Reproducerea medical asistata (RMA sau conceptia asistata) are ca principiu general nevoia ca donarea de gameti sau închirierea de organe sa nu intre în conflict cu interesele cuplului si ale copilului. Decretat ca principiu fundamental de catre Consiliul Europei, dupa care nici o relatie filiala nu se poate stabili între donator sau mama de substitutie si copil, acest principiu a fost înc&# 16116w2210q 259;lcat si se poate complica în conditiile tehnologiilor actuale de injectare a spermatozoizilor direct în ovul când, dupa realizarea singamiei si alinierea cromozomilor din cei doi pronuclei (la 24 de ore), are loc transferul oului în trompa, Alice Kirkman fiind primul copil nascut în 1988 prin acest procedeu. Între nevoia de înfiintare a unor consilii privind tehnologiile reproductive cu rol de autorizare si riscul ca cei ce au astfel de tehnologii sa ia în custodie copiii nascuti si implicati în litigii de cuplu, se simte nevoia unor legiferari de lege ferenda. În acest demers, experienta de drept comparat devine deosebit de utila statelor ce înca nu au experienta practica judiciara în domeniu.
Faptul ca un copil poate avea 3 mame (un genetica, alta gestationala si alta de îngrijire) si trei tati (unul genetic, altul social si altul de crestere) a creat necesitatea redefinirii maternitatii, care nu mai rezida în actul de nastere, si a paternitatii, care poate fi în prealabil cu precizie cunoscuta. Ca "invazie neconstitutionala" în intimitatea cuplului, RMA a fost considerata o violare a naturii, dar ea s-a impus ca un fapt socio-juridic cu aptitudinea de a suplea dorinta de a avea copii a cuplurilor sterile. Regulile paternitatii pentru copii, nascuti în afara casatoriei (born out of wedlock) au fost complicate excesiv prin RMA.
În ce priveste reglementarile actuale conditiile general impuse sunt:
- consideratiile umane justifica actul si nu cele de profit;
- persoana feminina sa aiba pâna la 40 de ani, sa fie casatorita si informata despre riscurile tehnologice;
- consimtamântul informat si expres sa fie al ambilor soti, dat de regula în fata unei comisii formate dintr-un medic, un psiholog si un avocat;
- donatorul se va supune acelorasi conditii de mai sus si va ramâne necunoscut. Un donator casatorit nu va dona sperma fara consimtamântul sotiei;
- se vor discuta în prealabil implicatiile psihologice ale acestor tehnologii, atât fata de cuplu, cât si fata de viitorul copil;
- confidentialitatea este absoluta, femeia neavând dreptul de a alege donatorul;
- donarea va fi anonima, benevola si nepecuniara;
- donarea se va face pentru maxim 4 copii si, evident, donatorul va fi sanatos (teste ale spermei pentru SIDA);
- reproducerea medical asistata se face numai ca act terapeutic, deci cu indicatie medicala pentru infertilitate (dupa un an de coabitare) de diferite etiologii si în conditiile epuizarii altor terapii ale infertilitatii;
- este necesar a se preciza statutul viitorului copil înainte de aplicarea metodei de reproducere asistata medical dupa criterii cum ar fi:
- la casatoriti se aplica prezumtia de paternitate, ca si în inseminarile cu sperma sotului, dar care decedeaza înainte de 300 zile;
- când copilul rezulta din sperma donata, daca tatal a consimtit, desi nu e tata genetic, el îl recunoaste în baza aceleiasi prezumtii si, daca nu a consimtit, paternitatea se va stabili pe cale judiciara;
- dreptul copilului de a fi informat asupra identitatii sale genetice, când, inevitabil, donatorul devine cunoscut.
