Elaborarea unor metode pentru protectia mediului si combatera poluarii

ELABORAREA UNOR METODE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI SI COMBATERA POLUARII

ARGUMENT

Epoca contemporana se confrunta cu probleme grave privind multi factori.

Principalele cauze ale poluarii mediului sunt:

- explozia demografica intrucat cresterea densitatii populatiei are loc cu o rata geometrica, in timp ce spatiul geografic si atmosferic (aer, apa, sol ) in care se elimina reziduurile activitatii umane au ramas aceleasi;

- deteriorarea ecosistemelor prin eroziune;

- deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice: defrisarea padurilor, suprapasunatul, supraexploatarea faunei terestre, suparexploatarea resurselor oceanice;

- deteriorarea prin constructii de baraje si canale;

- introducerea in aer, apa si sol a unor produse datorate activitatii umane cum ar fi deseurile alimentare si de alta natura, diferite substante chimice, ingrasaminte chimice si pesticide, substante generate prin arderi,etc;

- aducerea la suprafata pamantului a unor minereuri care, dupa prelucrare, imbogatesc solul si aerul de la suprafata cu elemente metalice si substante deseori nocive (Pb, Zn, Cd, substante radioactive etc.);

- transformarea - mai ales prin arderi a energiei chimice in caldura, cu

afectarea bilantului termic al Pamantului (˝efectul de sera˝ etc;

Soarta Terrei este in mainile oamenilor. Cei 30.000 de participanti la Conferinta Natiunilor Unite asupra Mediului, desfasurata la Rio de Janeiro (1992), au tras un semnal de alarma pentru gasirea solutiilor salvatoare privind protectia mediului la nivelul intregii planete.

Incalzirea planetei ameninta sa progreseze in ritm de 0,3s C. Riscul major

pentru viitorul planetei prin incalzirea atmosferei datorita efectului de sera, este cresterea nivelului marilor prin topirea calotelor glaciare.

Everestul se micsoreaza. Cel mai inalt varf din lume, Everest, a inceput sa scada in altitudine in ultima vreme, a procesului incalzirii excesive a climei. Cu ajutorul unui sistem de supraveghere globala prin satelit, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca Everestul pierde anual intre 6 si 8 cm. Cercetarile facute de-a lungul a 30 de ani au demonstrat ca schimbari evidente au avut loc in regiunea muntelui, datorita miscarii pe verticala a crustei terestre, iar expertii afirma ca aceste schimbari sunt rezultatul unor rupturi majore produse in partea nordica a versantului.

Bombele atomice lansate la Hiroshima si Nagasaki (Japonia 1945) au facut sute de mii de victime. De asemenea, cele 20 de accidente nucleare care s-au produs pana in prezent s-au soldat cu morti, iradieri ce au dus la boli (cancer, leucemii etc.) si nasterea de copii cu malformatii.

Fortele eliberate intr-o eruptie vulcanica puternica, pot fi atat de mari incat cenusa, pietrele si gazele curg cu o viteza ce depaseste viteza sunetului ridicandu-se la o inaltime de 30 km. Acest amestec denumit piroclastic, se poate sfarama in particule foarte mici care se depun sub forma unor pulberi ucigase.

In ianuarie 1992, la sfarsitul razboiului din Golf, irakienii au dat foc la cel putin 700 de puturi cu petrol in Kuweit. Fumul care s-a raspandit continea substante extrem de toxice pentru oameni si animale, cum ar fi: hidrocarburile, dioxidul de sulf, oxizii de azot si particulele de plumb. Langa statiile de forare s-au aruncat in aer butoaie cu dinamita, care au dislocat masele de aer din jur, lasand flacarile fara oxigen. Pentru stingerea incendiilor de acest gen s-au folosit si motoare cu reactie. Pana la sfarsitul lunii decembrie au fost stinse toate incendiile.

In urma exploziei din aprilie 1986 al blocului nr.4 al Centralei Nucleare de la Cernobil s-a produs un incendiu urias. Caldura infernala de aproape 2700s C provenita din arderea reactorului a transformat in cateva clipe apa in aburi radioactivi, care au acoperit pompierii. Focul s-a stins doar dupa imprastierea din elicoptere a peste 5000 tone de nisip, lut, plumb si bor pentru centrala nucleara cuprinsa de flacari.

