Functiile fitocenozelor si influenta acestora asupra mediului inconjurator
Functii de reglaj si protectie
Aceste functii au rol de echilibrare, ameliorare sau/si de conservare a diverselor componente ale ecosistemelor si inglobeaza functiile de reg 828d38i laj a climatului, a circuitelor biogeochimice, a debitelor apelor, a zgomotelor, precum si functii de protectie a solulului, a habitatelor populatiilor (inclusiv a celor umane).
Functia de reglaj a climatului (mediogena sau generatoare de fitomedii)
In general fitocenozele si mai ales cele forestiere creaza un microclimat cu diferentieri evidente fata de zonele inconjuratoare lipsite de vegetatie arborescenta. Ele au o tendinta generala de atenuare (ecranare) a diferitilor factori climatici.
a) Influenta asupra intensitatii luminii
Fitocenozele (mai ales cele stratificate) influenteaza atat calitatea cat si calitatea luminii din interiorul lor. In paduri, suprafata superioara a coronamentului functioneaza ca un ecran de reflectie care se interpune in calea radiatilor cosmice. Astfel este reflectata in atmosfera aproximativ 20-25% din intensitatea luminoasa ajunsa deasupra padurii, circa 75-80% este absorbita si numai un procent de cca 40% patrunde in interior.
Regimul de lumina din interior variaza in functie de starea, structura si varsta arboretului, pe de o parte, de orografia terenului si anotimp, pe de alta parte.
Influenta asupra temperaturii
Un teren fara vegetatie primeste la suprafata intreaga radiatie calorica, in padure coronamentul are acest rol, el primind intreaga energie calorica, se incalzeste si se raceste cel mai puternic, in functie de variatiile regimului termic. In timp ce pe un teren descoperit intensitatea poate ajunge la 1,5cal/cm2/min, sub coronamentul unei paduri ajunge numai la 0,01 cal/cm2/min.
Fitocenozele bine structurate reduc amplitudinea oscilatiilor termice din interiotul lor. In solul padurii efectul modelator al vegetatiei forestiere este simtit in primii 20-30cm de la suprafata, iar variatiile diurnei ajung pana la 50-100cm adancime. Datorita protectiei acordate de catre arboret si litiera, solul are vara temperaturi mai scazute ziua, iar noaptea si iarna mai ridicate decat in terenul descoperit. Sub padure solul are temperaturi medii, unele mai coborate cu 1-2oC pana la 4oC decat in terenul descoperit influentand favorabil activitataea microorganismelor si a altor vietuitoare din sol ca si a radacinilor. Ziua aerul se incalzeste dinspre coronament spre sol si deci in interiorul padurii temperaturile extreme - arsite, geruri, ingheturi timpurii sau tarzii - sunt mult diminuate. Dar efectul modelator al padurii asupra regimului termic intern este in functie de natura, consistenta, structura si varsta padurii respective, de fenofaza etc. Astfel daca in padurile de foioase, inainte de infrunzire poate patrunde pana la 50% din energia radiata, in perioada de vegetatie aceasta valoare scade la 2 pana la 10%, in functie de specie si desimea coronamentului. Regimul termic insa poate fi modificat de vant si curentii de aer din interiorul si din afara padurii. Astfel temperaturile medii anuale din padure sunt, in general, mai reduse, temperaturile extreme si amplitudinile termice sunt mai moderate, iar temperaturile maxime si minime zilnice au loc cu oarecare decalaj, comparativ cu regimul termic intr-un teren descoperit.
Aceste efecte modificatoare imprimate de padure asupra regimului termic se resimt si la liziera padurii, mai ales in partea umbrita, efecte 'de margine' care pot fi folosite cu bune rezultate atat pentru conducerea regenerarii padurii cat si la perdelele de protectie ale culturilor agricole.
