Defrisarea padurilor
Padurile care inca mai ocupa suprafete importante ale planetei sunt ecosisteme importante atat pentru om cat si din punct de vedere strict ecologic. Pentru oameni padurea are valente estetice, recreationale, economice. Lemnul, precum si alte produse ale padurii au atat o importanta economica locala cat si mondiala. Se estimeaza ca o treime din populatia lumii este dependenta in continuare de lemn ca sursa importanta de energie (Dudley et. al., 1995). In tari africane precum Camerun, Coasta de Fildes Ghana si Liberia biocenozele caracteristice padurii furnizeaza populatiei 70-90% din totalul proteinei animale consumate (FAO, 1993).
Unul din principalele ava 727d32h ntaje ale prezentei padurii se refera la reducerea riscului eroziunii solului, alunecarilor de teren, inundatiilor si avalanselor. De asemenea, padurea are un rol important in regimul precipitatiilor locale, previne desertificarea (aparitia desertului), poate afecta favorabil climatul si este o sursa importanta de oxigen, precum si un fixator de dioxid de carbon (Anderson, 1990). Diversitatea biologica a padurilor (mai ales a padurilor umede) este deosebit de ridicata, considerandu-se ca acestea detin jumatate din totalul speciilor de pe planeta.
Modul in care a fost si este exploatata padurea, mai ales despaduririle excesive a condus la reducerea substantiala a suprafetelor impadurite la nivel mondial. Numai in 1995, in tari cu suprafete impadurite extinse au fost defrisate imense suprafete (aproximativ 1,1 milioane hectare in Brazilia, 0,99 milioane hectare Canada). Datele statistice pentru perioade mai indelungate de timp sunt de asemenea semnificative. Spre exemplu, SUA mai are aproximativ 1-2% din suprafata initial impadurita, Europa mai putin de 50%, iar datele statistice arata ca la nivel mondial, 80% din padurile planetei au fost deja distruse (Hatch, 1997).
Despadurirea, intelegand prin acest termen, defrisarea unor mari suprafete de padure (Fig. 69), fie ca urmare a exploatarii lemnului, fie datorita incendiilor de padure provocate sau naturale, poate determina intensificarea unor fenomene climatice naturale, cum sunt frecventa inundatiilor masive, seceta excesiva, perioadele foarte reci in sezonul de iarna. Se estimeaza ca despadurirea masiva va fi cauza unei cresteri accentuate a efectului de sera la nivel global in proportie de 50% in perioada 1990-2025.
De asemenea, reducerea suprafetei padurilor si schimbarile mediale provocate de acest proces, pot determina efecte indirecte asupra unor numeroase specii de arbori, efecte ce se pot manifesta in sensul unei rezistente mai scazute la atacul insectelor fitofage si al agentilor patogeni, la poluare sau actiunea focului (FAO, 1993).
Figura 69 . Imagini generale ale zonelor afectate de defrisari masive (Sursa: WEB, Geocites).
Padurile au de asemenea un rol important in functionarea pescariilor, modificand in mod direct sau indirect habitatele acvatice precum si regimul hidrografic al cursurilor de apa fapt ce poate determina scaderea stocurilor de pesti atat in zonele afectate cat si in aval.
Cauzele (dar si efectele) defrisarii padurilor, sunt variate si depind de conditiile economico sociale specifice fiecarei zone climatice. In zonele tropicale, obtinerea de terenuri suplimentare pentru culturi agricole si pasuni pentru cresterea animalelor sunt principalele cauze ale despaduririlor masive. Constructia unor cai de acces faciliteaza de asemenea accelerarea despadurii. De asemenea, migrarea populatiei spre zonele specifice padurilor tropicale, ca rezultat al cresterii populatiei, saraciei si a altor aspecte sociale, determina un adevarat asalt al oamenilor asupra padurilor.
Ritmul alert in care se reduce suprafata acestor paduri pune sub semnul intrebarii existenta lor viitoare. Unii specialisti considera ca defrisarea padurilor umede din zonele tropicale si ecuatoriale poate reprezenta "cea mai mare extinctie inregistrata de la disparitia dinozaurilor" (Wilson, 1992). Cele mai afectate zone sunt situate in bazinul Amazonului, Indonezia, Zair, Papua-Noua Guinee, Malaiezia, Filipine, Peru, Columbia, Bolivia si Venezuela.
In functie de diferite estimari se considera ca anual sunt defrisate peste 20 milioane hectare de padure umeda. ONU considera ca aceasta cifra este de aproximativ 9 milioane de hectare, in timp ce alte organizatii a World Wildlife Fund (WWF) sunt de parere ca in fiecare minut sunt arse sau taiate suprafete de padure de aproximativ 10 pana la 23 hectare.
In regiunile temperate, cum sunt cele din America de Nord si Europa, principala cauza a despaduririlor masive este determinata mai ales de economia forestiera si de cererea crescuta de piata pentru produsele din lemn si nu neaparat de cresterea populatiei.
Defrisarea determina numai in anumite cazuri pierderi substantiale imediate ale nutrientilor solului astfel incat alti arbori sa nu mai poata creste pe acele soluri. In cele mai multe cazuri reimpadurirea nu este decat o problema de management forestier, dar ramane problema ratei de crestere a arborilor, acre este importanta atat sub aspect economic, precum si sub aspectele impactului de mediu cum sunt cele referitoare la eroziunea solului despadurit, mentinerea umiditatii solului, degradarea habitatelor unor specii de animale si plante specifice ecosistemelor forestiere (Farnworth et al., 1981).
Unele studii au reliefat mecanismele care permit reducerea nutrientilor in zonele defrisate. Se considera ca activitatea bacteriilor nitrificatoare creste datorita cresterii de temperatura la nivelul solului dupa defrisare, scaderii efectului alelopatic asupra bacteriilor datorat activitatii radacinilor si altor factori. Aceste procese determina ca amoniul rezultat in urma mineralizarii substantei organice sa fie oxidat la nitrati care impreuna cu alti nutrienti sub forma de cationi sa fie rapid indepartati din straturile superficiale ale solului (Borman et al., 1979).
In general, despadurirea determina scadere nurientilor din sol prin: cresterea volumului de apa care circula la nivelul solului, reducerea suprafetei radacinilor capabile sa retina substantele minerale si mineralizarea mai rapida a substantelor organice.
Un efect important al defrisarilor efectuate in zonele montane sau deluroase este reprezentat de eroziunea accelerata a solului, ca urmare a expunerii directe a solului la actiunea precipitatiilor, fapt ce determina reducerea starii gregare a texturii acestuia, cresterea impermeabilitatii si antrenarea facila de catre apele de precipitatie.
|