In Romania:

- dupa Revolutia din Decembri 1989, responsabilii cu protectia mediului au realizat la nivel national inventarierea si definirea concreta a 14 mari zone intens poluate si identificarea a 1218 poluatori-din care 80 sunt mari poluatori.

- suprafata padurilor s-a redus in ultimii 90 de ani de la peste 9 milioane ha la (ceva peste) 6,2 milioane ha in prezent. Ca urmare, s-au accentuat fenomenele de eroziune a solutiilor.

Capitolul 1

Protectia calitatii aerului. Masuri de prevenire si combatere a poluarii aerului

Prin protectia calitatii aerului se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acestuia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii si a bunurilor materiale.

1.1. Autopurificarea atmosferei

Concentratia de impuritatii din aer se poate reduce si in mod natural; atmosfera se autopurifica. Fenomenul depinde de mai multi factori:

- factori meteorologici, cum sunt curentii umezi de aer care asigura sedimentarea mai rapida a impuritatilor;

- suprafetele bazinelor de apa, care retin particulele depuse;

- vegetatia, care retine unele substante toxice si pulberi.

1.2. Protectia calitatii aerului prin masuri de ordin igienico-sanitar

Astfel de masuri constau in stabilirea pragurilor de nocivitate suportate de om, a concentratiilor maxime admisibile, tolerabile a substantelor poluante clasificate astfel:

- substante ale caror efecte principale constau in efecte de iritare, de sensibilizare sau intoxicatie crescuta;

- substante al caror efect principal este actiunea cancerigena;

- substante ale caror efecte principale sunt efectele acumulate provocate de expuneri repetate la concentratii intalnite in mod curent;

1.3. Protectia calitatii aerului prin masuri preventive in domeniul activitatilor economice si sociale

Principalele masuri in acest scop sunt:

- reducerea emisiilor de SO₂ prin instalarea echipamentelor de desulfurare a gazelor provenite din termocentrale;

- reducerea emisiilor de SO₂ prin conservarea energiei si reducerea consumului, imbunatatirea izolatiilor termice in fabrici, institutii si locuinte;

- reducerea emisiilor de oxid de azot prin limitarea vitezei autovehiculelor si obligativitatea echiparii acestora cu convertoare catalitice pentu gazele de esapament;

Un covertor catalitic de automobil indeparteaza aproximativ 90% din hidrocarburile, oxidul de carbon si oxizii de azot din gazele de esapament.

- fixarea de filtre moderne, de mare capacitate in fabricile de negru de fum, var sau ciment, care sa retina particulele solide;

- construirea unor cosuri cat mai inalte in fabricile in care se produc gaze nocive, pentru a putea fi eliminate cat mai sus in atmosfera si eventual, chiar arderea acestora la inaltime;

- amplasarea marilor unitati industriale pe terenuri cu conditii favorabile de autopurificare sau la zeci de kilometrii de zonele locuite;

- dotarea cu instalatii de captare si epurare a gazelor din cocserii si cuptoarele electrice;

- utilizarea scruberelor umede sau uscate de catre centralele electrice, care impiedica emisia de oxizi ai sulfului,evitand formarea ploilor acide;

- utilizarea tipului de carbune cu continut scazut de sulf pentru a evita aparitia ploilor acide;

- tratarea prealabila a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru reducerea concentratiilor de poluanti produsi;

- gestionarea resursei de aer, in sensul asigurari calitatii corespunzatoare securitatii sanatatii umane;

- modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare integrala a calitatii aerului.