Influenta asupra precipitatiilor si umiditatii
Gruparile vegetale si indeosebi padurile sporesc cantitatea si frecventa precipitatiilor pe suprafata ocupata de ele, excedentele precipitatiilor in padure, in comparatie cu cele de pe suprafetele vecine nude se ridica, in unele cazuri, la peste 25%. Fitocenozele imbogatesc cu apa masele de aer, care trec pe deasupra lor caci, prin procesul de transpiratie se elimina in atmosfera cantitati mari de apa sub forma de vapori, sursa a formarii norilor. Astfel se constata o crestere de 3% pana la 15% a precipitatiilor cazute in sau la marginea padurii fata de terenul fara vegetatie. Padurea, mai ales, are un important rol si in reglarea cantitatii de apa ce ajunge in stratul freatic si in reglarea debitelor paraielor ce isi au obarsia in interiorul padurilor, precum si ale raurilor care isi aduna apele din bazine hidrografice acoperite cu vegetatie forestiera. Coronamentul intercepteaza 15-40% din cantitatea de precipitatii de deasupra padurii, apa care in cea mai mare parte este restituita atmosferei sub forma de vapori, iar o parte ajunge in sol, scurgandu-se pe ramuri si pe tulpini. Cele 60-85% din precipitatiile care ajung pe solul padurii urmeaza cateva directii principale, si anume: cea mai mare parte se infiltreaza in sol si este folosita in procesul de fotosinteza si transpiratie sau ajunge in panza de apa freatica; o mica parte se scurge la suprafata solului; o alta parte se evapora in atmosfera padurii, contribuind la ridicarea umiditatii atmosferei. Aceasta apa contribuie la mentinerea regimului ridicat al umiditatii solului cat si la desfasurarea normala a procesului de absorbtie si transpiratie, ceea ce face ca umiditatea atmosferei sa sporeasca pana la 10%. Spre deosebire de terenul nud, la suprafata solului padurii se constata o evaporatie a apei de 2-4 ori mai mica si care nu depaseste de regula, 3-10% din totalul precipitatiilor cazute. Totodata vegetatia temporizeza topirea zapezii, prevenind aparitia inundatiilor de primavara.
d) Influenta asupra curentilor de aer
Vegetatia (mai ales cea arboricola) constitue un obstacol in calea vanturilor modificandu-le viteza si directia. In apropierea padurilor masive sau a perdelelor de protectie situate perpendicular pe directia lor de inaintare, masele de aer in miscare isi reduc viteza schimbandu-si in acelasi timp directia prin ridicarea deasupra arborilor, pentru ca dincolo de ei sa coboare treptat spre sol si sa revina la viteza initiala, la o distanta care, de obicei, depaseste de 20 de ori inaltimea padurii. O parte din aceste mase de aer in miscare, ajunse la liziera padurii, patrunde in interior si isi pierde treptat viteza, astfel incat in interiorul padurii se mentine calmul atmosferic. Aceasta reducere de viteza in padure, se face proportional cu departarea de liziera si este determinata atat de caracteristicile structurale ale padurii cat si de cele ale curentilor de aer.
Padurea exercita deci puternice influente asupra vantului atat in interiorul ei, cat si in zona din imediata apropiere, apara campul de vanturile fierbinti si uscate, avand un important rol in protectia culturilor agricole si a asezarilor umane; influenteaza favorabil procesul de evapotranspiratie si deci, regimul de umiditate atmosferica; preintampina spulberarea zapezii.
Functia de reglaj a circuitelor biogeochimice
Fitocenozelor au o mare importanta in circulatia materiei si energiei in ecosisteme si, in sens larg, pe planeta. Atat prin procesul de fotosinteza, cat si prin cel de respiratie si transpiratie populatiile de plante realizeaza un echilibru chimic al aerului atmosferici, recicland atomii de oxigen, hidrogen si bioxid de carbon. Fitocenozele sunt mari consumatoare de bioxid de carbon produs de respiratia vietuitoarelor, arderi, industrii, prevenind atfel instalarea efectului de sera. Prin descompunerea plantelor moarte sunt puse in circuitul planetar alte elemente, in primul rand, carbonul, azotul, sulful, magneziu, porasiu, natriul, fosforul s.a. Ele vor fi reintegrate in materia organica, de catre plante, in procesul de asimilatie clorofiliana.
Functia de reglaj a debitelor apelor
Functia hidrologica a comunitatilor vegetale consta in contributia lor la reglarea debitului retelei hidrografice, la stabilitatea sezoniera a debitelor, reducerea debitelor maxime ale viiturilor provocate de ploile torentiale, micsorarea volumului de apa scurs la suprafata solului. Ele au si un rol de filtru natural de purificare a apelor din circuitul natural, asigura mentinerii nivelului normal si constant al debitului lacurilor de acumulare si al raurilor amenajate hidrotehnic si al arterelor de transport fluvial. Functia hidrologica conditioneaza existenta si manifestarea celorlalte functii prin aceea ca potenteaza functia de productie, climatica, pe cea antierozionala si functia sanitar-recreativa.
