Dezvoltarea durabila, realitati si perspective
In general, limitele cresterii economice sunt in concordanta cu capacitatea de suportabilitate a mediului, daca se are in vedere cantitatea limitata de resurse naturale si gradul de asimilare a poluantilor emisi in urma activitatilor antropice.
„Criza ecologica“ de la inceputul deceniului al saptelea al secolului trecut si posibilitatea decl 444g68e ansarii unui proces de autodistrugere a civilizatiei umane au adus in atentia opiniei publice „limitele“ cresterii economice, in legatura cu protejarea mediului natural de care suntem dependenti tot mai mult.
In contextul preocuparii generale, in anul 1987, Gro Harlem Brundtland[1], raportor ONU, utilizeaza pentru prima data sintagma de „dezvoltare durabila“, definita ca fiind „acel model de dezvoltare socio-economic ce corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite sansa generatiilor viitoare de a-si satisface propriile cerinte“ . Conceptul a fost dezvoltat si adoptat ca strategie de dezvoltare a statelor lumii la Conferinta mondiala pentru mediu si dezvoltare de la Rio de Janeiro (Brazilia). Unul dintre documentele definitorii ale conferintei, Agenda 21 defineste strategia de dezvoltare durabila ca „un proces ciclic si participativ, destinat realizarii obiectivelor economice, sociale si ecologice intr-un mod integrat si echilibrat“.
Majoritatea statelor lumii sunt constiente de faptul ca o continuare a dezvoltarii economice, fara luarea in consideratie a ocrotirii mediului si conservarii resurselor naturale, este putin probabil sa fie durabila. In decursul ultimilor ani, obiectivul declarat al politicilor de protectie a mediului a fost acela de realizare practica a unei dezvoltari durabile.
Strategia dezvoltarii durabile, adoptata de majoritatea statelor lumii (inclusiv Romania) ca strategie nationala, implica[3]: controlul poluarii si gestiunea rationala a resurselor, crearea unui cadru institutional eficient pentru formularea si punerea in aplicare a politicilor de mediu, promovarea „reinnoirii tehnologice“ in favoarea „tehnologiilor curate“ (ce afecteaza minimal mediul), o utilizare eficace a instrumentelor economice, in scopul furnizarii semnalelor de piata privind protectia mediului, modificarea tendintelor de productie si consum, in scopul conservarii resurselor si diminuarii poluarii, folosirea unor instrumente si tehnici de reglementare mai eficiente si cu costuri mai reduse, introducerea strategiilor anticipative si de evaluare a riscului in formularea si aplicarea strategiilor de protectie a mediului.
Agenda 21 statueaza faptul ca mediul si economia sunt strans legate intre ele, iar integrarea consideratiilor ecologice in planificarea dezvoltarii socio-economice este esentiala pentru realizarea unei dezvoltari durabile. Strategia dezvoltarii durabile, definita conceptual la Summit-ul Pamantului de la Rio, devine operationala prin politici nationale adecvate, care sa asigure un echilibru intre cresterea economica si conservarea mediului.
Prin documentele si hotararile adoptate, Conferinta de la Rio a declansat un proces de afirmare a conceptului de dezvoltare durabila, care implica si anumite evolutii la nivelul reglementarilor juridice:
-recunoasterea importantei protectiei mediului,
-influenta directa a legislatiei de mediu,
-dezvoltarea reglementarilor internationale in sectoarele specifice protectiei mediului,
-cresterea rolului organizatiilor neguvernamentale si a societatii civile.
Un rol important pentru afirmarea dezvoltarii durabile l-a avut Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabila de la Johannesburg,[4] organizat sub egida ONU. Obiectivul principal al Reuniunii „Rio + 10“ de la Johannesburg a fost amplificarea eforturilor internationale de implementare a AGENDEI - 21. In acest sens, conferinta a adoptat doua documente declarative: Declaratia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabila si Planul de implementare. Summit-ul „Rio + 10“ a confirmat faptul ca dezvoltarea durabila reprezinta un element central al preocuparii statelor, relevandu-se legatura dintre saracie, mediu si utilizarea resurselor naturale.
Declaratia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabila cuprinde sase capitole:
Cap. 1 – „De la originile noastre spre viitor“ – cuprinde un complex de angajamente in favoarea dezvoltarii durabile.
Cap. 2 – „De la Stockholm la Rio de Janeiro si Johannesburg“ – rememo-reaza „drumul comun catre o lume care respecta si implementeaza conceptul dezvoltarii durabile“, parcurs de cele trei conferinte mondiale pentru mediu si dezvoltare organizate sub egida ONU.
Cap. 3 – „Provocarile pe care le infruntam“ – recunoaste marile sfidari ale perioadei actuale: necesitatea eradicarii saraciei, a inlocuirii modelelor nedurabile de consum si productie, a diminuarii suferintelor agrare ale mediului global.
Cap. 4 – „Angajamentul pentru dezvoltarea durabila“ – cuprinde ansamblul masurilor proclamate in vederea continuarii procesului declansat la Rio de Janeiro: stabilirea de parteneriate constructive, promovarea dialogului si cooperarii intre state, asigurarea accesului fiecarui locuitor al planetei la cerintele de baza: apa, locuinte, igiena etc.
Cap. 5 – „Multilateralitatea este viitorul“ – declara institutiile internationale din sistemul ONU drept instrumente de promovare la nivel international a dezvoltarii durabile.
Cap. 6 – „Sa facem ca lucrurile sa se intample“ – cuprinde angajamentul participantilor de a infaptui obiectivele dezvoltarii durabile.
Planul de implementare cuprinde un ansamblu de masuri - administrative, juridice, politice - vizand continuarea procesului de implementare a principiilor si obiectivelor dezvoltarii durabile stabilite prin Agenda 21, adoptata la Rio.
El completeaza acest document international cu principiile cuprinse in „Declaratia mileniului (2000)“ si in alte conventii si acorduri internationale, incheiate sub egida ONU. Planul de implementare promoveaza integrarea dimensiunilor economica, sociala si de mediu in strategiile nationale privind dezvoltarea durabila. Globalizarea problemelor ecologice si acutizarea fenomenelor de poluare au facut ca protectia mediului sa devina un obiectiv prioritar al strategiilor nationale de dezvoltare si al cooperarii internationale.
Desi a fost puternic mediatizata si cu toate ca de ea s-au legat mari sperante. Reuniunea de la Johannesburg nu a reusit sa adopte masuri obligatorii, ci s-a rezumat la adoptarea unor documente cu caracter declarativ. Din acest punct de vedere, «Rio+10» se inscrie pe linia descendenta « Rio+5» de «golire de continut» a castigurilor dobandite la Summit-ul verde de la Rio de Janeiro.
Fig. 1. In decursul ultimilor ani, obiectivul declarat al politicilor de protectie a mediului a fost acela de realizare practica a unei dezvoltari durabile.
|
