FUNCŢIILE sI DINAMICA ECOSISTEMELOR
Orice ecosistem îndeplineste trei functii principale:
energetica;
de circulatie a ma 646c26g teriei;
de autoreglare.
Functia energetica asigura toata energia necesara pentru buna functionare a întregului ecosistem. Pentru ca ecosistemul sa poata exista este absolut nevoie de patrunderea continua a energiei solare, care este captata de plantele verzi si unele microorganisme fotosintetizatoare, fiind utilizata în sinteza propriilor substante organice (producatori primari). Cu ajutorul consumatorilor energia înglobata în biomasa vegetala consumata prin hrana, este transferata în continuare la tot lantul de consumatori printr-un flux continuu. Productia secundara este cea realizata de consumatori. Ei sunt dependenti de energia primita de la producatorii primari. Pierderile de energie sunt compensate toate prin aportul continuu al radiatiilor solare.
Functia de circulatie a materiei permite reluarea ciclurilor productive. Ea depinde de structura ecosistemului ti în special de populatiile biocenozei. Ea depinde de structura ecosistemului si în special de populatiile biocenozei. Între acestea se stabilesc relatii trofice si ca rezultat al acestora, elementele nutritive de baza circula de la producatori la consumatorii de diferite grade, spre populatii detritofage si în final la descompunatori. Daca procesul de descompunere n-ar mai avea loc sau s-ar desfasura într-un ritm necorespunzator, întregul sistem s-ar bloca si nu s-ar mai realiza productia primara. Cu cât acest proces este mai rapid, cu atât ecosistemul este mai productiv. Pe lânga ciclurile locale ecosistemice în biosfera se întâlnesc si cicluri globale denumite cicluri biogeochimice. Dintre acestea cele mai importante sunt ciclurile: apei, carbonului, oxigenului, azotului si fosforului.
Functia de autoreglare asigura autocontrolul si stabilitatea ecosistemului în timp si spatiu. Stabilitatea ecosistemelor este un proces dinamic, prin care populatiile componente ale biocenozei reusesc sa se adapteze reciproc unele fata de altele, precum si fata de factorii naturali, respectiv fata de factorii de biotop. Autocontrolul în cadrul ecosistemelor este obligatoriu, datorita faptului ca atât cantitatea de nutrienti, cât si cantitatea de energie, pe care o primesc sau o pot retine producatorii primari, sunt finite. Mecanismul principal de efectuare a autocontrolului este asigurat prin intermediul lanturilor trofice.
Cele trei functii ale ecosistemului sunt strâns legate între ele, ca si structura trofica a biocenozei.
|