Functia de protectie a solului (antierozionala si pedogenetica)
Situat la interferenta dintre litosfera, atmosfera si biosfera, rezultat al interactiunii unui mare numar de factori, solul sintetizeaza si reflecta intregul complex al conditiilor geografice. Fitocenozele, prin plantele ce le compun sunt (alaturi de microbiocenoze, zoocenoze, factorii climatici, geografici si chimici) generatoare de soluri. Contribuind la formarea solurilor, prin materia organica ce se descopune permanent, fitocenozele au, deci, o pronuntata functie pedogenetica. Vegetatia are uneori rolul principal in procesul de formare de noi soluri, mai ales a celor aluviale (plntele retinand suspensiile organo-minerale ale viiturilor). Pe terenurile nude spalarea solurilor de catre apele rezultate din precipitatii face ca uriase cantitati de aluviuni sa ajunga in rauri si fluvii, cu consecinte negative atat asupra fertilitatii terenurilor cat si asupra calitatii apelor si a functionarii diverselor instalatii (hidrocentrale, pompe, intreprinderi etc.). Vegetatia, si cu atat mai mult cea arboricola, protejeaza si amelioreaza solurile prin consolidarea lor, evitandu-se procesul de eroziune in adancime, prin diminuarea scurgerilor de suprafata si atenuarea procesului de spalare si saracire a solului in substante nutritive, cresterea fertilitatii, imbunatatirea structurii si a regimului aero-hidric, modificarea pH-ului, amortizarea socului picaturilor de ploaie, dispersarea stropilor de apa si retinerea lor in fitocenoze (mai ales in coronament si litiera). De o importanta deosebita se dovedesc in zilele noastre, cand deseurile ne “inunda”, gruparile vegetale fixatoare si mascatoare ale haldelor de steril.
Functia de protectie a habitatelor populatiilor
Este functia fitocenozelor care asigura perpetuarea populatiilor de animale si oameni de pe Terra. Numita si functie ambientala sau de suport a vietii, inclusiv a comunitatilor umane, a sistemelor agro-industriale, aceasta functie a fitocenozelor le inglobeaza pe toate celelalte, respectiv de productie (generatoare de substante organice vegetale), de reglare a factorilor de clima, a debitului apelor, a circuitelor biogeochimice. Gruparile vegetale sunt, altfel spus “dulcea casa” in care isi duc traiul majoritatea speciilor de pe Pamant.
In stransa legatura cu aceasta functie sunt si functia sanogenetica si functia recreativ-creativa
Functia sanogenetica
Vegetatia reprezinta un excelent depoluant al atmosferei, deoarece asemenea unui urias filtru, o curata de praf si de alte impuritati. Capacitatea de retinere depinde de marimea, structura, fizionomia, fenofaza fitocenozelor, de viteza circulatiei aerului, de incarcarea aerului cu impuritati s.a. Efectul filtrant al vegetatiei (mai ales forestiere) se face simtit si asupra gazelor toxice si chiar a poluantilor radioactivi, datorita faptului ca masa foliara a fiecarui strat de vegetatie intercepteaza si incorporeaza o parte din agentii poluanti. Important este rolul sau si in ceea ce priveste schimbul de gaze. Astfel s-a constatat ca 1ha de padure absoarbe aproximativ 280 kg. bioxid de carbon pe zi si elimina 180-220 kg oxigen. Un arbore de inaltime medie emana in atmosfera oxigenul necesar procesului de respiratie a trei oameni.
De asemenea important este si faptul ca gruparile vegetale contribuie la cresterea cantitatilor de ioni usori cu sarcini negative si reduc pe cele de ioni grei in sarcini pozitive facand ca ionizarea aerului din padure sa fie 2-3 ori mai mare decat a celui de deasupra marii sau a fanetelor si de 5 pana la 10 ori mai mare decat a aerului de deasupra oraselor. Acesti ioni usori duc la improspatarea aerului, ceea ce face sa imbunatateasca starea de dispozitie a omului si sa-I sporeasca capacitatea sa de munca.
O alta actiune esentiala a vegetatiei este si aceea de dezinfectant foarte eficient al aerului atmosferic, in sensul ca emanand anumite substante aromate volatile, numite fitoncide, se creeaza in jur o zona lipsita de microbi patogeni. Exemplu, padurile de stejar contribuie la distrugerea agentului patogen al dizenteriei (1 ha de astfel de padure emana zilnic in atmosfera circa 2 kg fitoncide). S-a constatat ca 1 cm3 de aer din padure contine de 45-70 ori mai putin microorganisme decat aerul din mediul urban.
Tot aici includem si functia fitocenozelor (arboricole) de reducere a zgomotelor.
Functia recreativ-creativa
Comunitatile vegetale prin marea lor diversitate constituie locuri placute de agrement, de odihna si reecreere.
Fitocenozele si componentele lor au fost, sunt si vor fi surse de inspiratie pentru poeti si prozatori, artissti plastici, muzicieni, filozofi, ingineri s.a.
Alte functii
Functia informationala
Fitocenozele sunt adevarate biblitoeci ale naturii cu un volum impresionant de mare de informatii referitoare la aparitia vietii pe Terra, organizarea si functionarea sistemelor biologice, evolutia speciilor, mecanismele adaptarilor si selectiei, calitatile diverselor plante etc.
|
