Evaluarea fluxurilor materiale sI a activitatii de reducere a reziduurilor poluante

Acum ne vom îndrepta atentia catre un alt subiect al temei noastre: analiza evolutiei cantitative a reziduurilor poluante rezultate din activitatile economico-sociale si estimarea cheltuielilor pentru înlaturarea acestor reziduuri si a efectelor nocive.

8.1. Reprezentarea generala a fluxurilor materiale

În conditiile vietii economice moderne, reziduurile poluante, cu efectele lor nocive devin treptat o problema esentiala. În economiile traditionale, fluxurile materiale reziduale erau destul de modeste cantitativ si scazute ca intensitate, iar procesele de producere a lor erau predominant naturale. Odata cu industrializarea si cu concentrarea populatiei în centre urbane puternic aglomerate, procesele de productie, de asta data artificiale, (fizice, chimice si biologice stimulate), s-au intensificat, iar fluxurile materiale reziduale au crescut ca volum asa de mult, încât au început sa afecteze tot mai mult - f 18118r178s ie direct, fie indirect - viata economica, provocând dezechilibru în cadrul unor ecosisteme, a unor factori de mediu sau a unor fenomene naturale cu efecte defavorabile în timp asupra vietii economice si sociale.

Procesele social-economice, alaturi de cele naturale, reprezentate de activitatea vulcanilor, de incendiile naturale, de furtuni etc. solicita factorii de mediu fizici si biologici (solul, subsolul, apele, aerul, vegetatia, regnul animal etc.), creând dezechilibre locale sau de proportii mai întinse în ecosisteme, cu urmari defavorabile pentru însasi viata economica si sociala. Dar, odata ce acesti factori de mediu nu mai pot continua sa joace nestingheriti sau fara nici o restrictie, dublul rol de furnizori de resurse si receptori de reziduuri, la solicitarile tot mai mari ale proceselor social-­economice, se impune elaborarea unor politici severe si de perspectiva pe plan national si international, de control si protejare a acestor factori. Aceasta cu atât mai mult cu cât o activizare peste limita a proceselor social-economice, fie chiar numai în anumite regiuni ale globului, poate provoca dezechilibre nu numai direct si de mari proportii asupra factorilor de mediu, ci si indirecte, chiar prin intermediul proceselor sau factorilor naturali: despaduririle si defrisarile unor mari întinderi contribuie la extinderea, zonelor de seceta si zonelor de desert (fenomen cunoscut în sudul Saharei si în India), la sporirea frecventei si proportiilor inundatiilor.

Schema de principiu care arata legaturile si influenta reciproca între factorii de mediu, procesele social-economice si procesele .

Procesele social-economice, iar uneori si cele naturale provoaca, pe de o parte, dislocare din natura a unor cantitati tot mai mari de resurse, pe care le supun transformarilor fizico-chimice. Pe de alta parte, aceste procese genereaza materiale reziduale, care de obicei, fiind evacuate în mediu, produc daune receptorilor naturali, umani, ca si celor economici, cum sunt de exemplu, corodarea echipamentelor industriale si civile, scaderea productiei vegetale si pierderea valorii lor nutritive, scaderea randamentului padurilor si a calitatii lemnului, cresterea morbiditatii în rândul populatiei, cu urmari defavorabile pentru sanatatea publica si pentru economie s.a. Au loc, totodata, rarefierea treptata a celor mai accesibile resurse naturale clasice, extrase si prelucrate cu mijloace tehnice si tehnologice actuale, pre­cum si cresterea în proportii tot mai mari a emisiilor poluante sub diferite forme, cu o durata mare de persistenta, întrecând adeseori posibilitatile naturale de absorbtie, mai ales în cazul bioxidului de carbon evacuat în atmosfera, ca si a altor compusi chimici, al deseurilor organice evacuate în ape si pe sol în concentratii ridicate.

