nastere la actiune acuta sau imediata īn care reactiile organismului apar rapid.
Cel mai frecvent actiunea factorilor de mediu se desfasoara la niveluri de intensitate redusa, ceea ce determina o actiune cronica sau de lunga durata, ce necesita perioade lungi de timp pentru a produce īn starea de sanatate modificari decelabile si uneori poate scapa si vigilentei cadrelor sanitare.
In fine, actiunea factorilor de mediu poate sa se exercite nu asupra populatiei expuse, ci asupra descendentilor acesteia determinānd fie mutatii ereditare transmisibile, fie malformatii congenitale.
Principalii poluanti atmosferici din tara noastra se īncadreaza īn trei grupe:
* iritanti;
* cancerigeni;
* toxici sistemici.
Poluantii toxici sistemici de tipul metalelor grele, īsi exercita actiunea asupra diferitelor organe si sisteme ale organismului uman, efectul fiind specific substantei īn cauza. Raspāndirea lor īn mediu este din ce īn ce mai mare si foarte important este faptul ca se cumuleaza īn mediu si organismul uman cu posibilitatea de a produce īn mod insidios alterari patologice grave.
Poluantii cancerigeni organici si anorganici prezinta un mecanism de actiune insuficient descifrat. Exista īnsa suficiente elemente de certitudine pentru unii dintre ei pentru ai considera substante cu pericol mare pentru sanatate, substante fara prag (care īn orice cantitate sunt pericol cancerigen).
In cazul poluarii aerului, aparatul respirator este primul (dar nu singurul) care este afectat.
Este de mentionat faptul ca morbiditatea prin afectiuni ale aparatului respirator la copii ridica īn prezent o serie de aspecte epidemiologice particulare cu consecinte importante asupra capacitatii lor biologice.
Depasirea valorilor de limitare legala a imisiei de CO prezinta un risc asupra sanatatii populatiei.
Un obiectiv important īn vederea asigurarii unui mediu curat si sanatos, īn care siguranta fiecarui cetatean trebuie sa fie o certitudine, īl constituie realizarea unui cadru legislativ si institutional modern īn domeniul controlului activitatilor nucleare si al realizarii unui sistem sigur de gestiune a deseurilor radioactive si de securitate a instalatiilor nucleare dezafectate. si īn aceasta directie, un rol esential va reveni cooperarii internationale cu organismele similare de control nuclear din alte tari si dezvoltarii bazei de acorduri bilaterale, multilaterale si a conventiilor internationale.
|