În domeniul procreatiei asistate medical, rezolutiile, în general, accepta fecundarea artificiala doar la femei sub 25 ani, la cupluri stabile, si interzic fecundarea lesbienelor, virginelor si femeilor singure, ca si fecundarea post-mortem (cu sperma sotului decedat sau embrionii rezultati dintr-o fecundare). În acest sens, se pune problema daca sotia poate invoca dreptul de proprietate asupra embrionilor si cum va primi copilul viitor vestea ca a fost conceput de un barbat ce nu a existat si nu exista?! De aceea rezolutiile interzic mamelor a afla numele donatorului, numai Suedia permitând comunicarea acestui nume copilului când va avea vârsta de 18 ani, daca donatorul a acceptat si desi copilul nu are nici un drept succesoral. Astazi este posibila si donarea de ovocite sau încheierea unui contract cu o mama de împrumut, care, dupa nastere, va ceda copilul parintilor ce-l vor înfia. În lipsa unui contract, mama de împrumut poate refuza restituirea copilului. În acest mod, nasterea nu mai dovedeste maternitatea si pentru evitarea unor probleme juridice (ca, de exemplu, când mama de împrumut nu ar respecta clauzele contractuale si ar consuma alcool sau droguri) se recomanda ca mamele de substitutie sa fie rude cât mai apropiate cu viitoarea mama ce a donat ovulul. În procese consecutive unor copii nascuti cu malformatii prin consum de marihuana, numele de substitutie, invocând lipsa de avertizare asupra riscurilor, au fost achitate de justitie. Doar copiii nascuti handicapati si asigurati au fost despagubiti la chemarea parintilor în judecata de catre copii. Reproducerea medical asistata este deci un drept fundamental cât timp se asigura copilului o viata decenta. De aceea, în China, tinerii ce vor sa se casatoreasca trebuie sa obtina un aviz genetic ce atesta ca au voie a avea un copil, iar în caz de risc pentru descendenta, desi se vor casatori, nu vor avea voie sa faca copii. Mai mult, daca parintii sunt deficienti, nu se vor putea casatori. Sunt aceste reglementari o cale de a evita încurcatura genetica a populatiei viitoare? Tot astfel, pentru a evita predeterminarea sexului si nasterea de baieti, în India s-au desfiintat toate aceste centre de diagnostic.
În reproducerea medical asistata se pot deci rezuma:
- Pentru ca RMA sa nu fie considerata un delict asupra familiei (un adulter) sau un fals în actele de nastere, ea va fi etica, deci numai în scop terapeutic, pentru infertilitate, si nu în scop de cercetare stiintifica si cu prevederea tuturor consecintelor viitoare pentru copil (de exemplu, cine va prelua un copil nascut malformat, fapt ce se însereaza în clauzele contractului). Tot în aceste clauze se introduce riscul de divort, de avort, de deces al tatalui etc.
În SUA se prevad urmatoarele conditii:
- tehnica se face numai la cupluri heterosexuale stabile;
- maternitatea si paternitatea sa fie stabilite conform prevederilor legale si jurisprudentiale;
- cu pastrarea confidentialitatii celor implicati;
- cu limitarea stocarii de gameti si embrioni numai pentru RMA;
- cu limitarea vietii embrionului in vitro la 14 zile;
- cu prohibitia inseminarilor sau implantarilor post-mortem;
- cu consimtamânt obtinut legal;
- prin tehnologii necomercializate;
- cu prohibitia selectiei sexuale sau eugenice a gametilor si embrionilor cu exceptia bolilor ereditare;
- si cu prohibitia formelor extreme de inginerie genetica, cum ar fi clonarea, crearea de himere, fertilizarea între specii;
- raspundere de rezultat a medicului (el trebuie sa dea garantii de rezultat).