1.4. Obligatii legiferate ale persoanelor fizice si juridice privind protectia calitatii aerului

Persoanele fizice si juridice, cetateni ai tarii noastre au urmatoarele obligatii stimulate in Legea Protectiei Mediului (Legea 137/1995 cu modificarile in vigoare din Ordonanta nr.195/2005):

- respectarea reglementarilor privind protectia aerului adoptand masuri adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici;

- dotarea instalatiilor tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de masura care sa asigure corecta lor functionare;

- imbunatatirea performantelor tehnologice in scopul reducerii emisiilor si, scoaterea din exploatare a instalatiilor prin care se depasesc limitele maxime admise;

- asigurarea unor masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, verificare eficientei acestuia si punere in exploatare numai a celor care nu depasesc pragul fonic admis.

Capitolul 2

Protectia calitatii apelor

”Scuza” poluarii este expansiunea industriala si explozia demografica. In realitate poluarea este consecinta lipsei de prevedere, iar in alte cazuri consecinta lipsei pregatirii ecologice sau a ignorantei. In cele ce urmeaza, sunt prevazute cateva modalitati de protectia calitatii apei, aceasta avand un rol hotarator, atat in evolutia scoartei terestre prin capacitatea sa de a dizolva saruri, cat si un rol esential in desfasurarea vietii.

2.1. Autopurificarea apelor

Se realizeaza prin procese fizice si fizico-chimice precum si procese biologice si biochimice. Procesele fizice si fizico-chimice constau in:

- sedimentarea suspensiilor mai grele, sedimentare, care este influientata de temperatura, viteza de curgere a apei etc;

- prin actiunea radiatiilor solare (ultraviolete ) cu efecte antibacteriene;

- prin reactii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre substantele chimice din apa si cele din apa poluata;

- prin reactii chimice chiar numai intre substantele chimice din apa poluata.

Procesele biologice si biochimice constau in primul rand in concurenta sau antagonismul dintre flora propiei ape si flora poluanta patrunsa in apa. Astfel, germenii proprii apei elibereaza in apa o serie de metaboliti cu actiune antibiotica fata de germenii poluanti, ducand in cele din urma la disparitia suportului nutritiv de hrana al germenilor patogeni patrunsi prin poluare.

2.2. Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiectiv, mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.

Principalele masuri reglementate de lege, in acest scop, sunt:

-interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de colectare;

-construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor organice poluante continute in apele reziduale ale localitatiilor si unitatilor zootehnice, inainte de eliminarea lor in sursele naturale de apa;

-distrugerea prin dezinfectie a germenilor patogeni continuti in apele reziduale ale unor institutii (spitale, institute de seruri si vaccinuri), abatoarele, unitatile industriei carnii etc;

-construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;

-inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din apele reziduale;

-controlul depozitarii reziduurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane etc.

2.3. Metode de monitorizare

In prezent se disting cel putin patru arii de investigatie supuse monitorizarii:

- Apa;

- Sedimentele;

- Suspensiile;

- Biocenozele.

Reteaua nationala de supraveghere pentru gospodaria apelor cuprinde urmatoarele componente

a. Ape curgatoare;

b. Ape statatoare;

c. Ape marine litorale;

d. pe subterane;

e. Ape uzate.

Pentru fiecare din aceste componente ,in vederea realizarii activitatii de monitoring sunt necesare

-proiectarea retelei nationale de statii sau sectiuni de control;

-elaborarea metodologiei prin care se realizeaza fluxul de date si informatii.

Pe baza studiului deosebirilor dintre datele privind calitatea apei s-a apreciat ca numarul optim al sectiunilor de control, reprezentative pentru cursurile de apa curgatoare de suprafata, este de 270.

Indicatorii de calitate sunt grupati in trei categorii principale

- Indicatori fizico-chimici;

- Indicatori biologici;

- Indicatori bacteriologici.

Indicatorii fizico-chimici se impart in doua categorii

- Indicatorii generali;

- Indicatorii specifici.

Sistemul indicatorilor fizico-chimici generali se aplica in toate sectiunile de control si cuprinde: temperatura, oxigen dizolvat, Ca, Mg, Na, NO₃, NO₂, Fe.

Indicatorii fizico-chimici specifici se determina diferentiat, in raport cu conditiile particulare ale fiecarei sectiuni de control.

