|
SPICUIRI SUCCINTE
DESPRE EDUCATIA ECOLOGICA
Constantin Mihailescu,
Dr. Habilitat in geografie,
Coordonatorul Programului
instruire al REC-Moldova
.
Este
bine cunoscut faptul ca societatea umana se dezvolta nu doar in timp,
ci si in spatiu. Din aceste considerente, despre cultura si nivelul de dezvoltare a
oricarei societati ne marturisesc nu doar valorile etice, estetice, morale,
economice etc., dar si stilul de formare a relatiilor fiecarui individ ori
personalitati cu mediul natural. Anume in perioadele de tranzitie aceste
relatii deseori devin nechibzuite si alarmante, fapt ce necesita initierea
discutiei publice a problemei date. Desigur, in conditiile deplorabile de
astazi, numeroase pot fi si opiniile, conform carora, educatia ecologica si
protectia mediului poate astepta vremuri mai bune. Nu din simpla curiozitate,
invitam la discutie si persoane ce au asemenea opinie, in speranta ca prin
eforturi comune vom izbuti sa gasim unica cale corecta spre un viitor mai
bun.
Pentru initierea discutiei anexam in continuare unele sugestii la tema
mentionata. Educatia ecologica este procesul de recunoastere a valorilor si
de intelegere a conceptelor, in aspectul formarii si dezvoltarii
deprinderilor si atitudinilor necesare pentru intelegerea corecta si
aprecierea interdependentei dintre om, cultura si factorii mediului natural.
Educatia ecologica presup 19319e47t une nu numai formarea unui comportament corect fata
de mediul ambiant dar si implicarea activa si chibzuita in procesul de
adoptare a deciziilor de mediu.
Dupa cum afirma inca Democrit cu mult inainte pana la inceputul erei noastre
"Natura si educatia sunt asemanatoare, caci educatia il transforma pe om
si, prin aceasta transformare, creeaza natura". Principiile de baza ale
educatiei ecologice:
- Educatia ecologica este recunoscuta drept cel mai efectiv remediu de
instruire ecologica intensiva.
- Ea este considerata o componenta integrala a planificarii de mediu si a
managementului ecologic.
- Educatia ecologica se refera la toate componentele mediului inconjurator:
naturale sau artificiale (adica cele create de catre om), personale si
sociale, locale si globale, culturale si economice etc.
- Educatia ecologica in mare masura determina orizontul si evolutia gandirii
stiintifice a personalitatii.
- Ea schimba modalitatile estetice si etice de abordare si intelegere a
realitatii precum si motivele predominante de comportare a fiecarei persoane
in parte.
- Educatia ecologica avansata nu este doar o necesitate obligatorie a zilei
de azi, ea este criteriul principal al stilului de viata durabil si unica
modalitate de supravietuire a omenirii in viitor.
- Pentru realizarea cu succes a educatiei ecologice este foarte esentiala
imbinarea efectiva a formelor de "educatie de alternativa" cu
formele de educatie institutionalizata. 
ELEMENTELE EDUCATIEI ECOLOGICE:
Intelegerea.
Relatia dintre om si mediul natural este determinata de forte naturale
(factorii endogeni si exogeni, inclusiv cei cosmici) si sociale (credintele
religioase, valorile etice si morale, politica, economia, nivelul de
dezvoltare al stiintei si tehnologiei etc). Practic, toate problemele
ecologice apar ca rezultat al interactiunii nereusite a acestor doua grupe
mari de forte. Pentru solutionarea corecta a problemelor de protectie a
mediului se impune o cooperare complexa si foarte variata a tuturor factorilor
mentionati anterior.
Aprofundarea. Capacitatea de a folosi deprinderi rationale, de a construi
argumente solide (bazate pe numeroase exemple) si de a participa la discutii
si dezbateri publice. Capacitatea de a identifica principalele cauze si principalele
consecinte ale anumitor probleme de mediu, in diferite regiuni si in diferite
situatii, precum si urmarile implicarii sau neimplicarii in anumite actiuni
cu impact major asupra mediului. Capacitatea de a exprima reactia personala
la problemele de mediu, folosind o varietate vasta de modalitati de expresie,
inclusiv cele artistice si literare.
FORMAREA CONVINGERILOR, ATITUDINILOR SI
VALORILOR
Vointa de a
adopta si de a demonstra o pozitie critica atunci cand este cazul.
Respectarea opiniilor diferite, transparenta si promovarea dialogului.
Aprecierea libertatii de a alege intre anumite activitati ce vizeaza
protectia mediului.
Implicarea. Disponibilitatea de a participa la administrarea durabila a
mediului provine atat din experienta practica, care poate fi legata de
necesitatea fizica de a asigura hrana, apa, resurse energetice adecvate, cat
si din anumite reactii la nivel intelectual si emotional.
