Prima definitie a Ecologiei a fost data de catre Ernst Haeckel unul din marii evolutionisti ai secolului 19 care in lucrarea „ Morfologia Generala a Organismelor” in anul 1866, care a dezvoltat conceptia darwinista asupra luptei pentru existenta. Haeckel a definit Ecologia ca fiind „Stiinta care se ocupa cu studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, cuprinse in notiunea darwiniana a luptei pentru existenta”
Astfel el a introdus ter 646f51g menul de ecologie ce provine de la cuvintele grecesti „oikos” (casa, gospodarie) si logos (cuvant).
Intre timp au fost dezvoltate multe definitii ale ecologiei dar nici una nu este acceptata ca si o definitie de baza.
In cele ce urmeaza vom prezenta cateva definitii in ordine alfabetica, considerand ca o ierarhie a importantei acestor definitii ar fi greu de realizat:
→ Beeby (1993) „Stiinta ecologiei incearca sa explice relatiile dintre organisme si mediul lor.”
→ Begon, Harper si Townsend (1996) „Ecologia nu este o stiinta cu o structura simpla , liniara, fiindca in interiorul ecologiei orice proces afecteaza alt proces”
→ N. Botnariuc si A. Vadineanu (1982) „Ecologia studiaza sistemele supraindividuale de organizare a materiei vii (populatii, biocenoze, biosfera) integrate in mediul lor abiotic „
→ N. Botnariuc si A. Vadineanu (1982) „Ecologia studiaza legile care determina productivitatea, stabilitatea si evolutia ecosistemelor si a ecosferei in ansamblul ei si implicit studiaza influenta activitatii umane asupra acestor procese precum si implicatiile lor asupra calitatii vietii oamenilor”
→ Clements (1905, 1949) „Ecologia este stiinta comunitatilor vii si ea cerceteaza sociologia si economia animalelor si plantelor”
→ Chrebs.Ch.I. (1978) definea Ecologia ca fiind „studiul stiintific al interactiunilor care determina distributia si abundenta organismelor”.
→ R.Dajos (1970) „Ecologia este stiinta care studiaza conditiile de existenta a fiintelor si interactiunile de orice natura care exista intre aceste fiinte si mediul lor”
→ M.S. Ghilarov „ Ecologia este stiinta corelatiilor si interactiunilor vietii cu mediul inconjurator pe trepte supraindividuale”.
→ Hutchinson (1978) „Ecologia este studiul modului in care lucreaza sau opereaza lumea vie”
→ Kormondy (1996) „Substanta ecologiei se gaseste in multitudinea structurilor nevii si vii , a proceselor si a interelatiilor cuprinse in circulatia energiei si a nutrientilor, in reglarea structurii si dinamicii populatiilor si comunitatilor vii „
→ A.Ionescu (1988) „Ecologia este stiinta interelatiilor dintre vietuitoarele care alcatuiesc o bionocenoza si dintre acestea si biotop. Ea studiaza fluxul de materie, energie, si informatie care strabate un ecosistem bine delimitat :este deci stiinta care studiaza ecosistemele”
→ A. MacFayden (1957) „Ecologia studiaza relatiile dintre vietuitoare, plante sau animale si mediul lor, pentru a descoperi principiile dupa care se desfasoara aceste relatii”
→ E.P. Odum (1959) „Ecologia este studiul structurii si functionarii naturii”
→ E.P.Odum (1966,1971) „Ecologia studiaza nivelurile de organizare superioare celor individuale si anume-populatii, biocenoze, ecosisteme si biosfera”
→E.P. Odum (1962) „Ecologia este studiul structurii si functionarii ecosistemelor”
→ E.P. Odum (1971) „Ecologia este stiinta care studiaza relatiile organismelor individuale cu ambianta lor vie si nevie”
→ Pianka (1978, 1994) „Ecologia este stiinta care cerceteaza raporturile dintre organisme si toti factorii fizici si biologici din mediu „
→ I. Puia si V. Soran (1984) „Stiinta care se ocupa de toate relatiile ce se stabilesc intre organisme si diferite comunitati (biocenoze) precum si de raporturile organismelor si comunitatilor cu mediul fizic de trai”