Indicatorii bacteriologici care se determina cel mai frecvent sunt:

-Numarul total de bacterii care se dezvolta la 37sC

-Numarul total de bacterii coliforme la 37sC

Campaniile de colectare a probelor de apa se desfasoara la intervale de timp egale, cu mentionarea acelorasi date calendaristice de efectuare, de la un an la altul, admitandu-se abateri de maxim ±5 zile.

In cazul raurilor interioare se fac in jur de 3 colectari pe sectiune si zi de campanie, iar desfasurarea campaniilor de colectare a probelor de apa se face cu o frecventa lunara.

12( luni)x3 (colectarii) =36 probe anuale/sectiune

Caracterizarea calitatii apelor curgatoare se face din punct de vedere

- Fizico-chimici;

- Biologici;

- Bacteriologici.

Caracteristicile fizico-chimice ale apelor curgatoare de suprafata se realizeaza in raport cu costituentul care indica nivelul cel mai ridicat de incarcare a apei.

Caracteristicile calitatii apelor se detaliaza pe urmatoarele grupe principale de indicatori:

- Regimul de oxigenare;

- Gradul de mineralizare;

- Substante toxice si specifice.

Caracteristica biologica a calitatii apelor curgatoare de suprafata se stabileste prin interpretarea si prelucrarea rezultatelor obtinute in campaniile periodice, ceea ce duce la stabilirea a doi indicatori sintetici:

a. Gradul de curatenie;

b. Zona saproba.

Caracterizarea bacteriologica a calitatii apelor curgatoare de suprafata consta in estimarea mediei valorilor determinate in campaniile periodice, prin metoda numarului probabil care se refera in special la indicatorii coliformi totali si coliformi fecali.

Inregistrarea datelor despre calitatea apelor curgatoare se face pe buletine de analiza concepute astfel,incat sa permita transpunerea operativa de diferite suporturi, avand in vedere necesitatea stocarii lor in banca de date a gospodaririi apelor

2.3.1. Monitorizarea apelor statatoare

In Romania a fost propusa o retea principala de statii, denumita statii de control de ordinul 1, cuprinzand 49 de lacuri, din care 23 de lacuri naturale si 26 lacuri artificiale, inclusiv o parte din lacurile de supravegheat sub aspectul eutrofizarii.

Principalele criterii de alegere a lacurilor artificiale de acumulare au fost urmatoarele:

a.importanta lacului sub aspect ecologic;

b.importanta lacului din punct de vedere socioeconomic, ca resursa de apa utilizata de diverse folosinte;

c.integrarea in sisteme amenajate de gospodarire a apelor;

d.durata de circulatie a apei in lacurile de acumulare artificiale.

Pentru aprecierea calitatii apelor lacurilor,in statiile de control se iau in considerare aceiasi parametri ca si in cazul raurilor, frecventa de colectare este aceeasi. Colectarea probelor din lacuri se face in intervalul cuprins intre orele 12.00-15.00 si se face in functie de adancimea lacului:

- in cazul lacurilor cu adancime redusa (sub 15 m )se efectueaza colectarea lunara a unei probe duble dintr-un punct situat la cca.1m sub oglinda apei;

- in cazul lacurilor cu adancime mare (peste 15m) probele se colecteaza atat de la suprafata,cat si din zona de profunzime.

Colectarea probelor de apa din lacurile naturale se efectueaza in aceelasi mod ca si pentru lacurile artificiale de acumulare cu adancime pana la 15m.

Caracterizarea apei este:

a. fizico-chimica;

b. biologica;

c. bacteriologica.

Procedeele prin care se obtine sinteza evolutiei calitatii apei urmareste aceleasi principii ca si cele stabilite la rauri, cu precizarea ca, in ceea ce priveste caracteristicile fizico-chimice, prelucrarea datelor analitice primare consta in estimarea valorilor medii pe fiecare indicator.

2.3.2. Monitorizarea apelor marine litorale

Monitoringul calitatii apelor marine in Romania se exercita in cadrul unei retele alcatuite din 12 sectiuni de control reprezentative, amplasate de-a lungul litoralului romanesc in doua zone distincte:

-zona nordica, cuprinsa intre gurile Dunarii si capul Midia;

-zona sudica, cuprinsa intre Navodari si Vama Veche.