Dupa un calcul foarte aproximativ, rezulta ca în fiecare an cantitatea de materii prime si combustibili atrase în circuitul economic pentru prelucrare si consum, inclusiv cele importate se ridica în România la peste 200.000.000 tone. Potrivit unor estimari, în SUA cantitatea acestora este de 3 mild. de tone, din care mai mult de jumatate combustibili minerali. Aproape în întregime, cantitatile mentionate sufera transformari, nu numai fizice, ci îndeosebi chimice. Se apreciaza ca reziduurile eliminate în atmosfera provenite din prelucrarea si utilizarea acestor materiale si din combinarea lor chimica inclusiv din combinarea cu oxigenul din atmosfera, reprezinta circa trei patrimi din greutatea mentionata a materialelor utilizate. Eliminarea în atmosfera a reziduurilor are loc sub forma de:

a. carbon combinat cu oxigenul din atmosfera, dând oxidul si bioxidul de carbon;

b. hidrogen combinat cu oxigenul din atmosfera, dând vaporii de apa;

c. oxid de carbon, dioxid si oxid de azot, dioxid de sulf etc.

d. particule fine de materii prafoase.

Cantitati mari de reziduuri se elimina în natura si sub forma lichida (diferite produse chimice) sau solida (gunoi si produse uzate, materii solide dizolvate sau nedizolvate în apa), rezultând din acestea ape industriale si orasenesti uzate.

Amploarea cantitatii fluxului de materiale este dependenta de amploarea dezvoltarii industriei energetice, a industriei de prelucrare a combustibililor si a diferitelor materiale, a zootehniei si a aglomerarilor urbane, precum si de nivelul de dezvoltare a consumului final.

8.2. Unele estimari cantitative ale emisiei si concentrarii reziduurilor poluante

Când ne referim la mediul natural, întelegem acele conditii naturale, precum si acei factori de mediu cum sunt aerul, apa, solul, mineralele, organismele, clima, râurile, muntii, câmpiile, padurile, tarmurile marine s.a., care pot contribui la dezvoltarea social-economica. Fiecare din aceste conditii naturale concura la asigurarea echilibrului ecologic general si joaca un rol bine definit în viata economico-sociala. Folosite însa în mod abuziv, neglijate, deteriorate sau epuizate, ele devin frâne puternice în calea desfasurarii în conditii normale a proceselor biologice si a vietii economice.

8.2.l. Clasificarea reziduurilor poluante si a efectelor nocive ale acestora

Una din caile importante prin care se realizeaza suprasolicitarea si deteriorarea conditiilor de mediu este aceea a evacuarii unor cantitati în concentratii tot mai mari a reziduurilor poluante rezultate din activitatile umane. Asemenea reziduuri au efecte nocive fie în mod generalizat asupra tuturor conditiilor de mediu, fie numai pentru anumite conditii naturale (Tabelul nr. 8).

În legatura cu interpretarea poluarii atmosferei, trebuie distinse doua categorii de efecte:

a) cele locale sau regionale pe termen scurt;

b) cele globale pe termen lung, privind dinamica impuritatilor din atmosfera, capacitatea si directiile acesteia de a reactiona la schimbarea compozitiei chimice si fizice a atmosferei.

Estimarile facute arata ca o reducere a poluarii aerului cu 50 % ar contribui la reducerea morbiditatii si mortalitatii cu 4-5 % si, totodata, ar contribui la o crestere a sperantei de viata a copiilor nou-nascuti cu 3-5 ani.

Poluarea produce efecte negative, de durata la scara globala, dat fiind faptul ca emisiile de reziduuri poluante sunt transportate la distante mari de sursa de provenienta, iar odata transportate, unele din aceste reziduuri intra în combinatii chimice cu altele si devin inofensive (de ex. compusii azotului si sulfului), altele însa, fiind în cantitati prea mari, nu pot fi absorbite în întregime prin procesele chimice si fotochimice (de ex. dioxidul de carbon), marindu-si astfel treptat concentratia, alte substante cu persistenta îndelungata sau nedegradabile (biologic, chimic sau fizic), ca de ex. plumbul, cadmiul, fluorul, etc. îsi maresc treptat concentratia în anumite medii prielnice, devenind cu timpul toxice si daunatoare sanatatii.

Reziduurile organice rezultate din centrele populate, din marile concentratii zootehnice, din prelucrarea produselor agricole si din industriile alimentare, precum si detergentii, sunt evacuate în cea mai mare parte în apele dulci si în apele marine prin sistemele de canalizare orasenesti. De asemenea, o parte din îngrasamintele chimice pe baza de azot, de fosfor si de potasiu sunt antrenate de apele pluviale si colectate în cursurile de ape dulci si de aici în lacuri si în apele marine. Însa ecosistemul acvatic se numara printre cele mai delicate si mai vulnerabile la schimbarile conditiilor chimice si biologice.