→ Ricklefs (1976, 1990) „Ecologia este studiul plantelor si animalelor ca indivizi (autecologie), populatii (demecologie) si comunitati vii (sinecologie)”
→ C.F. Sachi si P. Testard (1971) „Ecologia este disciplina biologica care studiaza raporturile dintre organisme si mediul lor inconjurator”
→ B. Stugren (1975) „Ecologia este stiinta interactiunilor in sistemele supraindividuale „
→ Shelford (1937) „Ecologia este o ramura a fiziologiei generale care se ocupa de organisme ca un intreg, cu procesele lor vitale; ea se distinge de fiziologia generala a organelor”
→ Whittaker (1975) „Ecologia studiaza biosistemele in context cu ambianta lor”
Dupa Kuhn T., (1976) « conceptiile dominante ale comunitatii savante sunt paradigmele sale, idei care nu mai sunt puse la indoiala si care constituie temelia manualelor , cursurilor si exercitiilor de laborator »
→ Paradigma mezologica (sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX)
Potrivit paradigmei mezologice, obiectul central de studiu al ecologiei era analiza efectului factorilor de mediu asupra organismelor luate individual. Ecologul care a marcat aceasta paradigma a fost Kuhn T.E.(1976).
→ Paradigma demografica (sec.XX)
Potrivit acestei paradigme obiectul central de analiza al ecologiei s-a concentrat asupra studiului dinamicii populatiilor. Dintre apologetii acestei paradigme amintim pe Cetverikov (1926), Alfred Lotka (1924), Vio Volterra (1931, Umberto d’Ancona, Scherdtfeger (1963), Svart (1960), Naumov (1948), Botnariuc (1953), Cure (1959).
→Paradigma sistemica
Potrivit paradigmei sistemice obiectul central de analiza in ecologie este dupa Stugren (1982) « studiul retelei de interactiuni dintre componentele ecosistemului ; accentuarea intregului ; a caracterului unitar al relatiilor interspecifice in contextul unei structuri ; ecologia sistemica fiind stiinta structurilor functionale si logico-matematice ale sistemelor ecologice » Referinta istorica a acestei paradigme este Odum (1957, 1959, 1971).
E. Warning (1896-1909) si Dajos R. (1975) au defint 3 orientari majore ale ecologiei:
→ Autecologia (gr. auto = insusi): studiaza raporturile indivizilor indivizilor, dintr-o anumita specie cum mediul lor de viata (pana la nivelul de populatie sau specie), cu mediul inconjurator abiotic si biotic.
→ Demecologia (gr.demos= popor sau multime): studiaza relatiile dintre indivizii aceleasi populatii precum si raporturile dintre populatii cu factorii ecologici
→ Sinecologia (gr. syn = impreuna) :studiaza raporturile existente intre indivizii si populatiile ce apartin unei biocenoze cu mediul lor de viata si raporturile existe intre biocenoze la nivel de biosfera..
Barbour, Burks, Pitts (1987) au realizat urmatoarea clasificare a specializarilor ecologiei plantelor:
→ Sinecologia (Paleoecologia/Sociologia plantelor in trecutul lor ecologic; Sociologia plantelor/clasificarea comunitatilor vegetale conform hartilor de vegetatie; Ecologie evolutionista /stabilitatea comunitatilor, diversitatea speciilor; Dinamica comunitatilor /sisteme ecologice;
→ Autecologia (Ecologia populatiei /marime, hibridari evolutive, speciatii ; Ecofiziologie /perturbari, limite de toleranta, interactiuni biotice, fenologie ; Ecologie evolutionista (idem clasificarea anterioara)
Dupa mediul de viata in care traiesc organismele, ecologia se imparte in trei ramuri (Muntean si Stirban ,1995): oceanologia (ecologia marina); limnonologia (ecologia apelor interioare); ecologia terestra (din care s-a desprins ecologia solului sau ecopedologia);
Pe baza criteriului taxonomic aceiasi autori au definesc 3 clase :ecologia vegetala; ecologia animala; ecologia microorganismelor.
|