Propunerea de a se recolta ovule de la fetusi urmata de fecundare in vitro în caz de sindrom Turner, cancer sau menopauza nu a fost acceptata, existând riscul de a se naste copii fara mame, tot asa ca si "copiii asortati" pentru cupluri de rase diferite. O alta situatie nefireasca s-a realizat în Anglia, în 1996, când bunica a primit în uterul sau embrionul fiicei sale fecundat in vitro, mama de substitutie:
Principiul 1. Tehnicile de procesare artificiala umana pot fi utilizate în favoarea unui cuplu heterosexual când alte metode de tratament al infertilitatii au esuat, exista un risc serios de a transmite copilului o grava maladie ereditara sau o alta maladie ce poate antrena moartea ori un handicap grav si când tehnica este lipsita de riscuri semnificative de a compromite sanatatea mamei sau a copilului.
Aceste tehnici nu pot fi utilizate pentru alegerea sexului, cu exceptia nevoii de a evita o maladie ereditara grava legata de sex.
Principiul 2. Tehnica procrearii artificiale se face sub raspunderea unui medic si în institutii autorizate de stat;
Principiul 4. Tehnicile mentionate implica consimtamântul liber si clar, în scris, al cuplului dupa o informare asupra implicatiilor medicale, juridice, sociale si, daca e necesar, si genetice ce risca a afecta interesele copilului susceptibil de a se naste.
Principiul 5. Medicul ce utilizeaza o astfel de tehnica va evita riscul transmiterii unei boli ereditare sau infectioase si al oricarui pericol pentru sanatatea femeii sau a copilului susceptibil a se naste. În acest sens, el va tine un dosar complet.
Principiul 7. O persoana ce are un risc de infertilitate în viitor poate depune gametii sai pentru conservare în vederea utilizarii lor personale în viitor. Daca ea decedeaza între timp, gametii sai nu vor putea fi utilizati pentru procreare artificiala. Procrearea artificiala cu sperma sotului sau concubinului decedat nu este permisa.
Principiul 9. Donarea de ovule, sperma, embrioni nu se poate face cu vreun profit. Donarea este nediscriminatorie, donatorul având dreptul de a pretinde destinatia lor. Numarul de copii de la un donator trebuie limitat dupa legile nationale.
În principiu, fecundarea in vitro se va face cu gametii cuplului, dar, în cazuri exceptionale, în acest scop poate fi autorizata si donarea de gameti, ca si utilizarea de embrioni.
Transferul de embrioni din uterul unei femei în uterul alteia nu este permis.
Principiul 13. Medicul ce utilizeaza tehnica va pastra anonimatul donatorului, ca si secretul asupra tehnicii de procesare artificiala. Numai în caz de necesitate, pentru sanatatea copilului, se pot furniza date privind caracteristicile genetice ale donatorului. În functie de dreptul national, copilul poate avea acces la informatiile relative la modalitatile sale de conceptie sau la identitatea donatorului.
Principiul 14. În caz de utilizare de sperma donata, sotul e considerat tatal legitim si daca a consimtit la procrearea artificiala el nu poate contesta legitimitatea copilului. Daca un cuplu nu e casatorit, nici concubinul ce a consimtit nu se poate opune paternitatii, în afara cazului în care dovedeste ca acel copil nu e nascut prin procreare artificiala.
În rest, nici o legatura de filiatie nu se poate stabili între donatorul de gameti si copil. Deci nici o actiune judiciara nu se poate intenta nici contra donatorului, nici contra copilului.
Principiul 15. Între o mama de substitutie si o persoana sau cuplu nu se poate stabili nici un contract sau acord privind copilul. Mama de substitutie nu poate pretinde nici un avantaj material.
Principiul 16. Producerea de embrioni în scop de cercetare nu e permisa. Utilizarea embrionilor nu se poate face decât în scop terapeutic, cu consimtamântul cuplului si al donatorului de gameti.
Stimularea eugeniei
Nu este greu de înteles ca unele tehnici de fecundare artificiala, si în special inseminarea artificiala heterogena, contin si alte finalitati în afara de "terapia" infertilitatii: ne referim în special la finalitatea eugenistica, din moment ce este posibila, prin bancile de sperma, selectarea donatorilor. Scopul acestei selectari era si este acela de a da cuplului care îl solicita, nu numai fiul dorit, dar si a perfect child sau, oricum, un copil cât mai asemanator cu parintele social.