Reziduurile solide, în special cele de provenienta oraseneasca, se caracterizeaza nu numai printr-o cantitate foarte ridicata, ci si printr-o mare varietate de forme si substante, care cu greu pot fi reîncorporate în procesul de productie, cu exceptia câtorva din ele, ca metalele, sticla, etc.

Un rol important în deteriorarea calitatii mediului î1 au, de asemenea, cantitatile mari de reziduuri chimice sub forma lichida evacuate în apele reziduale uzinale, precum si substantele radioactive evacuate în apa sau în atmosfera.

8.2.2. Factorii importanti care contribuie la sporirea cantitatilor de reziduuri

În conditiile în care lucrurile s-ar lasa sa decurga de la sine, fara a se înlocui tehnologiile vechi cu altele curate si fara a se lua masuri speciale pentru protectia mediului ambiant, s-ar putea face aprecierea ca la ridicarea gradului de poluare concura doi factori principali:

a)      densitatea teritoriala a activitatii economico-sociale, exprimata prin marimea outputului si al numarului de locuitori pe unitate de suprafata;

b)      volumul activitatii industriale si îndeosebi structura acesteia.

8.2.2.1. Densitatea teritoriala a activitatilor economica-sociale

Este cunoscut ca în lume exista mari diferente nu numai în ce priveste nivelul de dezvoltare economica, ci si de poluare a mediului. Din majoritatea publicatiilor, si în special din cele ale ONU, reiese ca Japonia are o atare evolutie economica; urbanistica si demografica generala încât astazi se afla în fruntea tarilor care au cele mai mari probleme privind nivelul unor efecte nocive asupra mediului înconjurator, fiind urmata de Germania, Anglia si altele. Daca ne vom referi, de exemplu la densitatea activitatilor economice, reprezentata de outputul, de consumul de combustibili, de numarul de automobile, etc. ce revin la o unitate de suprafata, rezulta, fireste, mari deosebiri între tari. În Japonia de exemplu, acesti indicatori au crescut rapid devenind mult mai mari decât în Anglia, care de asemenea este o tara insulara.

Aceste date se refera însa la situatii medii pe câteva tari. Problema poluarii în realitate apare în acele arii în care au loc concentratii mari ale activitatii umane: în marile orase cu sistem intens de transportuiri auto, cu aglomeratii ridicate de activitati industriale poluante si cu un numar ridicat de locuitori.

Potrivit estimarilor efectuate, exista foarte mari deosebiri în ceea ce priveste contributia agentilor economici la emisia diferitelor categorii de poluanti, precum si la poluarea diferitilor factori de mediu.

De aici s-ar putea trage concluzia ca, din punct de vedere cantitativ si structural, starea poluarii mediului este o oglinda a volumului si intensitatii activitatilor economiee, a structurii acestor activitati si a grijii fata de mediu.

8.2.2.2. Activitatea industriala, structura acesteia si a reziduurilor poluante emise

În multe tari industrializate, principalul factor de poluare este industria, inclusiv cea de conversie a energiei, cu deosebiri mari în ce priveste contributia ramurilor acesteia în emisia diferitelor categorii de reziduuri poluante. În Japonia, de exemplu a fost determinata contributia ramurilor industriale la producerea poluarii pe categorii principale de emisie. De aici se poate deduce faptul ca structura si canti­tatea de reziduuri poluante dominante în mediul ambiant se afla într-o strânsa dependenta de nivelul de dezvoltare si de structura pe ramuri a economiei, în general si a industriei, în special. Fireste, atunci când cresterea economica este strict subordonata unor interese imediate sau unor obiective care fac abstractie de problemele mediului înconjurator, se poate ajunge la situatii mai dificile, uneori grave, caracterizate prin sporuri mari de reziduuri poluante, cu efecte defavorabile asupra factorilor de mediu si cu pierderi economico-sociale mari.

