Ecologia - stiinta a economiei naturii
Ecologia este o arta a mediului ambiant
Ecologia este o stiinta a echilibrelor, o stiinta a consecintelor si o stiinta a solidaritatii.
2.1. Continutul si evolutia conceptului. Limitele ecologiei ca stiinta
Ecologie Ernst Haeckel 1866, 1869 ?)
[gr. oikos = casa, interior, ambianta, lacas, culcus, sediu, adapost, refugiu, azil, cuib, bârlog, sala# 11211k1015l 1;, vizuina; logos = cuvânt, discurs, lucrare, inteligenta, ratiune, stiinta]
☺ - Simplist spus, ecologia este o disciplina, o stiinta, care se ocupa cu studiul "casei" cu toti membrii ei ("familie" si "neamuri"), precum si cu împrejurimile casei.
Etimologic, ecologia apare înrudita cu o alta disciplina - economia [gr. oikonomikon = gospodarire a resurselor materiale si umane]. Cu alte cuvinte, resursele materiale (materii prime, energia) si cele umane (forta de munca, cadrul biologic si social) sunt folosite pentru a active fortele de productie ale societatii. Conform semnificatiei radacinii particolei oikos, ecologia [gr. oikologikon] presupune deci o gospodarire naturala a tuturor sistemelor biologice si a biodiversitatii, conform legilor vietii. Acesta este sensul dupa care ecologia este considerata ca o economie a naturii. Sensul i-a fost dat chiar de catre parintele ei.
Atât ecologia cât si economia respecta o schema generala de genul::
productie cumulare distribuire consum crestere-devoltare-comportament
Conceptul în sine, a avoluat în timp si spatiu. Iata,orientativ, câteva din multiplele definitii date acestui domerniu de mare actualitate:
Ecologia este stiinta relatiilor si interrelatiilor permanente dintre organismele vii si totalitatea factorilor biotici, abiotici si populationali (factori ecologici) care actioneata asupra lor.
Ecologia este stiinta relatiilor ce leaga între ele biosisteme individuale, populationale si biocenotice, de mediul lor de trai biotic si abiotic, realizând structuri si functii a caror existenta se fundamenteaza pe interconexiunea cibernetica dintre fluxurile de substanta, energie si informatie (Puia si colab. 2001).
Limitele ecologiei ca stiinta
Unii considera ca ecologia nu este o stiinta autentica de sine statatoare, ca este o "tehnica" sau "metoda" care îmbina datele celorlate discipline biologice, la care adauga, elementele matematicii, informaticii, filozofiei. Alti ecologi vad ecologia mai simplu, mai pragmatic.
Din acest punct de vedere este foarte interesant aforismul lui Oscar Wilde - "adevarul este rareori pur si niciodata simplu".
Realitatea confirma tot mai mult ca ecologia este o stiinta aplicativa, cu implicatii profunde în studiul vietii si proceselor complexe de care depinde aceasta. Este nevoie asadar de cercetare deoarece "tot ceea ce stim este adevarat si ceea ce doar banuim, este în mare majoritate fals" (Heinroth 1976).
"Stiinta este una din putinile activitati omenesti - pare-se singura - în care erorile sunt sistematic criticate si foarte adesea cu timpul corectate. In alte domenii exista schimbare dar foarte rar progres (Popper 1963).
Este ecologia o stiinta ?. Categoric - da. Si înca una deosebit de importanta, cu valente teoretice si practice de o larga diversitate. Ca si alte stiinte, ecologia a devenit un sistem coerent de cunostinte, despre anumitre structuri sau fenomene ale naturii, verificabile prin observatii repetate în timp si repetabile (verificate prin experimente efectuate logic). A aparut pe terenul fertil si fabulos al biologiei. Ecologia este o stiinta a naturii.
Toate datele acumulate în câmpul ecologiei au tangenta cu abordarea studiului relatiilor dintre un biosistem complex si factorii biotici si abiotici cu care biosistemul se confrunta în mediul sau de trai. Ecologia este o stiinta cu caracter relational.
Ecologia îl învata pe om sa înteleaga si sa mediteze la relatiile sale cu lumea vie, cu Universul si sa realizeze avantajele raporturilor sale cu natura, cu mediul înconjurator din imediata sa vecinatate (oikos în sens restrâns) (Pearson 1989; Karen 1989), cu partea locuita a planetei (oikumen) (Toynbee 1976), cu biosfera sau ecosfera în toata unitatea ei, ca un organism în permanenta viu (ex. supersistemul global GAIA) (Lovelock 1972; Lovelock si Margulis 1973, Lovelock 1995). Ecologia este o stiinta a ecosferei, o stiinta universala.
Cât de întins este domeniul ecologiei ?. Pentru ca un domeniu al gândirii umane sa fie stiinta, si mai ales stiinta a naturii ea trebuie sa aiba caracteristici obiective, particularitati proprii si specifice (Mahner si Bunge 1997). Cele 12 caracteristici descrise de autorii citati mai sus definesc ecologia ca stiinta independenta în domeniul mare al stiintelor naturii (are o comunitate internationala de oameni de stiinta; specialistii au proiecte de cercetare ecologica; exista o baza de date proprie realizata în timp si cu referire la modificari trecute, prezente si viitoare; exista baza teoretica si filozofica absolut necesare existentei ecologiei; exista o baza formala-matematica; o baza specifica de date si fenomene; exista o problematica a domeniului; exista fapte-date-teorii privind cunoasterea Universului; exista metode si procedee de cercetare; ecologia este un domeniu caracterizat de interdisciplinaritate-multisisciplinaritate-interdisciplinaritate; exista baza de cunostinte actuale).
Ecologia este un sistem abstract, logic si practic de cunostinte care graviteaza în jurul ideii ca exista o relatie între biosistem si complexitatea factorilor abiotici si biotici - ecologia este un domeniu dinamic
Care sunt limitele ecologiei (ca timp si gândire
a. limitari datorita unor factori de natura materiala. Aparatura stiintifica, metodologia si tehnica de cercetare si investigare, se dezvoltsi modernizeaza într-un ritm mult mai lent decât nevoile societatii, care cresc în ritm exponential.
b. limitari datorita unor factori de natura spirituala. Mentalitatile omului se schimba lent. Structura si fuctionalitatea biosistemelor creste enorm în complexitate, iar logica clasica si chiar cea matematica nu vor putea tine pasul cu aceasta complexitate.
c. limitari de ordin conceptual. Aici lucrurile sunt mai complexe. In primul rând nu tot ceea ce se descopera, chiar printr-o metoda stiintifica, este absoluta ci poseda un anumit grad de relativitate. Deci, orice date, orice definitie, orice ipoteza, pot fi verificate, modelate, îmbunatatite.
d. limitari de ordin existential. Aceste limitari sunt datorate realitatii materiale în care traim.
|