Problema nu este noua daca ne gândim - cum aminteste J. Testart - ca o asemenea metoda eugenica era propusa, împreuna cu alte metode, spre sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, de o miscare eugenista condusa de englezul Galton.
Acest tip de selectare a parintilor a fost definit de Charles Richet (Premiul Nobel pentru Pace), în lucrarea La sélection humaine (1919), "rasism linistit", pe vremea când înca nu era urmarita prin tehnicile de procesare artificiala: "...est un monument de racisme tranquille, ou la pensée dérive sans cesse d'un savoir biologique inontestable a une ideologie qu'on peut qualifier de totalitaire".
Dar drumul spre eugenismul adevarat si radical trebuia sa treaca, dupa cum sustineau deja unii geneticieni, printre care si Premiul Nobel Müller, prin "noi inventii tehnice, constând în inseminarea artificiala si inventii biologice accesorii".
Se întelege cum, în momentul în care instanta eugenistica se afirma, chiar daca urmarind doar selectarea donatorului (eugenie de prim nivel), este depasit deja orizontul asa zisei "terapii" a infertilitatii si se intra într-un fel de finalism ideologic pilotat de tehnologie, în care iubirea conjugala îsi pierde semnificatia si caracteristica sa de daruire interpersonala. Odata cu fecundarea in vitro si posibilitatea de a selectiona celulele-ou înainte de fecundare si embrionii prin tehnicile de diagnoza preimplant s-a înregistrat un nou impuls pentru instanta eugenistica. În privinta aceasta, este extraordinar de clara deja citata lucrare a lui J. Testart, Le desir du gene: ne aflam la al doilea nivel au eugeniei, urmarit nu prin selectia donatorilor i prin aceea a gametilor si a embrionilor si cu succesiva eliminare a embrionilor care nu poseda caracteristicile cerute.
Selectia celulelor-ou si a embrionilor înainte de implantare ar putea privi optica eugenica negativa, adica nu numai pentru subiectii bolnavi de maladii ereditare dar si pentru purtatori. Trebuie amintit ca eugenetica negativa a aparut deja cu douazeci de ani în urma prin întrebuintarea improprie si selectiva a tehnicilor de diagnoza prenatala (postimplantatorie), în care este deseori programat avortul, aceasta fiind o modalitate selectiva ulterioara a noilor generatii.
În timp ce în diagnoza prenatala selectia reprezinta un abuz si o deviatie de la o tehnica licita în sine pentru alte finalitati, în procrearea artificiala extracorporala, în schimb, exista o logica interna conform careia, prin observatie si diagnostic preimplant se cauta printr-o tehnica deja în sine ilicita, copilul de selectionat.
Fecundrea in vitro, în schimb, da posibilitatea actionarii si la un al treilea nivel al eugeniei, acela asa- zis pozitiv, cu eventuala recurgere la tehnici de inginerie genetica dându-i astfel omului maxima putere asupra celorlalti oameni, putere de care subiectii afectati nu pot sa se apere: "Ils este théoriquement - scrie Testart - possible d'obtenir un ceuf génétiquement modifié en incorporant de nouveaux génes (transgénése) soit dans l'oeuf lui-meme, juste aprés la fécondation".
O consecinta a pluriovulatiei induse farmacologic si a plurifecundarii - in vivo sau in vitro - se constata si un alt tip de selectie a embrionilor efectuata prin ratiuni non calitative ci cantitative scopul unei asemenea interventii "reductive" ar fi acela de a evita - dupa cum am spus - pentru mama, riscurile si complicatiile unei graviditati plurigene (fetal-reduction). Pentru a evita o "eroare" legata de tehnica se efectueaza o fetal-reduction în uter, întrerupând viata micilor si inermilor embrioni.
|