In fiecare sectiune de control, probele de apa se colecteaza de la suprafata din 3 sau 4 puncte. Avand in vedere stratificarea pe verticala a apelor Marii Negre, probele din zonele de larg trebuie colectate cel putin de la doua niveluri:

a. suprafata;

b. adancime (sub 200 m)

Alegerea sectiunilor de supraveghere a calitatii apelor marine litorale se face in functie de doua aspecte principale

-gradul de reprezentativitate in legatura cu desfasurarea activitatilor balneare de sezon (imbaiere);

-efectul surselor exterioare, avand in vedere ca in zona de nord calitatea apei marine litorale este influientata de aportul Dunarii, iar in zona de sud, de apele uzate provenite de la localitatile si industriile riverane, inclusiv activitatiile portuare.

Aprecierea calitatii apelor marine se face prin determinarea unor grupe de indicatori grupati astfel

1.Indicatori fizico-chimici:

-transparenta, pH, suspensii;

-salinitate, oxigen dizolvat, fosfati;

-silicati, fenoli, Cu, Zn, Cd;

-Hg, As, Cr, detergenti;

2.Indicatori bilogici

-densitatea globala a fitoplanctonului cu indicarea formelor dominante;

-densitatea organelor fitoplanctonice implicate in fenomenul de inflorire;

-ciuperci saprofite si parazite.

3.Indicatori bacteriologici (numarul de germeni)

4.Indicatori ai radioactivitatii prin care se urmareste radioactivitatea globala, in dreptul gurilor Dunarii, in zona statiunilor Navodari, Constanta Sud, Tuzla si Mangalia.

2.3.3. Monitorizarea apelor subterane

Activitatea de evaluare a apelor freatice se desfasoara in cadrul marilor bazine hidrografice prin intermediul statiilor hidrogeologice, bazate pe foraje de aobservatie.

Sistemul de supraveghere a apelor subterane freatice are la baza o retea cu circa 270 de statii hidrogeologice care acopera cele mai importante structuri hidrogeologice din cadrul marilor bazine.

Stabilirea indicatorilor de calitate a apei freatice

-indicatori fizico-chimici generali, care se determina obligatoriu in toate sectiunile de contol: temperatura, culoare, miros, pH, conductivitate, oxigen, CO₂ liber, H₂S, Ca, Mg, duritate, Fe, CCO-Mn;

-indicatori fizico-chimici specifici, care se determina in sectiunile de control in care calitatea apei freatice este susceptibila de alterari, datorita unor surse de poluare exterioare: amoniu, azotiti, sulfuri, cianuri, fenoli, detergenti, Cr, Cu, Hg, flour, pesticide.

Organizarea campaniilor de colectare a probelor de apa,de la nivelul forajelor de observatie ale acviferului freatic se realizeaza, in medie, 4 campanii pe an, o data pentru fiecare anotimp.

Colectarea probelor se efectueaza de un personal calificat, in masura sa cunoasca si procedeele de lucru pentru detrminarea 'in situ' a unora dintre indicatorii de calitate.

Conservarea probelor de apa este necesara pentru ca, pe timpul transportului probelor la laboratoarele de hidrochimie, anumite propietati ale apei sa nu se modifice.

Transportul se va realiza astfel, incat in timpul dintre colectare si inceperea analizelor sa nu depaseasca de regula 24 de ore.

Analiza probelor de apa freatica se poate face atat pe teren, la locul de colectare, dar pentru un numar limitat de indicatori, cat si in laboratoarele de specialitate. Datele obtinute in urma activitatii de minitorizare a calitatii apelor subterane servesc pentru aprecierea globala sub aspect calitativ a starii acviferului freatic; caracterizarea calitatii apelor freatice se face in corelatie cu evolutia calitatii celorlalte sisteme (ape de suprafata) pentru evidentierea dinamicii calitatii apei in ansamblu.

Capitolul 3

Protectia calitatii solului

Stiut fiind ca solul reprezinta un adevarat laborator, complex de preluare, neutralizare, reciclare si valorificare a diverselor tipuri de reziduuri, deseuri si dejectii, in continuare sunt prezentate cateva modalitati privind protectia calitatii solului, a diversitatii biologice.