8.3. Evaluarea cheltuielilor pentru protectia

mediului înconjurator si a efectelor lor în tarile dezvoltate

Devine tot mai evident faptul ca elaborarea oricarui proiect vizând cresterea economica pe termen lung sau oricarui scenariu de prognozare a dezvoltarii social­-economice trebuie sa cuprinda si problema poluarii, care a devenit reversul nedespartit al dezvoltarii industriei, transportului si a aglomerarilor urbane si al progresului tehnic în agricultura. În tot mai multe studii inclusiv în cele elaborate sub auspiciile ONU, se apreciaza ca o continuare a atitudinii de pâna acum fata de mediu va aduce pe termen lung si cu certitudine înainte de sfârsitul acestui secol la restrictii fizice insurmontabile asupra cres-terii economice. În legatura cu evolutia raportului dintre cresterea economica si poluare se pot pune cel putin doua întrebari:

a) daca cresterea poluarii este cu totul evitabila;

b) daca costurile reducerii poluarii sunt prea mari si prezinta o restrictie semnificativa asupra resurselor pentru consum si investitii.

Dupa parerea noastra, la prima întrebare s-ar putea raspunde afirmativ numai daca se au în vedere cerintele de înlocuire treptata si totala a tehnologiilor vechi poluante cu altele "curate" daca, se renunta la produsele poluante folosite în agricultura si în alte ramuri economice, daca reziduurile vor fi complet sau în cea mai mare parte tratate sau reciclate, daca ar exista o constiinta generalizata a populatiei si a organelor publice de protectie a mediului, daca mecanismele economice ar fi adecvate sau adaptate cerintelor privind reducerea si înlaturarea poluarii mediului.

În privinta celei de-a doua întrebari, potrivit calculelor facute de experti ai ONU, rezulta ca, chiar în conditiile respectarii celor mai severe standarde, volumul cheltuielilor totale, (de investitii si curente) pentru reducerea poluarii reprezinta 1,4-­1,9 % din volumul total al produsului national brut. În conditiile existentei unor standarde mai putin severe si unde nu se pun probleme de poluare prea grele si numeroase, costurile tuturor activitatilor de reducere a poluarii se ridica la 0 -0,9 % din produsul national brut. Studiul apreciaza ca în tarile dezvoltate economic circa 5­8 % din totalul fondului de capital este constituit din amenajari si instalatii pentru reducerea poluarii si controlul mediului înconjurator.

Ca o concluzie la datele prezentate, în studiul ONU se apreciaza, ca desi poluarea este o problema grava pentru umanitate, totusi ea poate fi solutionata tehnologic, iar costul economic pentru mentinerea poluarii la limitele admisibile, desi relativ înalt, este totusi, suportabil.

8.3.1. Cu privire la efectele cheltuielilor antipoluante

Cheltuieiile pentru actiunile antipoluante au cel putin doua categorii principale de influente: prima se refera la cresterea costului productiei, iar cea de a doua la ameliorarea conditiilor de mediu.

În cazurile cele mai frecvente, cheltuielile pentru protectia mediului ambiant duc în final la sporirea destul de însemnata a costului productiei, mai ales când masurile antipoluante nu au în vedere recuperarea reziduurilor nocive. Care este marimea acestor influente asupra costului productiei, poate reiesi din calculele care s-au efectuat pe baza datelor privind cheltuielile anuale curente antipoluante în dife­rite tari. Astfel, daca se ia în considerare aceasta categorie de cheltuieli, la care se adauga cele de cercetare pentru protectia mediului încon-jurator, precum si amortis­mentul corespunzator echipamentului antipoluant, cresterea costului productiei în ramurile industriale bazate pe procese chimice se aproximeaza la 6-15 %.

Luând cele trei categorii de cheltuieli mentionate mai sus si calculând influenta asupra costului produselor din unele tari dezvoltate, s-a ajuns la urmatoarele rezultate (Tabelul nr. 9).

Efectele luptei contra poluarii asupra costului productiei în unele tari dezvoltate din punct de vedere economic, calculate în doua variante ale cresterii pretului: slaba si puternica.

Rezultatele acestor calcule arata influentele sensibile ale cheltuielilor efectuate pentru actiunile antipoluante asupra cresterii costurilor de productie.