Deprinderi practice. Educatia ecologica trebuie sa ofere fiecaruia
posibilitati de dezvoltare a unor deprinderi, care sa-i permita sa se
foloseasca cu grija si intr-o maniera durabila de mediul inconjurator in
activitatea sa diurna.
Cerinte. Administratia publica locala si ONG-urile de mediu trebuie sa
identifice si sa promoveze importanta indubitabila a educatiei ecologice, ca
cel mai esential component al educatiei generale a copiilor, tineretului si
adultilor. Societatea trebuie sa asigure resursele adecvate si instruirea
necesara pentru implementarea efectiva a educatiei ecologice. Toate meseriile
pot si trebuie sa aiba reguli proprii, care sa vizeze o atitudine grijulie
fata de mediu in cadrul domeniului lor de activitate, precum si sa asigure
respectarea stricta si implementarea corecta a acestora. Educatia ecologica
nu se face doar de la caz la caz. Este necesar ca toate institutiile de
educatie si invatamant sa aiba strategii proprii, pentru a combina educatia
formala cu cea ecologica. Toti educatorii (dar in acest rol vedem nu doar
profesorii si liderii ONG-urilor de mediu) trebuie sa fie pregatiti in mod
corespunzator si sa fie stimulati pentru a implementa si pentru a evalua educatia
ecologica. Parintii si membrii familiilor trebuie sa participe activ, sa
incurajeze si sa colaboreze multilateral in trezirea interesului pentru
educatia ecologica si calitatea mediului.
SUGESTII PRIVIND
EDUCATIA ECOLOGICA A COPIILOR SI TINERETULUI
Grija fata de
mediu trebuie sa fie o componenta esentiala a dezvoltarii morale, spirituale,
sociale si culturale a generatiei tinere. In tarile dezvoltate unul din
criteriile de baza ale institutiilor elitare este importanta pe care acestea
o acorda educatiei ecologice. De la ce mai frageda varsta copiii trebuie
familiarizati cu problemele de mediu, probleme cu care acestia se vor
confrunta neaparat in viitor. Pentru a dezvolta capacitatea copiilor da e lua
decizii cat mai chibzuite si prietenoase mediului, in primul rand este nevoie
de a dezvolta sistematic educatia ecologica. Spre marele nostru regret nici
pana in prezent ecologia, ca obiect si educatia ecologica, ca parte
componenta a educatiei generale nu este inclusa in planurile de invatamant.
Astfel, din strategia statala de mediu lipseste cadrul necesar pentru ca
copii si tineretul sa invete despre mediu, despre principalele probleme
ecologice locale, regionale ori globale si, deci, nu este asigurata
posibilitatea de a-si crea o atitudine pozitiva si un atasament fata de
mediul natural in care se dezvolta. Anume din aceste considerente sporeste
semnificativ rolul educational al ONG-urilor de mediu, chemate sa completeze
neajunsurile strategiei statale in promovarea educatiei ecologice.
O strategie chibzuita si un plan de actiune in aspectul promovarii
sistematice a educatiei ecologice vor fi benefice nu numai pentru mediu dar
si pentru imaginea pozitiva a organizatiilor ce le realizeaza.
A proteja natura inseamna:
- A cunoaste si respecta legile de existenta si evolutie a ei;
- A nu deranja armonia multimilenara si puritatea initiala a tuturor
componentilor naturali: roci, soluri, ape, aer, clima, flora si fauna;
- A admira si multiplica frumusetea tuturor peisajelor naturale;
- A nu polua aerul, apele si solurile;
- A iubi sincer si a ajuta sa supravietuiasca toate fiintele vii. Cat de
firave ori puternice n-ar parea ele, toate au drept egal de a convietui pe
minunata planeta albastra;
- A pune frau la timp egoismului sufletesc, specific multora, de a acapara
tot cei mai frumos din jur, ori de a transforma conform propriului gust tot ce
ne pare ca naturii nu i-a prea reusit;
- A fi constient de faptul ca a dobori o pasare, a vana o fiara, a rupe o
floare ori un ram este tot atat de dureros si la fel de josnic cum ar fi sa
insulti un batran. Si aceasta nu e doar o simpla analogie caci toate plantele
si vietuitoarele sunt cu mult mai "varstnice" pe Terra, comparativ
cu noi, oamenii;
- A purta raspundere deplina pentru toate experientele si incercarile de a
"desavarsi" creatia naturii, inclusiv pentru speciile
"imblanzite", clonate, mutante, transformate, rare, incluse in
Cartea Rosie, precum si pentru cele deja disparute;
- A nu distruge cuiburile pasarilor si lacasele fiarelor;
- A nu lasa gramezi de gunoi pe cele mai pitoresti poteci de padure, pe
drumuri, in rauri, lacuri si izvoare;
- A nu lasa inscriptii pe tulpinile copacilor;
- A nu zugravi peretii grotelor si cavernelor stravechi...
A proteja Natura inseamna a proteja insasi viata si sanatatea fiecaruia
|