3.1. Autopurificarea solului

-Autopurificarea este posibila datorita prezentei in sol a unui mare numar de microorganisme autotrofe care contribuie la degradarea reziduurilor si la distrugerea germenilor patogeni.

-Simultan cu distrugerea germenilor patogeni, solul are capacitatea de a se debarasa si de poluantii chimici in special cei organici datorita florei telurice pe care o contine.

-Adancimea si volumul imens pe care il ocupa solul in natura, permit preluarea si transformarea unor mari cantitatii de substante complexe.

-Solul are capacitatea de filtrare si de purificare a multor suspensii.

-Solul are capacitatea de schimb cationic mai ales in cazul celui cu continut mare uzate.

-Solul “inghite” deseuri si reziduuri solide, acestea putand fi utilizate ca materiale de umplutura sau ca suport care apoi, acoperite cu un strat de material pamantos bun, fertil, devine teren apt pentru cultura.

Asadar, solul este un adevarat laborator complex si eficace de preluare, neutralizare, reciclare si valorificare a diverselor tipuri de reziduuri, deseuri si dejectii.

3.2. Alte modalitatii de prevenire si combatere a poluarii

-Colectarea igienica a reziduurilor menajere in recipiente speciale (pubele, containere) amplasate in zone cu cat mai mica circulatie si bine acoperite pentru a nu fi accesibile insectelor si rozatoarelor.

-Depozitarea controlata sau tratarea corespunzatoare a reziduurilor prin neutralizare in scopul reducerii pericolului pe care il pot reprezenta pentru organismul uman.

-Recuperarea reziduurilor utilizabile si prelucrarea lor dupa o prealabila neutralizare, astfel incat sa capete o eficienta economica cat mai mare.

-Folosirea rationala a ingrasamintelor chimice pentru a preintampina scaderea productivitatii solului ca urmare a chimizarii; se recomanda asocierea ingrasamintelor minerale cu cele organice sau alterarea administrarii lor.

-Distribuirea controlata pesticidelor intrucat folosirea abuziva are drept urmare acumularea lor in numeroase produse alimentare (carnea de porc proaspata, untul, creierul de vita etc.)

-Amplasarea, amenajarea si supravegherea diferitelor tipuri de depozite cu substante periculoase.

-Exploatarea masei lemnoase numai in limitele stabilite de amenajamentele silvice.

-Respectarea regulilor silvice de exploatare in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si a echilibrului ecologic.

-Exploatarea resurselor padurii, a fondului cinegetic si piscicol, in limitele potentialului de regenerare.

-Respectarea regimului silvic pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe terenurile impadurite care indeplinesc functii de protectie a solului.

ANEXE

Concentratia in mg/m˛

Nr.cr. Substanta momentan medie in 24 ore

Concentratii maxime admisibile pentru unele substante poulante din aerul zonelor locuite

Bibliografie

Ionescu A., Ecologia si protectia mediului,

Barabas N., Cǻlimǻnesti,1992

Lungu V.

Ionescu A.,Ecologia si protectia mediului  

Godeanu S.,                                  Costanta,1994

Baradas N.

Ionscu A.,                   Ecologia si protectia mediului,

Mischie G.                  Redactia de Propagandǻ Tehnicǻ

agricolǻ,Costanta,1991

Ionescu Al., Protectia mediului ΐnconjurǻtor si

Sǻhleanu V.,                educatia ecologicǻ,Ec.Ceres,

Bậndu C.      Bucuresti,1989

Mohan G.,                     Ecologia si proctectia mediului,

Ardelean A.                   Ed.Scaiul,Bucuresti,1993

Negulescu M.,                  Protectia mediului ΐnconjurǻtor.

Vaicum L.,                          Editura Tehnicǻ,Bucuresti,1995

Pǻtru C.,

Ianculescu S.,

Bonciu C.,

Pǻtru O.

Rojanschi V.,                          Protectia si ingineria mediului.

Bran F., Editura Economicǻ,

Diaconu G.Bucuresti,1997