Acum sa analizam pe scurt influenta pe care o pot avea cheltuielile antipoluante asupra ameliorarii starii mediului ambiant în cazul adoptarii diferitelor variante tehnologice. Se stie ca, în general, exista mai multe cai de reducere a poluarii factorilor de mediu. Printre acestea pot fi amintite: constructia instalatiilor de captare si valorificare a substantelor înainte de a fi evacuate în mediu, ameliorarea instalatiilor si tehnologiilor de fabricatie, schimbarea tehnologiilor de fabricatie, folosirea altor materii prime si combustibili cu grad de poluare mai scazut, curatarea prealabila a materiilor prime si combustibililor de impuritati poluante s.a. Potrivit acestor observatii si sondaje efectuate, s-a constatat ca, desi pe termen lung sunt mai putin eficiente, totusi, multe unitati prefera primele solutii (constructia instalatiilor de epurare a apelor sau de captare a substantelor poluante întrucât ele ar atrage dupa sine schimbari importante în procesele de fabricatie. Fireste, pe termen lung, o asemenea solutie nu poate fi convenabila, mai ales daca se are în vedere ca aceasta cale atrage dupa sine si cheltuieli suplimentare de exploatare a instalatiilor, precum si cote de amortismente relativ ridicate, iar randamentul instalatiilor nu poate fi atât de ridicat încât sa asigure în viitor un mediu curat. De aceea, adeseori, în mod just se pune problema încurajarii unitatilor pentru adoptarea solutiilor de schimbare treptata a tehnologiilor cu altele noi curate.

O problema importanta se pune si în legatura cu gasirea unor tehnologii care sa duca la sporirea randamentelor de depoluare, în conditiile asigurarii unei eficiente corespunzatoare. Sunt multe exemple care arata ca o reducere neînsemnata a gradului de poluare atrage dupa sine o crestere însemnata a volumului de cheltuieli pentru masurile antipoluante.

Adeseori, calculele privind cheltuielile si efectele reziduurilor poluante sunt facute fara a lua în considerare posibilitatile de folosire sau reintegrare a reziduurilor în procesele productive. Fireste în cele mai multe cazuri cu o diferenta minima de cheltuiala prin prepararea reziduurilor (pe cale chimica sau fizica) si încorporarea lor în procesul productiv, se poate recupera o parte din cheltuielile pentru masurile antipoluante. Astfel, obiectele vechi metalice sortate pot fi date la retopit, resturile de hârtie la reutilizarea lor pentru fabricarea cartoanelor, compusii si substantele din apele de canalizare si gunoaiele, dupa tratarea lor pot fi utilizate ca îngrasaminte în agricultura, etc.

Costurile de recuperarea a materialelor din reziduurile poluante uneori apar mai ridicate decât costurile obtinerii lor din materialele noi extrase din natura. Aici ar fi necesar însa sa se aiba în vedere cel putin doua probleme:

a) sa se ia în calcul costul extern al poluarii adica nu numai daunele la producatorul poluantilor, ci si cele externe provocate altor producatori, factorilor de mediu, populatiei din imediata apropiere si de la distanta mai mare, precum si viitoarelor generatii. Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a putut constata ca poluarea este transferata nu numai dintr-o forma în alta, sau numai spatial, de la distante mici la distante mari, ci si intertemporal, de la o generatie la alta, prin sporirea treptata a concentratiei diferitelor substante nocive. Toate aceste aspecte trebuie avute în vedere la determinarea volumului cheltuielilor si efectelor reziduurilor poluante;

b) de multe ori, costurile materialelor noi extrase din natura, calculate pe baza relatiilor valoare - munca, asa cum s-a mai aratat, nu oglindesc caracterul limitat (fizic sau economic) si epuizabil în timp al unor resurse naturale. În acest caz, faptul ca valorificarea si reintegrarea în procesele productive a reziduurilor nu apar astazi eficiente nu se datoreaza întotdeauna faptului ca masurile antipoluante si de valorificare a acestora sunt prea scumpe, ci mai degraba ca însasi unele resurse de materii prime si energetice sunt relativ mai ieftine fata de situatia prezenta si mai ales cea de perspectiva a rezervelor, cunoscând faptul ca în unele cazuri problema apare deosebit de acuta.

Adeseori, sistemele de organizare a productiei, interesele economice curente, modul de evaluarea baneasca a resurselor reintrate în circuitul economic, etc., nu sunt suficient adaptate la necesitatea de a lua în considerare aceste aspecte, ceea ce explica, în mare parte, cresterea poluarii si degradarii factorilor de mediu, slaba preocupare pentru încorporarea reziduurilor în procesele economice, ca si risipa generala de resurse.